Furioasă și iute în cizme cu blană

Se lăsase întunericul. Era Ajunul Crăciunului și aproape toată suflarea orașului era deja retrasă în căsuțele proprii, stând la povești în jurul meselor, sau înfășurând de zor sarmale. Cozonacii erau deja copți și cârnații erau atârnați afară, la vânt. Cadourile erau împachetate, gata să bucure obrăjorii îmbujorați peste câteva ore. Era liniște și veselie.

Numai eu pășeam ca un Moș Crăciun la feminin, cu rochița mea roșie, tricotată, cu fulgi mari de zăpadă pe poale. Îmi înghețaseră picioarele în botinele cu toc și eram atât de obosită încât aș fi fost în stare să mă culc în parc, pe-o bancă. Încă de dimineață se pornise o ninsoare molcomă, urmată însă de un ger tăios. Tocurile alunecau pe gheața abia formată și la fiecare pas mă rugam la toți Sfinții să nu mă fac de mascara în fața rarilor trecători.

answear rochieÎn mâna stângă țineam mândră prima de Crăciun de la serviciu și în dreapta, cadoul de la colega mea. Ne jucăm de-a Secret Santa de 5 ani ca două fraiere, deși doar noi două suntem în birou. Punem numele noastre într-un bol și extragem pe rând. Partea haioasă e când ne iese propriul nume și astfel ne facem cadouri singure. Glumesc, nu vă uitați așa. Logic că ne-am luat cadouri una celeilalte.

Eu am avut de ales dintre două rochii elegante și i-am luat-o pe cea care cred că s-ar asorta cel mai bine cu părul ei. Ea mi-a luat ce știe că iubesc mai mult pe lumea asta: portofelul din geantă. Glumesc din nou. Mi-a adus o cutie cât o zi de luni, plină cu cosmetice.

 

Și cum mergeam eu senină ca o zi de vară-n toiul iernii… mi-am amintit că uitasem să cumpăr niște suc. Nu mă încânta ideea de a căra încă vreo câteva kilograme pe ghețușul ăla, cu botinuțele patinând și cu rochița mea minunată aproape urcându-mi-se în cap sub influența vâjului de decembrie… dar ce era să fac? Noroc că era deschis la supermarket, doar că trebuia să trec prin părculeț. Printr-un semi-întuneric care mă speria oarecum. Am pășit timidă, nu erau decât vreo cincizeci de metri. Nu era nimeni pe acolo.

giphy (9)La un moment dat, am simțit că ceva amușinează pe la punga mea din mâna stângă. M-am întors speriată cât să văd un ditai dulăul. „Marș, marș!” M-am întors spre el! „Șu! Marș!” Am reușit să îl îndepărtez un pic, dar când să îmi continui drumul, în fața mea s-a postat un alt câine și mai mare. Era periculos de aproape de glezna mea și mai și mârâia. Am simțit că îmi îngheață și ultimul litru de sânge care nu era deja congelat de ger. Am început să țip, „marș, marș, marș, maaaaarș”! Am încercat să o iau la goană, dar tocul mi-a alunecat după doar câțiva pași și m-am prăvălit cât sunt de mare pe aleea parcului. Pe lângă mine s-au împrăștiat flacoane cu loțiune de corp, câteva lacuri de unghii surprinzător de rezistente, rujul cel mai frumos din lume zăcea înfipt într-un pietroi… în fine, imaginea era dezolantă. Javra dispăruse ca și cum nu ar fi fost acolo. M-am ridicat, mi-am adunat lucrurile de pe jos și am pornit din nou la drum, ca o lady. De undeva din apropiere am auzit din nou un lătrat, noroc că o bancă era fix lângă mine, așa că m-am proțăpit sus, pe ea. Parcarea magazinului era aproape și atunci am observat că o tipă se uita lung la mine. Serios? Tot la mine? Unde erai când mă lătra fiara aia?

O lună întreagă nu am mai putut merg la acel magazin. Știți cum e când un eveniment neplăcut lasă urme la nivel emoțional și ne ferim din instinct de anumite locuri sau activități… mie îmi era groază de toți câinii pe lângă care treceam. Într-un sfârșit, mi-am zis totuși trebuie îmi înfrunt temerile și merg la magazinul ăla. Doar acolo găsesc un anume fel de praline și, nu-i așa, în ce univers nu facem tot ce putem pentru măria sa, ciocolata? Dar, în orice caz, eu în botine cu toc și rochiță nu mai calc pe acolo.

answear cizme

 

Eram echipată, just în case. Îmi comandasem de pe Answear o pereche de cizme zdravene, cu blană, într-o nuanță plăcută de bej și (încă) o pereche de blugi comozi, negri. Rochia a fost înlocuită cu un pulover călduros, plușat și pe deasupra, în loc de paltonul subțirel, aveam o parka. Eram gata să înfrunt fiarele. Mai concret, eram gata să fug mâncând pământul ăla înghețat.

„Come out, come out, wherever you are, you doggies!”mi-am zis.

 

 

Aleile parcului îmi păreau și mai lungi și mai întunecoase, când, deodată, de undeva, la lumina pâlpâitoare a unui bec, i-am zărit colții sclipind. Eram pregătită. I-am auzit forfoteala și l-am văzut arătânduse.

„Mmm, ne întâlnim din nou, dihanie păroasă”, mi-am zis.

„Mmm, băieți, a sosit cina”, mi-a rostit tăcut privirea lui.

giphy (10)

Am decis -l iau prin surprindere. Totul s-a petrecut în câteva secunde: am adoptat o poziție de sumo și l-am privit cu insistență. A început mârâie. Am început și eu. Eu mârâiam, ăla mârâia, deodată m-am făcut nițel spre el și am luat-o la goană! Am sărit cu grație peste aceeași bancă, am aterizat în siguranță și în două secunde eram deja în magazin. Am întors capul -l privesc triumfătoare pe fraier, dar dispăruse deja.

The end.

 

Articol scris pentru SuperBlog 2017.

Sursă gif: giphy.com


3 gânduri despre “Furioasă și iute în cizme cu blană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.