Tărâmul magic

E un ger ge crapă pietrele. Mă îndrept spre casă cu pași grei, simțind că mă târăsc în loc să merg. În tot orașul miroase a vată de zahăr și nu îmi dau seama de unde. E martie și pe aici nu miroase a vată pe băț decât în aprilie și august. Ceva e în neregulă.

De fapt, ce mai e în regulă în ultima vreme? Simt că m-am frânt în mii de bucăți și cu fiecare pas mai pierd câte puțin din vechea „eu”. Viața mea, așa cum a fost ea până acum, s-a sfârșit. Urmează… habar nu am ce. Dar sunt curioasă.

Am ieșit fost smulsă din zona de confort atât de dur încât mă simt la mii de kilometri distanță de ea. Nu voi fi capabilă niciodată să intru din nou în acea zonă. Îmi vine să fug în lume, să mă deconectez de tot ce înseamnă viața mea de aici. Să mă redescopăr, sau poate… să mă descopăr. În acest moment, eu nu știu cine sunt și nici ce vreau. De la mine, de la alții, de la viață, de la viitor.

Am nevoie de liniște, dar am nevoie și de acțiune. Eu și paradoxurile mele. Sau poate agitația m-ar mai liniști?

Brusc, mi-a trecut prin minte cartea pe care o citesc de câteva zile. Acel golf liniștit din Australia, în apropiere de Sydney… un loc în care timpul pare că se scurge cu încetinitorul. M-a fascinat întotdeauna Australia. Pare, din auzite, un loc minunat. Un loc verde, plin de animăluțe, păsări și oameni care se preocupă pentru bunăstarea tuturor vietăților. Mai mult de-atât, o dată cu cartea citită, din peisajul mental pe care mi l-am construit, fac parte și balenele și delfinii. Oh, cât mi-aș dori să merg măcar pentru o lună acolo! Din atâtea destinații exotice pentru vacanțe speciale, eu poftesc numai și numai la Australia! Ăsta-i avantajul cititului, stimulează imaginația, creează dorințe și poate… planuri. Până la urmă, de ce nu? Ce m-ar opri? În definitiv, liniștea lăuntrică mi-a fost zdruncinată serios în ultima perioadă. De obicei, călătoriile mă agitau. Acum sunt atât de agitată încât o călătorie m-ar liniști. Nu îmi mai e frică să mă îndepărtez de cuib.

Poate, cine știe, aș descoperi că nu doar acasă, în orașul natal, e bine. Poate ar trebui să scot nasul în lume și să îmi dărâm singură ziduri și bariere. Poate aș reuși să respir mai împăcată că am putut face asta și am profitat de șansă. Dacă e un moment propice pentru a pleca, acum e.

M-ar ajuta să mă reconectez cu mine însămi.

VacanteSpeciale.ro_Superblog2018-19

Doamne, dar de ce Australia? Nu se poate să-mi fi picat abia acum cu tronc. E ceva istorie în spate. Probabil filmele pe care le-am văzut, unde apăreau și australieni. LOST. Toată lumea a auzit de LOST. Accentul ușor nazal al lui Claire era delicios.

Poate cărțile. Câteva dintre cărțile lui Jojo Moyes au legătură cu Australia.

Poate pentru că în imaginația mea și din bruma de informație pe care o am, e un loc mirific. „Un loc” e puțin spus. E ditamai continentul…

Și nu poate, ci SIGUR, foarte sigur, pentru că Australia e țara de baștină a papagalilor lori, nimfă și kakadu (in english, vă rog, cockatoo). Căutând adânc și atent în sufletul meu, e cel mai important motiv.

Acolo, papagalii sunt cum sunt vrăbiuțele la noi. Ciripesc veseli și zboară în stoluri toată ziua, ori își fac de lucru prin copaci sau pe malul râurilor, bând apică sau îmbăindu-se. I-aș vedea în habitatul lor natural și, ce credeți… nici măcar nu scot sunete identice cu papagalii din captivitate. Ar fi de vis să stau la o masă, luând micul dejun și un stol întreg să se aciueze pe terasa mea, „aterizând” pe podea, pe masă, la mine-n farfurie sau pe cap. Sunt fascinată, absolut fascinată de minunile astea colorate și chirăitoare.

Parcul național Kakadu, care se întinde pe o suprafață de aproape 20000 de kilometri pătrați, intrat în patrimoniul UNESCO și care adăpostește zeci de specii de păsări, mamifere și pești, pare locul perfect pentru a intra în armonie cu natura. Numai gândindu-mă, mi se umplu plămânii cu aer curat și parcă aud piuiturile voioase.

963c73bb7f1c21a5d2130576d77f61d6

A se observa că totul se leagă de făpturile nevinovate din acel colț de lume, pentru că… trecând spre sudul Australiei, vai, cât mi-aș dori să merg cu vaporul într-una din excursiile organizate pentru observarea balenelor în perioada de migrație. Se spune că unele sunt atât de prietenoase încât se apropie la câțiva metri de bărci sau vaporașe, parcă salutând turiștii. Acei giganți blânzi (balena cu cocoașă ar fi una dintre speciile prietenoase) par o adevărată încântare pentru ochi și suflet. Ce să mai spun de delfini? Sunt ființe atât de istețe și jucăușe încât nu ai cum să nu îi iubești. Dar să îi iubești în mediul natural, nu în bazine minuscule unde sunt dresați să joace după cum le cântă măria sa, omul. Cred că ar fi o experiență cu totul și cu totul deosebită.

Iar dacă aș vrea să văd o grădină zoologică altfel, aș vizita Grădina Zoologică Australia, deținută de soția celebrului Steve Irwin. De ce spun „altfel”? Pentru că e imensă. Se întinde pe 40 de hectare. Pentru că reprezintă munca de mai bine de 40 de ani a unei familii și îndârjirea de a ajuta cât mai multe animale. Visul lor continuă și azi.

Iar visul meu e să ajung acolo. Să văd. Să simt. Să trăiesc pe pielea mea viața de pe un alt continent. Lângă oameni care au fost crescuți în alt mod față de mine. Cu soarele în ochi și vântul în plete.

Mi-ar plăcea chiar să ajut. În Australia există diverse programe de ajutorare și protecție a animalelor și a mediului natural în care trăiesc. Sunt sigură că ar exista și posibilitatea de angajare sau măcar programe de voluntariat. Cândva, spuneam despre voluntariat că e o pierdere de timp. Acum, animalele mi se par singurele făpturi fără pată și fără vină și mi-aș dori să fac ceva pentru ele, chiar dacă nu primesc nimic material în schimb. Ajutându-le pe ele, mă ajut cumva și pe mine.

Cam asta înseamnă Australia pentru mine. Există multe destinații speciale pentru vacanțe speciale, dar una singură mă face să vibrez. Ca să nu mai povestesc despre plajele fabuloase și liniștite pe care le-am găsit printr-o simplă căutare pe google.

***

Am grăbit pasul. Acum aștept să ajung acasă pentru a căuta cât mai multe informații. Nu sunt genul de om care pornește „câine surd la vânătoare”. Am nevoie de documentare temeinică. Am nevoie de un traseu strict pentru ca, ajunsă la destinație, să nu îmi mai fac griji pentru ce va fi, ci să mă bucur de experiențele pe care le trăiesc.

Dar de unde să încep? Am să intru pe site-ul CND Vacanțe Speciale, poate găsesc vreo ofertă. Din câte cunosc, e locul perfect pentru a planifica o vacanță exotică.

Dar mai întâi să ajung acasă. Să îmi fierb o cană cu vin și cercetez ce vacanțe recomandate au.

De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine… aș pleca oriunde în lume. Cu avionul, cu vaporul. Pe jos. Aș pleca.

Iar dacă Australia nu se găsește printre ofertele lor… poate se va găsi cândva. Și poate, pentru moment, aș putea călători într-o altă destinație exotică.

VacanteSpeciale.ro_Superblog2018-10

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018.

*Sursă foto, Pinterest: https://ro.pinterest.com/pin/573434965036077207/;

*Sursă video, youtube.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s