O problemă, multiple soluţii

Întotdeauna am considerat că omul, din momentul în care se angajează, trebuie să fie chibzuit în ceea ce privește banii. Când ai 16 ani, doar deschizi gura și apar părinții să cocoloșească odorul. Bine, în timp ce alții chiar asta făceau, eu am considerat, o dată ce am învățat valoarea banului, că nu e în regulă să cer fără pic de bun simț.

În altă ordine de idei, situația oricum se schimbă în momentul în care ai salariul tău, banii tăi, responsabilitatea ta. Da, părinții sunt acolo oricum, dar încerci să fii pe propriile picioare și pentru asta trebuie să ai un fond de rezervă pentru zilele mai puțin bune, indiferent că vorbim de situații mai serioase, cum ar fi o reparație, un produs înlocuit, fie că vorbim despre un moft, de ce nu? Suntem tineri, „ne dă inima brânci”!

Planurile mi-au fost date peste cap când am ajuns acasă și am găsit-o pe mama furioasă. Am întrebat-o ce și cum, iar când am auzit care-i boacăna, mai-mai să mă iau cu mâinile de cap. Am găsit televizorul din sufragerie total avariat, mai pe românește, praf și pulbere. Ce pățise? E o poveste lungă, dar încerc să sintetizez.

Se întâmplă ca televizorul ăsta să fie nu atât de calitativ și să ne dea bătăi de cap când schimbam canalele sau când voiam să lăsăm volumul mai jos. Glumeam pe seama lui, spunând că într-o zi tot îl aruncăm pe geam. Acea zi a venit. Nu l-a aruncat nimeni pe geam, dar suferă de… daună totală, deci tot pe-acolo.

A încercat să schimbe postul o dată, de două ori, de nouă ori, el lua comenzile aiurea. Și nu era din cauza telecomenzii, că deja eram la a treia, crezând că e vina sa. Era pur și simplu genul ăla de televizor care funcționează fix cum vrea. A sucit telecomanda, a învârtit-o, a agitat-o până i-a scăpat din mână și l-a nimerit fix în… figură. S-a zgâlțâit nițeluș și până a ajuns ea lângă el… praf și pulbere pe podea.

Acum… ia televizor, dacă ai pe ce!

Un televizor mai bun nu îmi era chiar accesibil, aveam câteva sute de lei puse deoparte, dar pentru ce îmi doream, îmi mai lipseau vreo 6… chiar 700. Găsisem ceva în promoție, dar oricum îmi depășea cu mult bugetul. Dacă nu aș fi cheltuit banii ăia pe tabletă… of.

În fine, mi-am luat inima în dinți și am căutat televizorul pe care îl aveam în wishlist de câteva luni, de dinainte să îmi doresc tableta. Stoc limitat. Nu știu cum sunteți voi, dar pe mine astea două cuvinte mă bagă în atac de panică. Știți pe câte chestii am dat banii doar pentru că erau în stoc limitat? Nici nu vreau să mă gândesc. Însă acum era musai.

Trebuia să apelez la soluția de urgență. Nu era prima dată când apelam la un credit online, așa că știam exact ce și cum, aveam deja un cont de utilizator, deci trebuia să meargă totul șnur. Oricum, nici pentru începători nu ar trebui să fie greu, ba din contră, pentru că ei primesc împrumutul cu dobândă 0. Pur și simplu, creezi un cont, completezi informațiile cerute. Selectezi suma dorită și perioada, trimiți câteva documente prin email și aștepți banii. Solicitarea e analizată în cel mai scurt timp și banii sunt virați în cont. Shopping plăcut!

telecredit

Banii m-au ajutat să cumpăr televizorul dorit și atât de necesar. Un împrumut până la salariu ajută mult când e nevoie, dar nu am vrut să mă culc pe o ureche. Oricând ar putea să apară o nouă necesitate. Poate se sparge o țeavă. Poate mi se rupe paltonul, sau poate… s-o spun pe de-a dreptul, poate intră în promoție epilatorul ăla cu ipl. E foarte bine cu împrumutul, dar nu pot să mă prefac că el e un fel de venit. Trebuie să găsesc și alte soluții. Soluţii pe termen lung.

Am tocat puţin ideea, am sucit-o pe toate părţile şi am reuşit să storc nişte variante.

Ce beauty advisor şi blogger de beauty sunt eu? Unul bun, zic. Deci de ce nu aş putea lucra în week-end că makeup artist? Cliente aş avea, nu-i bai. Eventual aş lasă preţul mai jos, n-ar fi ok ca pentru o începătoare să am preţuri de expertă. Aş lucra întâi cu ce am prin casă şi, o dată ce se duce vorba, strâng ceva bănuţi şi investesc în mai multe produse. Începătoare, dar să nu facem rabat de la calitate, totuşi! Și ar mai fi o idee!

Îmi zicea mama într-o zi, când aranjam amândouă în bibliotecă cele mai noi achiziţii… „cum să mai citească oamenii cu preţurile astea?” Adevărul e că preţul întreg al unei cărţi e destul de mare şi nu toată lumea îşi permite. Eu scormonesc după oferte, dar nu toţi au timp de scormonit. În plus, nu toţi oamenii sunt dispuşi să cumpere cărţi cu care să îşi umple casa, doar să aibă ceva de şters de praf după ce le-au terminat de citit. Eu nu sunt acel om, biblioteca mea e cea mai mare avere. Dar de ce nu aş împărţi cu oamenii sutele de cărţi din bibliotecă? Aş putea deschide un serviciu de închiriere. 5 lei pe carte. Pentru o săptămâna. Nu ştiu cum gândiţi voi, dar mie mi-ar conveni să plătesc 5 lei pentru o carte pe care nu mi-o doresc „de tot”, dar care mă face curioasă.

Deci, țineți minte: în caz de urgență, un împrumut rapid ne salvează. Dar trebuie să ne gândim și la alternative.

Articol scris pentru SuperBlog 2017.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.