Femeia, aici și acolo

Mi s-a reproșat fără oprire, de când am terminat facultatea, că nu socializez destul pentru o fată de vârsta mea. Că nu am suficienți prieteni, că nu călătoresc destul, că m-am închis în coconul meu.

„Ieși, vezi lumea!” – mi-au spus toți.

Mai mult decât să creez un blog, nu am putut face pe moment. Cu ieșitul nu m-a ajutat, dar mi-am făcut prieteni. Schimbul de experiență cu femei din toată lumea, referitor la ritualurile de înfrumusețare și lifestyle, m-a ajutat. Am reușit să scot capul din cocon și să evoluez. Fiind eu însămi un blogger, automat am citit alte bloguri, am lăsat feedback și am legat prietenii cu alte femei. Când au început să mă caute, am început și eu să scriu în limba engleză, să fiu worldwide, vorba lui Pitbull. Fetele erau încântate.

Dintre toate, se remarcă Francesca, stabilită în Spello, beauty blogger, Sumaya, fashion blogger din Amman și Asami, care scrie despre alimentație, cosmetice hand made și în general stilul de viață al unei japoneze ocupate din secolul 21.

Corespondând cu ele, oricât de reticentă aș fi fost în ceea ce privește călătoriile, apetitul mi s-a deschis și am început să visez fără să vreau că mă plimb pe străduțe cu aer boem, m-am văzut stând la o masă pe o terasă rustică, sub pomii înfloriți sau trăind intens într-o metropolă agitată. Asta ar fi putut fi viața mea dacă nu mi-ar fi fost teamă.

„Ai talent, Dana, de ce nu îți faci curaj? Adună-te, femeie, și pleacă! Pleacă în lume! Spune-le tuturor despre lumea asta mare văzută prin ochii tăi, nu te risipi!”

Ideea începea să încolțească în mintea mea ca un bob de grâu udat zilnic. Voiam să fac asta, dar nu știam cum să încep. Nu puteam să plec pur și simplu, fără un plan. Bloggeri de călătorie sunt cu duiumul și aproape toți spun același lucru. TREBUIE să vezi aia sau cealaltă. Nu voiam să fiu bloggerul clasic de călătorie, voiam să adaug o notă personală articolelor. Aș fi vrut altceva. Să abordez altfel subiectul. Atunci m-am gândit la prietenele mele și scânteia a apărut.

Voi avea ca ghizi fetele pe care le cunosc în fiecare țară. Ele îmi vor arăta cum e traiul unui localnic, pentru că turiști… suntem toți.

Le-am anunțat că mi-am luat inima-n dinți. Au fost încântate.

Mai rămânea doar să stabilesc detaliile călătoriei. O călătorie lungă. O călătorie deschizătoare de… hai să zicem perspective.

Am cercetat, am discutat, am negociat și speranța începea să lucească undeva în depărtare. Am reușit, însă data era încă incertă. Trebuia să aștept apelul.

Eram încântată. Când am fost întrebată ce țări vreau să includ în călătoria mea, gândul mi-a zburat la fete, deci răspunsul a venit firesc: Japonia, Iordania și Italia. Nu îmi venea nici mie să cred că făceam pasul. Un pas mare. Mai scrisesem eu despre Eforie și Sinaia, dar acum am hotărât: go big or go home!

Afurisita de alarmă a sunat când îmi era visul mai dulce. Am întins mâna să o opresc. Swipe spre dreapta. A tăcut, dar nu de tot. O voce gâjâia în difuzor. Alarmă cu voce? Nici măcar nu știam că telefonul poate face asta. M-am dezmeticit și am vzut că era de fapt un apel, iar vocea striga încontinuu un „alo alo” înnăbușit. Cineva îmi dădea vestea vieții mele. Trei circuite Christian Tour mă așteptau.

5 ore. 5 ore din acel moment pentru a fi gata de aventură. Destinația? Ce destinație? Destinațiile! Tokyo, Amman, Spello. Păzea, că vin!

Orice om normal la cap s-ar fi apucat să facă bagaje. Nu și eu, piticii mei fiind activi și organizați.

M-am așezat la birou, am deschis agenda special pregătită pentru eventuala călătorie și am început să notez.

Bagaj

Haine: vremea e oarecum caldă în perioada asta a anului, așa că nu pot fi mai fericită. Câteva perechi de pantaloni, o rochie vaporoasă, câteva tricouri, două bluze cu mânecă lungă, o jachetă just in case, lenjeria, sandale, pantofi, șapcă, o eșarfă amplă. Toate simple, să poată fi accesorizate. Accesoriile sunt mici și nu ocupă mult loc în bagaj. Știm deja că un colier poate schimba aspectul unei ținute.

Cosmetice: cremă hidratantă, fond de ten, pudră, blush, creion, mascara, trei rujuri și un parfum mic. N-are rost să mă complic. Francesca mă va purta oricum prin toate magazinele de cosmetice.

Alte accesorii: cercei, coliere, inele, poșetă plic, aparat foto și încărcătorul pentru telefon. Nu vreau să car laptopul, călătoresc să văd ceea ce mă înconjoară, nu să mă închid între marginile unui ecran.

Am uitat ceva? Cu siguranță, dar voi cumpăra de acolo. Ce sens au călătoriile fără un pic de shopping? À propos: mall-urile – punct principal de atracție.

Și să nu uit: câteva pastile pentru câteva probleme ce ar putea să apară și uleiul esențial de lavandă, în caz de greață.

Plan general de bătaie

Cel puțin câte o zi petrecută acasă la fiecare prietenă. Vreau ca fiecare dintre ele să mă învețe să gătesc câte un fel de mâncare specific regiunii respective.

Vreau să vizitez locuri și magazine unde pot să beneficiez de produse și servicii specifice locului. Să nu uităm totuși că pornim de la un blog de beauty, înflorit într-un blog de travel.

Încerc să rezerv câteva zile pentru artă, istorie și cultură, câteva zile pentru a mă bucura de bucătăria fiecărei țări, dar și câteva zile pentru activități „moderne”.

Mai concret?

Japonia

Ca fan Sailor Moon de mică, vreau să mă plimb pe străzile capitalei, să fac parte din agitația metropolei, să observ corporatiștii grăbiți și copilașii în uniforme făcându-și loc prin mulțime. Poate, cine știe, am noroc și zăresc și vreo gheișă.

Asiaticele sunt renumite pentru pielea lor îngrijită și sănătoasă, sper să „fur” câteva obiceiuri de la ele și să le dau mai departe tuturor celor ce vor să le cunoască.

Vreau să ies cu Asami în parc în pauza de prânz, să mă bucur de verdele copacilor, de păsări și de fiecare gâză. Îmi doresc de mult să experimentez acele prânzuri compacte ale japonezilor, bento. Cu pui, somon, alge sau ce o fi. Dacă e mâncat acolo, în inima Japoniei, e bine. Aș vrea să gust și sushi, dar mă mai gândesc. Dacă n-ar fi fost atât de scump, poate m-aș fi încumetat și la niște fugu. O sponsorizare, ceva? Cineva? Nu? Bine.

7e07ce2c987650dc8fb3af85b2d6f3e6Voi merge cu Asami și în alte zone ale Japoniei, să vedem templele din Kyoto sau căprioarele din Nara. Poate urcăm și pe Fuji, cine știe?

Sunt o mulțime de temple de văzut, timp să fie. Of și cât mi-aș dori să fie timp să văd și Poarta Torii „plutitoare” de pe insula Miyajima!

Păcat că nu mai prind cireșii înfloriți, dar asta e.

Sper ca în Japonia să asimilez puțin din disciplina celor de acolo, respectul și dragostea față de natură.

 

Iordania

Ah, țările musulmane m-au fascinat mereu, începând cu mâncarea și continuând cu hainele femeilor. Hijab-urile mi se par absolut superbe, înfrumusețează chipul femeii și oferă un aer atât de misterios…

Dar în Iordania nu vedem doar femei ce poartă hijab sau burqa! Sumaya, fiind fashion blogger, e mai stilată decât voi fi eu vreodată, eu și alte milioane de europence.

Aici îmi doresc să observ oamenii. Să le văd forfota zilnică prin piețe și străduțe. Să văd o piață de mirodenii, sau… să o miros. Să mă ghiftuiesc cu kofta bi tahini, mujadara, manakish sau baclavale zemoase și să beau din ceaiurile lor aromate.

Sumaya mi-a promis că mă va duce într-una din parfumeriile unde pot să îmi creez singură esența dorită. Parfumurile orientale, marea mea dragoste! Să mai iau parfumul ăla în bagaj, sau…? Hm!

zon-2301388_1333x2000

 

La capitolul istorie și cultură, nu vreau să ratez Petra, căci îmi doresc să o văd de când eram numai atâtica și urmăream documentare la televizor. Pare o poartă către altă lume. E fascinantă!

Vreau să fac plajă pe malul Mării Moarte, să urc pe muntele Nebo și să văd deșertul. Sunt atâtea de văzut și de experimentat, încât timpul pare factorul determinant. Iordania Experience sper că va fi ceva de vis.

 

 

Italia

Deja mă văd pășind pe străduțele din Spello. Farmecul Umbriei se așterne în fața mea. Natură leneșă, piele rumenită la soare, sandale prăfuite. Simt miros de cremă cu protecție solară și mă văd purtând o pălărie cu boruri largi, completând perfect o rochie vaporoasă și înflorată.

À propos de flori… evenimentul pe care îl aștept cel mai mult, e sărbătoarea Corpus Domini, la care anul ăsta voi avea ocazia să particip. An de an, pentru o zi, străzile frumosului sat devin un paradis al florilor, datorită, bineînțeles, „tablourilor” construite din flori. Tablourile reprezintă scene biblice, dar nu numai. Numai imaginându-mi, nările și sufletul mi se umplu de parfum.

 

23a175ac61dde353f60cdbd8cead2e2c

Vreau să văd livezile de măslini, să mă plimb până obosesc prin satul înflorit, construit în vârful unui deal și să respir cu adevărat aerul de vacanță. Vreau să mă simt ca într-o reclamă Dolce&Gabbana.

Totuși, nu îmi doresc să petrec toate zilele doar în Spello, deci o voi ruga pe Francesca să îmi prezinte câteva din obiectivele „musai” din Umbria.  Sunt foarte multe biserici în zonă, sper să văd câteva, plus clădiri istorice, cum ar fi Palazzo Nuovo del Popolo, numit acum Palazzo dei Priori, o clădire superbă din secolele XIII-XIV. Perugia, capitala Umbriei, are multe de oferit și sunt mai mult decât nerăbdătoare să asimilez cât mai multe informații și cât mai multă istorie.

Aș vrea să ajung și în Assisi pentru a vizita Bazilica San Francesco, o superbă clădire din secolul XIII care din fotografii mă face să zbor cu gândul la Bazilica Santa Maria del Mar din Barcelona.

Revenind la lucruri din secolul nostru, sunt pregătită să mănânc cu șapte guri paste și pizza. Nu! Să n-aud! Nu vreau altceva! Francesca mi-a povestit de atâtea ori de restaurantul ei preferat, Wuala Ristorante Pizzeria, încât parcă îl cunosc numai din spusele ei. Sper să mă impresioneze. Ah, abia aștept acele câteva zile de… dolce far niente!

Din Umbria vreau să mă întorc acasă cu poftă de viață și soare în suflet.

Tot scriind, abia am observat că au trecut deja trei ore. Oho! Să vedem dacă speranțele mele așternute pe hârtie se vor concretiza în locurile pe care le voi vizita!

Aș mai putea să scriu, dar cred că suntem de acord că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Aș putea să îmi fac liste kilometrice cu obiective „must see”, dar farmecul real vine din neprevăzut și neplanificat. Sunt convinsă că prietenele mele mă vor conduce prin locuri mai puțin știute de turiști. Sunt convinsă că aventura ce mă așteaptă va fi mai impresionantă decât îmi imaginez.

Aștept doar. Să văd.

Și uite că mi-a rămas timp și să așez în bagaj ce am notat pe listă și mi-a rămas loc și pentru suveniruri. O sticlă de ulei de măsline din Trevi poate? Ce, acasă nu mâncăm salate? Un parfum oriental, un evantai de gheișă?

Bagajul e gata!

Ba mai mult, mi-a rămas timp și pentru ritualurile mele obsesiv compulsive, să verific de mai multe ori dacă am stins lumina, dacă am oprit apa, una, alta…

„Parfumul râde de timpul care trece”, spunea Guerlain.

Timpul trece, sau noi trecem prin timp și tot ce ne rămâne sunt amintirile. Trebuie să avem grijă ca ele să fie frumoase, curate și lipsite de regrete. Zeci de ani mai târziu, ce ne vom aminti? Targetul pentru iulie? Bârfele colegei din clasa a zecea? Bușitura pe care am luat-o pe gheață? Câte perechi de pantofi aveam la 25 de ani? Cine vrea să-și amintească toate astea? Ba mai mult, cine ar vrea ca astea să fie amintirile care ne definesc?

Eu? Eu prefer să strâng în suflet altfel de amintiri. Când mă uit înapoi spre 20 de ani, prefer să-mi amintesc aerul rece al munților sau răcoarea brizei, la malul Mediteranei. Nu vreau să-mi amintesc vreo dietă, vreau să păstrez aroma de paella sau a unei porții generoase de mâncare de la cine știe ce vânzător ambulant de pe nu știu ce străduță din… Paris. Sau Barcelona. Sau Istanbul. Sau toate.

Peste ani și ani, când voi întoarce privirea în trecut, vreau o avalanșă de arome și peisaje. Vreau să simt că am trăit și am simțit ce și cât trebuie.

Vreau să nu conteze că am dat jumătate de salariu pe un parfum, ci că am avut un parfum minunat care m-a bucurat un an de zile.

Vreau să nu conteze că m-am întors falită din concediu, ci că am adunat experiențe și pățanii pe care să le povestesc nepoților.

 

Acest articol este scris pentru Spring SuperBlog 2018 și reprezintă un exercițiu de imaginație.

 

Surse foto:

  • Corpus Domini – pinterest.com/pin/275915914647896685/
  • Miyajima – flickr.com/photos/72731305@N05/6591749203/
  • Petra – nationalgeographic.com.es/viajes/grandes-reportajes/petra-jordania_7717/3

 

 

Reclame

10 gânduri despre “Femeia, aici și acolo

  1. Când am fost la Strasbourg, unde crezi ca am intrat prima oara? Într-o parfumerie, clar! Adica, sa merg în Franta si sa nu-mi iau un original mai original decât oricare alt original? 🙂

    1. Ah, frumosul Strasbourg! 😍 E normal, se cerea, adica la mamica parfumurilor acolo e musai ca o parfumerie sa fie principalul punct de atractie. ❤

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s