Cafeneaua, muncă de plăcere

De când toți prietenii au plecat în străinătate, fugărind cine știe ce visuri de avuție, de iubire, de faimă… mi-a fost greu să dezvolt noi legături de prietenie. Am o vârstă, totuși, la 30 de ani oamenii au deja prieteni vechi, nu își fac alții noi. Cel mult, am stabilit niscaiva relații de amiciție.

Jobul nu îmi oferă prea mult timp liber astfel încât cercul cunoștințelor mele se limitează la persoanele cu care obișnuiesc să relaționez la serviciu. Clienți, colegi, colaboratori… în fine, înțelegeți ideea.

Îmi e dor de o după-amiază la taclale cu o prietenă bună, îmi e dor de „bârfele” tipic feminine, despre ce se mai poartă, cine cu cine s-a mai cuplat sau cine pe cine a părăsit. Să trecem în revistă cel mai nou mod de a face codița de tuș, dar și cea mai cunoscută rețetă de bezele. Sau paste. Sau orice altceva. O atmosferă intimă, ca acasă.

Într-un fel… doare. Doare pentru că mă simt singură. Încerc să umplu un gol urmărind seriale unde grupuri de prieteni se întâlnesc la o cafea și o prăjitură pentru retrospectiva zilei. În acele momente aș cere unui ipotetic peștișor auriu să mă teleporteze în Central Perk sau în bărulețul lui Luke. Dar se pare că va trebui să mă mulțumesc cu un plic de cafea solubilă și cu canapeaua mea mare și rece.

Serviciul meu îmi oferă stabilitate financiară, ba mai mult, am reușit să și pun deoparte niște bani, dar ce să fac cu ei? Îi am degeaba, nu sunt în stare să mă bucur de ei. M-am plafonat bine, zona de confort m-a prins mult prea strâns ca să am vreo șansă de a face vreun pas în afara sa. Așa că șansele de a discuta cu cineva la o cafea aburindă ar crește numai dacă aș deschide eu o cafenea, ha, ce glumă bună!

Și dacă totuși nu ar fi doar o glumă? Dacă ar deveni o realitate? Până la urmă, de ce nu? Aș deschide o afacere micuță, cozy și intimă, de care să mă ocup cu drag și aș avea un motiv întemeiat să fiu tot timpul acolo: eu aș fi the boss!

Dar cum aș reuși eu, într-un oraș care colcăie de cluburi și baruri à la Miami, unde hoarde de fete ies tencuite bine doar pentru a-și face selfie-uri pentru tapetarea corespunzătoare a contului de insta’? Cum aș reuși într-un oraș unde locurile cool sunt deja cunoscute și concurența ar fi sufocată încet și sigur? Cine sunt eu? Aici trebuie să fii al cuiva ca să reușești. A cui sunt eu? Ce vreau eu de fapt?

Să-ncepem de-aici: hai să zicem că nu vreau să fiu a nimănui și o să încerc oricum.

Ce vreau?

Vreau un loc unde să îți dorești să te deconectezi, indiferent ce înseamnă asta pentru tine: să te deconectezi citind o carte, ascultând muzică în surdină sau, de ce nu, să te deconectezi de la cotidianul uneori amar, conectându-te la rețeaua de wi-fi și urmărind un clip. Sau citind un articol. Sau făcând fix ce vrei, pentru că ești într-un moment „me-time” și totul e despre starea ta de bine.

Ce e de făcut?

Gluma e glumă, dar știm că orice glumă are un strop de adevăr. Chiar nu aș reuși dacă aș începe o afacere pe cont propriu și motivele sunt multe: un start-up presupune implicarea mea totală, din toate punctele de vedere, responsabilitatea mea și doar a mea, fără niciun ajutor.

francizeDe aceea, după câteva cercetări, am ajuns la concluzia că, fiind la început de drum, o franciză mi s-ar potrivi mai bine. Și oricui m-ar întreba, aș recomanda această modalitate de lansare a unei afaceri. Bineînțeles, nu e ca și cum nu ai avea responsabilități în calitate de francizat, dar diferența e că primești ajutor pe tot parcursul acestei aventuri frumoase.

 

De ce e o opțiune mai bună?

Simplu! Nu mă voi chinui singură cu toate detaliile. O afacere ce pornește de la zero poate avea succes… dar poate nu. Faima trebuie construită, clienții trebuie cuceriți, pe când în cazul unei francize, mai toată lumea a aflat de numele respectiv și, la nevoie, cu o simplă căutare pe google, oricine poate afla mai multe. De câte ori ați căutat informații despre o afacere la nivel local și nu ai găsit nimic? Exact! Nu e cazul unei francize. Gândiți-vă numai ce nebunie generală e când un nume mare vine în oraș. Cum e când se deschide un magazin cunoscut. Știți sentimentul.

image1Cum ar fi ca, în loc de un magazin, să fie un coffee shop? O franciză Tucano Coffee, de exemplu. De o vreme sunt fermecată de specificul acestor cafenele. Atmosfera intimă, decorațiunile și pacea care mă cuprinde când mă gândesc la ele, toate acestea mă fac să îmi doresc să dețin o astfel de afacere. Desigur, a avea o franciză te obligă să respecți tot ceea ce ține de stil și concept, eventual și o investiție mai mare pentru a porni de pe o treaptă superioară, dar nu pot vedea acest lucru decât ca pe un mare plus: începi de sus cu ceva superb. Cât de tare e asta?

Bun, dar concret?

Întâi, documentarea riguroasă. Nu pot băga în ceva despre care nu știu nimic. Am nevoie de informații despre francizor, cifra de afaceri, condițiile impuse.

Apoi urmează o întâlnire cu acesta, pentru a înțelege cum vor decurge treburile, pentru a ne cunoaște reciproc și a afla mai multe informații despre ce presupune această viitoare afacere. De asemenea, nu trebuie sar nici peste o întâlnire cu un alt francizat, pentru detaliile „din interior”. aflu de la altcineva care are aceeași experiență, pentru a citi undeva anumite lucruri și a le află de la cineva care le trăieștesunt lucruri total diferite.

Apoi trebuie stabilim un plan „de bătaie”, iar pentru asta francizorul trebuie pună la dispoziția francizatului (în speță, eu) informațiile și experiența sa, pentru este în interesul ambelor părți rezulte o franciză profitabilă.

Practic, francizorul pune la bătaie renumele, modelul de afacere cât și detaliile care o fac funcționeze, detalii bazate pe experiențele anterioare, iar francizatul investește banii și se ocupă de afacere, sub îndrumarea francizorului. E adevărat, nu e el „șeful cel mare” pentru activitatea sa trebuie raportată mai departe către francizor, dar în mod sigur pornește de undeva mai sus de zero. Acesta e un mare avantaj.

Cred m-am hotărât. Tucano Coffee, ești gata vii la mine în oraș? Ești gata primești fețe somnoroase în căutare de cofeină, sau perechi de îndrăgostiți ce-și fură atingeri timide pe sub masă?

Esti gata ne oferi cafeaua ta de calitate și prăjiturile dulci, însoțite de o privire caldă și o vorba bună?

Asa rămâne, da?

Iar când Diana se va plânge din nou ar vrea se întoarcă din Anglia, dar nu e nimic de făcut aici… îi voi trimite o poză din cafeneaua mea. vadă se poate și aici. Și românii au idei de afaceri de succes.

 

Articol scris pentru SuperBlog 2017.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s