Suntem în pod. Și podul pe podea

La omul sărac, nici boii nu trag!

Când urmează să te muți în altă casă, te gândești la viitor și îți imaginezi cât de luminos și călduros și plin de bucurii va fi. Așa am crezut când m-am mutat de la părinți în casă proprie, dar care nu era tocmai nouă, ci moștenită de la o rudă. Am zis „eh, cât de rău ar putea fi cu reparațiile? Lipim un pic pe colo, zugrăvim pe dincolo, îl aducem pe Gică, îi dăm niște mărunțiș, o masă caldă și o bere și se face treaba. Punem niște plută pe pereți și aia e”. Roșu peste verde peste mov peste albastru. Ca la români. Mai economisim un bănuț.

Specialistul Gică s-a prezentat la ora stabilită. A aruncat un ochi critic (celălalt era ațintit la bere) către casă și ale ei probleme și a dat verdictul: „Casa-i bună, doamnă! Nițele crăpături, da’-i bună! O izolăm, dacă vreți, dați-o încolo, da’ nu-i musai.”

Îi musai, mă gândeam eu, că nu vreau să-mi înghețe gladiolele la iarnă.

„Da’-n pod, coane, în pod nu urcați? Haideți, vă rog, să fiu eu sigură că e totul în regulă.”

Mai târâș, mai grăpiș, a urcat maestrul Gică și în pod, dar în două minute ne-am pomenit cu el îndărăt.

„Nu-i bai, doamnă, îi bun și podul. Nu-s crăpături în acoperiș.”

Omul m-a asigurat, dar eu încă mă întrebam cu care ochi s-a uitat la casă. Cel critic, sau cel gânditor?

Am dat să ne cârpim și mai tare ne-am găurit

Puteam să solicităm un audit energetic, dar nooooh, de ce să facem lucrurile ca la carte? Gică se pricepe, dară! La nevoie, devine și auditor energetic și dacă îi mai îndes ceva bancnote în buzunar, te pomenești că se apucă să îmi facă „din ochi” o termografie a clădirii. Mai ales după ce i s-a încins puțin creierul de la bere, vede totul cald. Clădirea nu pierde căldură. Parol!

Doar că… Gică a dat-o în bară de data asta.

După o lună întreagă în care s-a bâțâit pe la geamuri fixând pluta pe pereții exteriori, după ce a meșterit prin toate camerele acoperind crăpături vizibile sau nu, dând „o mână de var”… căsuța arăta frumos. Avea un aer proaspăt. Pereții exteriori erau de un maroniu roșcat, cei interiori de un alb imaculat. Reparasem și din instalații, schimbasem ușile prin casă, tot cu ajutorul maestrului care cred că ne-a „făcut” la bani și și-a tras și el de țigări din ce îi dădeam pentru materiale.

Ghinionul începătorului

Toate bune și frumoase în acea vară. Cuplu tânăr, casă drăguță, petrecerile și grătarele s-au ținut lanț. Diminețile erau superbe. Mă trezeam voioasă, deschideam larg ferestrele și lăsam aerul proaspăt să îmi invadeze nările. Păsărelele ciripeau, știți sentimentul. Aer de vacanță și tot tacâmul.

Dar a venit toamna cu ale ei ploi. Încercam să ignor câte o pată umedă ce se forma din când în când în colțul tavanului, dar până când? Și nu era numai asta. Izolația dădea și ea semne de șubrezeală, iar prin colțurile ușii de la intrare venea un aer rece și tăios, semn că a fost montată prost.

Și totuși, de-ar fi fost doar atât!

Iarna s-a instalat mai târziu decât și-ar fi dorit orice om normal la cap, dar a și rămas pe meleagurile noastre până târziu, în martie. Era noapte. O noapte neliniștită, care, dacă ești mai slab de înger, îți îngheață sângele-n vene. Vântul șuiera pe la ferestre și ningea cu fulgi cât fulgușorul de găină. Ningea de trei zile încontinuu, se închiseseră școlile, ba mai mult, nici la muncă nu am mers într-o zi din cauza asta. Zăpada depășea un metru și era un frig în casă de dârdâiam cu plapuma pe noi.

Băgam lemne în sobă încontinuu, dar camera nu se încălzea. Am fi vrut să montăm o centrală termică, dar maestrul Gică și-a dat cu părerea și de data asta.

„Soba-i stas, doamnă. Unde mai găsiți așa ceva? O să vă pară rău de-o dărâmați, vă zic io!”

Și de bine ce-a zis, am tremurat toată iarna.

Nu puteam deloc să adorm, simțeam că-s sub cerul liber, atât de furios era viscolul de-afară. Deodată, în tot zbuciumul ăla… zdup!!! Un zgomot puternic, mai puternic decât vuietul de-afară, ne-a făcut pe amândoi să fim instant în capul oaselor. Zgomotul venise din camera de zi. Dacă era un hoț, tare prost trebuie să fie să iasă pe vremea asta din bârlog.

Ne-am înarmat care cu ce a putut, eu cu o vază, soțul cu un băț. Aveam niște mutre de parcă jucam într-un film prost cu mafioți. Când am aprins lumina, mi-aș fi dorit să fie un hoț. Dar nu, era mult mai rău.

Jumătate din tavanul nostru, hidratat bine, zăcea pe podeaua sufrageriei. Și pe canapea. Și pe masă. Și pe bolul meu de porțelan. Și pe pernuțele cu broderie fină.

Îmi simțeam picioarele de gelatină. Toată munca noastră se dusese pe apa sâmbetei din cauza unui incompetent. Podul era de fapt plin cu zăpadă, ceea ce a cauzat dezastrul din cameră. Și bănuiam că nici în celelalte camere nu mai durează mult până aveam să pățim aceleași necazuri.

Bravo, nea Gică! Acum avem pereți izolați, dar ne ninge-n cap! Bravo, bre! Să mai faci!

certificat-energetic-24h

De data asta n-o să mă mai culc pe-o ureche. Voi face tot ce trebuie pentru a-mi îmbunătăți și eficientiza casa. Prețul auditului energetic nu e mare,  mult mai mari au fost pagubele create luând decizia de a face totul după ureche.

pret-certificat-energetic.jpg

 

Sunt hotărâtă să am pentru casă un certificat energetic clasa A. Experiența mi-a fost învățătură de minte să nu mai apelez la toți neavizații.

 

 

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018.

 

Anunțuri

4 gânduri despre “Suntem în pod. Și podul pe podea

  1. Pai nea Gica vara s-a racorit cu berica si iarna cu tuiculita :))) poate credea ca si voi faceti la fel!!! las-o bre ca merge asa! :)))
    Frumos articolul, frumos scris, ma faci sa traiesc intens ceea ce scrii!! :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s