Pinguini și alte dihănii

Am ridicat ușor capul, simțind că lumea se învârtea în jurul meu. Ochelarii zburaseră de pe nas și o greață mă cuprindea din adâncul ființei. În sus, pomi. Stânga, dreapta, peste tot, iarbă.

Un murmur se auzea de pretutindeni și nu eram sigură dacă venea din capul meu amețit sau era real. M-am ridicat ușor doar că să descopăr jungla deasă în care mă găseam. După nici doi pași m-am împiedicat și am aterizat din nou în iarbă, cu fața în jos. Auhhh, frumosul meu nas! Lângă mine am observat o adunare furnicească. Furnici gigant îndreptau spre mine un soi de arbaletă în miniatură. N-aș vrea să țintească spre ochi, la naiba, unde îmi sunt ochelarii? Cu mâna tremurând, am pipăit iarba din jur. I-am găsit și i-am pus pe nas. Bietele furnici doar își cărau de-ale gurii în mușuroi. Arbaletă, auzi la ea…

Relax, femeie, jocul te-a adus în junglă, dar s-o găsi vreo așezare pe aici. Cer ajutorul localnicilor și gata. Dar colegii mei unde or fi?

M-am ridicat din nou și cu forțe proaspete am pornit. Copacii au început să se rărească și am ieșit în sfârșit în „câmp” deschis. Am ridicat privirea doar ca să observ niște munți dubioși, văluriţi, ondulați, whoaaaa???

„God dammit”, am urlat, „am ajuns în Lost?”

Ce se întâmplă? Ce loc e ăsta? Poftim comedie! Am văzut și eu seriale cu jungle, nimic drăguț nu trăiește pe aici. Sper măcar că nu dau de vreun urs polar… știu eu la ce mă refer…

Stai așa că nu e așa. Ce e cu vocea asta? Am răgușit? Am scos oglinda din rucsac și am fost gata să leșin: blonda palidă era acum un grăsan bondoc. Ce față am, zici că sunt Jack Black! Naiba m-a pus să îl aleg pe Profesorul Shelly Oberon? Joc tâmpit!

Calm, calm! Trebuie să existe un final pentru toate astea. Chit că mă mușcă o viperă uriașă, din asta există o ieșire. Dacă tot vorbim despre ieșiri, de după niște  pomi a ieșit un pinguin. Un ce?! Un pinguin în junglă! „Heeeei, pingu pingu pingu drăguuuț”! Mă, când a căscat ăla un cioc la mine cât o zi de luni, paaaac m-a apucat de mână, cât să mi-o smulgă, apoi a lipăit prin iarbă ascunzându-se în niște tufișuri.

Au, dacă nu m-ar mai durea mâna atât de tare. Ah și s-a și întărit. O să mooor? Ia să mă uit. Ce-a făcut, bă nene, pinguinul? M-a microcipat? Stai așa că e sub mușcătură. Hm. Stai că și scrie ceva:

Puteri:

  • intuiție

Cum, atât??? Și cum de n-am simțit pinguinu’? A, ba l-am simțit. Mă gândeam la ieșiri.

Slăbiciuni:

  • merișoare
  • fluturi
  • ipohondrie

Și balanța unde e? De ce mai multe slăbiciuni? Pentru că sunt o ghinionistă bărboasă, de-aia! În fine.

Deșteptul ăla de coleg care l-a ales pe Smolder Bravestone pe unde Dumnezeu o fi? Băi, ăștia or fi supraviețuit? Se prea poate să nu, bărboaso, e o junglă plină de chestii dubioase, doar nu te așteptai să te întâmpine cineva cu o pancartă pe care scrie mare: Jumanji: Welcome to the Jungle!

Jumanji

Ce se aude? Ia să mă dau mai la o parte, că nu se știe. Nici bine nu m-am gândit, că Smolder, viteazul grupului a trecut alergând și urlând fix prin locul unde stătusem cu câteva secunde înainte. Și nu singur, ci urmat de o întreagă armată de porci mistreți și băștinași pitici. Aproape că nu deosebeam porc de băștinaș, așa de mici erau. Băștinașii. Sau poate erau porcii prea mari? În orice caz, eu în direcția aia nu mai merg!

La stânga deci.

După vreo două ore de mers, am ajuns la o căsuță mică, mică de tot, păzită de un cowboy. Ce să-l mai întreb ceva, numaidecât m-a luat de guler și m-a azvârlit înăuntru. Credeam că are gânduri necurate când mi-am amintit că de fapt sunt un bărbos. Mi-a zis că mă ajută să merg mai departe dacă mănânc tarta cu merișoare de pe masă. Ăștia s-au vorbit să mă omoare, jur. Mai bine stau aici o veșnicie decât să mănânc așa ceva. Dar privirea lui fioroasă mă cam îndeamnă să mănânc. N-aș vrea să mă pun rău cu el. Fie ce o fi! Am mâncat și pe fundul farfuriei am descoperit o cheiță. Fraierul ăsta oare știe de ea? În deplină liniște, am descuiat cealaltă ușă a căsuței, crezând că ies afară, pe vreun drum mai umblat. Mare greșeală! Un ditai roiul de fluturi a năvălit înăuntru peste mine de mi-a înghețat inima. Oare și ăștia mușcă? Înțeapă? Ciupesc? În locul ăsta nimic nu mă mai miră.

Sunt îngrozită. Nu vreau să mor aici atât de tânără, vreau să plec, vreau acasă! Nu era suficient că am ajuns în junglă, trebuia să mai fiu captivă și în casa asta! Mi-e groază de fluturi, să dispară! Printre urlete am descoperit un gemuleț pe care l-am deschis.

Și au dispărut. Nu și tarta cu merișoare, din care mâncasem doar jumătatea din dreapta. Cu chiu, cu vai am mâncat-o pe toată. Atunci omul a venit și mi-a spus direcția în care să merg. Frate, zici că sunt într-un escape room. La drum!

Mă simțeam atât de slăbită, merișoarele mi-au consumat din energie, la fel și fluturii. Așa e în jocuri. Numai dacă ar mai apărea o ocazie să îmi folosesc intuiția, poate mai crește energia un pic. Dacă aș ajunge măcar la colegii mei! Roșcata sigur s-a descurcat mai bine ca mine. Sunt o rușine.

Mi-au dat lacrimile, eram sfârșită. În depărtare îmi vedeam toți colegii venind spre mine. Poate că împreună vom reuși să scăpăm de aici. Am simțit cum mă cuprinde o stare de leșin…

Un parfum de tuberoze m-a făcut să-mi vin în simțiri. Sper că nu trebuie să culeg un lan de tuberoze, bleaaaah!

„Fiți amabilă, numărul 5.5 la Excellence mai aveți?”

M-am uitat pe calendarul de perete: 29 decembrie 2017. O, Doamne, am ațipit în post cu gândul la film. Diseară merg la cinema!

Articol scris pentru SuperBlog 2017.

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s