Demoni – Laura Nureldin

Demoni e o carte pe care am citit-o pe nerăsuflate într-o zi în care a plouat neîncetat. La fel ca azi. S-a potrivit de minune povestea Lisei cu atmosfera întunecată de afară.

laura nureldin demoniDemoni s-a lansat într-o zi de vineri, pe 13 octombrie, dar deja mi-o doream de când auzisem de ea. Am reușit să pun gheara pe ea relativ rapid și am devorat-o. Observați ce cuvinte dark folosesc, a? Dacă-s demoni, cum să zic de fluturași pe câmpii?

Buon. În primul rând mă bucur să văd cum stilul Laurei evoluează de la carte la carte. Prima mi-a plăcut, pe a doua am iubit-o, iar a treia e… mmmm, yummy!

Ca poveste, seamănă puțin, pe departe, cu Cartea Viitorului de Cecelia Ahern. Dacă ați citit-o pe-aia și v-a plăcut, Demoni e pentru voi clar!

E despre Lisa,  o fată bună și blândă care locuiește cu mătușa ei după ce părinții i-au murit într-un accident pe apă. Are un prieten foarte bun și toată viața înainte. În noaptea dinaintea aniversării celor 16 ani are un vis ciudat, în care poate respira sub apă. M, e doar un coșmar, își zice.

În ziua când împlinește 16 ani, primește de la mătușa ei o bijuterie veche, de familie, care teoretic ar fi trebuit să fie purtată chiar de mătușa ei, însă aceasta avea o alergie dubioasă la acel metal. Bijuteria era un lanț cu un pandantiv în formă de stea cu cinci colțuri, fiecare colț corespunzând unui semn: apă, aer, pământ și foc. Despre colțul numărul cinci… un mister. Încă. Ciudat e că din momentul în care începe să poarte steaua, nu reușește să o mai dea jos, e parcă lipită de piele, parte din ființa ei.

Observă că atunci când simte diverse emoții, ochii par că i se aprind și încearcă să îi ferească de privirile altora.

Totul se schimbă în momentul în care, sub influența acelui vis, încearcă într-o „tură” de înot să respire sub apă și descoperă că poate! Urmează o serie de vise în care poate controla vântul, focul și pământul, după fiecare vis descoperind că și în realitate poate să facă asta.

În vis îi și vorbește cineva, un el pe care nu îl poate vedea. Acea voce o irită teribil inițial, dar ajunge să-l cunoască pe cel care îi vorbește și descoperă cu ajutorul său lucruri care o miră, care o sperie și care o vor face să fie din ce în ce mai puternică. O luptătoare.

De exemplu, află că cel care îi vorbește se numește Yadiel și e un demon. Un demon din ăla adevărat, un înger căzut. Aflăm astfel că „nu toți îngerii sunt buni și nu toți demonii sunt răi”. Mi-a plăcut ideea, e interesantă.

Mai aflăm și că Lisa e de fapt o vrăjitoare, cea mai puternică din familia ei și cineva o vrea moartă. Cineva… răul. Pornește într-o mică excursie la New York alături de mătușa și prietenul său din copilărie, pentru a vizita casa bunicii sale. Singurul care știe despre realul scop al vizitei e prietenul său. În casa bunicii descoperă o carte veche, un Grimoire, în care au scris, pe rând, femeile din familia ei (vrăjitoare și purtătoare ale stelei cu cinci colțuri, din mamă în fiică).

Între timp, pentru diversitate, deh… i se mai plănuiesc și niște atacuri bietei fete, dar ajutată de Yadiel (cu care s-a împrietenit între timp) reușește să le pareze cumva.

Relația asta a ei cu Yadiel e interesantă, cu toate că stimabilul e un demon. Eu sunt mai ortodoxă așa, de felul meu, privesc cam în câș treburile astea cu demonii, iadul și altele ca ele, deci mi s-a cam zbârlit pielea pe mine când am citit detaliile legăturii lor, dar nu pot să spun că nu m-a captivat povestea lor. M-a impresionat caracterul lui Yadiel, o… ființă (?) care a sprijinit-o pe Lisa la fiecare pas, i-a suportat orice ieșire de adolescentă (incluzând măscăreli, știm deja că „scârbă” e un cuvânt des întâlnit în cărțile Laurei și tare îmi place să-l citesc :)) ) cu blândețe și iubire. Plus că i-am atribuit o imagine so damn hot în mintea mea.

M-a impresionat Lisa cu puterea și curajul de care a dat dovadă în multe situații.

Jonathan, prietenul Lisei m-a impresionat cu dragostea sinceră pe care o are pentru Lisa și decizia de a-i rămâne alături în ciuda situației în care se află aceasta. Serios, ce om nu fuge mâncând pământul când află că cea mai bună prietenă e o vrăjitoare puternică lângă care a apărut și un demon care zice c-o iubește? În ce univers? Uite că Jonathan a putut. Eu m-aș fi ascuns în peșteri în locul lui.

Demoni e o carte captivantă, cu multă acțiune, tot timpul se întâmplă ceva. Cartea se lipește de mâini ca steaua de pieptul Lisei. Nu are decât vreo 240 și ceva de pagini, fontul e măricel, e prea scurtă pentru gusturile mele, cred că e singurul său defect. :)))

Nu i-am putut da drumul, a fost o experiență interesantă și nu pot să spun decât atât: Laura, abia aștept Revertis!

P.S. Despre al cincilea colț al pentagramei aflați citind cartea.

Eu am luat-o de la Cartepedia, momentan nu mai e în stoc (când vă zic că e faină…), dar puteți să introduceți adresa de mail, pentru a primi un mesaj când va reveni.

Voi ce mai citiți?

Eu am o listă cât o zi de luni!

Pupicici!

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s