Fericire la ceaşcă

… sau cum să fii fericit în trei pași aromați.

Pasul 1: Minunile se întâmplă, nu se așteaptă. Dacă o aștepți, nu mai e minune: e plan. Sau pierdere de vreme

Mă trezesc, pornesc televizorul și ascult știrile. Cu mâinile adormite încă, bâjbâi după telefon. Pornesc internetul și caut. Și caut. Derulez cu înfrigurare, sperând. Sperând că dimineața asta va fi cea care îmi va schimba viața. Cu o fărâmă de suflet încă sperând, verific din nou lista câștigătorilor. În van. Nu mă aflu printre ei. Înfig un pumn în masă și încerc să-mi înăbuș o lacrimă de dezamăgire. Uite așa, visurile îmi scapă printre degete. Era, cel puțin pentru moment, ultima mea șansă de a zbura acolo. Dar avionul ăla va zbura cu alte visuri pe scaunul pe care-l credeam al meu. Disperarea mă cuprindea încet și nu știam ce e de făcut. În cele din urmă mi-am amintit, printre of-uri și vai-uri, că nu am băut cafea. M-am ridicat și am introdus în aparat o monodoză de cafea, apoi am așteptat tăcută, cu mintea vraiște… o minune.

M-am așezat la masă și am sorbit un strop din elixirul parfumat din fața mea. La urma urmei, ce mai era de făcut? A zburat puiul cu aţa. Cafeaua caldă îmi dădea un sentiment de linişte… de confort.

cafeaUsa de la intrare s-a deschis și a intrat mama, veselă, cu multe cumpărături în mâini. Le-a așezat și a început să sporovăiască, în timp ce eu scoteam din dulap cutia cu cafea boabe, pentru că ei așa îi place cafeaua, la ibric, proaspăt râșnită. Mi-a zis că s-au scumpit ouăle, dar a găsit crizanteme cu trei lei buchetul. Ceapă roșie nu aveau și nici roșii din alea mici. A luat și ea ce a găsit, mai merge și mâine.

Noi două la aceeaşi masă, vorbeam nimicuri, rânjind cu gura până la urechi. Reușise să mă înveselească.

Atunci am realizat că acel moment mic e motorul pentru a porni o nouă zi. Ce poate fi mai frumos și mai mulțumitor? Fiecare dimineață e o victorie. Înseamnă că respir și sunt pregătită pentru provocările zilnice. Ah! Și ce bine e să încep cu mirosul cafelei braziliene și cu o discuție ca între fete!

Pasul 2: Viața e o sumă de bucurii mici
Între timp, tot ce trebuie să fac e să trăiesc. Nu pot petrece tot timpul așteptând. Așa că iau ce mi se dă, îl amestec cu ce-i mai bun din mine și îmi fac o viață frumoasă. Toate la timpul lor. Încerc să mă bucur de fiecare moment.

Nu m-am mai gândit la acel premiu. Dacă e să fie, vor mai fi concursuri. Poate, cine știe, într-o dimineață, când voi sta la o bârfă cu mama, sau îmi voi bea cafeaua la birou, voi verifica o listă și îmi voi vedea numele printre câștigători. Dar nu pot să mă închid într-o lume a speranțelor fără cap și fără coadă.

Când pe lume sunt atâtea bucurii mici și frumoase! Când sunt atâtea răsărituri de văzut, atâtea povești de spus la o cafea, în creierii munților sau pe o plajă adormită, cu ochii cârpiți de somn. Cu mirosul proaspăt care parcă-mi pătrunde direct în sânge, care mă trezește și mă ajută să mă concentrez mai bine.

Fără să vreau, mintea îmi zboară în călduroasa Brazilie, cu ale ei plaje animate, ai ei oameni veseli și o samba în costume întrăznețe… gustul intens îmi trezește fiecare neuron. Simt aroma intensă ca și cum ar fi parte din mine, doar mirosind-o. Se spune că, de obicei, cafeaua stimulează activitatea creierului și reduce apariția depresiei. Asta să fie cauza? Asta să mă fi stimulat în acea dimineață urâtă? Până la urmă, dimineața aia mi-a schimbat viața. Dar nu cum credeam eu.

Pasul 3: Fiecare moment e unic. Trăiește-l!

O simplă cafea mi-a schimbat modul de gândire la 180 de grade. O ceșcuță atât de mică, o aromă intensă și un moment de bucurie alături de mama mi-au deschis drumul către fericiri mai mici. Frânturi de fericire care, însumate, fac enorm de mult. Fac o viață, o viață care nu e doar lapte și miere, nu e doar victorii și drumuri line, dar care, Doamne, cât merită să fie trăită cu fiecare por, cu fiecare atingere, cu fiecare zâmbet!

De atunci, ritualul cafelei e cumva sacru, indiferent unde aș fi. Acasă, la serviciu sau pe o terasă retrasă, într-o companie dragă și cu o muzică duioasă ce răsună dintr-un difuzor vechi.

Toate astea… pornind de la o cafea.

 

Articol scris pentru SuperBlog 2017.

 

 

Anunțuri

Un gând despre “Fericire la ceaşcă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s