Iepuru’ Petrică și misiunea

„Pe-un picior de sol, la margine de mall,

Iată-mi ies în cale, vreo… două (!) picioare

Și-un trup mlădios, sprinten și voios

Ținând în mânuțe două urechiuțe,

Dară hop! Apare și o continuare:

Scumpă, frumușică, iete-o iepurică!

Fata vrea s-o ia de-acasă de la ea;

Frumu! Fii pe fază, Peter te salvează!”

Nu știu cum se obișnuiește la oameni, dar la iepuri, când ajung la vârsta adolescenței, se poartă călătoriile de inițiere. Mai pe scurt, părinții îți dau un șut undeva pe ușa scorburii și rămâi singur în sălbăticie, uitându-te ca vițelul la poarta nouă, nevenindu-ți să-ți crezi urechilor. Nu tu morcovi la bocceluță, nu tu apă-n ploscuță, nimic. O ușă-nchisă și drum bun.

Era la începutul călătoriei mele, când, fugărit de niște lupi nițel cam troglodiți care mă tot strigau Petrică și o veveriță care încerca să-mi vândă nu-știu-ce („n-am pe ce, cucoană, buzunarul meu e chel ca-n palmă”), am ajuns la marginea pădurii.

PETER RABBIT

În depărtare se vedea un fel de palat. Legenda spune că se numește mall, dar nu știu ce să cred. Asta e! Mai fac un pas și mă desprind de tot de casă. Încet, încet, aaaia e! I’m freeee! Liber ca pasărea cerului! Ca porumbelul ăla care… „heeei, nesimțitule, n-ai toaletă?!”

Am fluturat pumnișorul în sus și drept răspuns… a mai fluturat o dată codița, dar am fost pe fază și m-am ferit.

Des hommes et des iepuri

Țupa țupa, mai prin tufiș, mai pe drumul împânzit de niște animale ciudate cu patru picioare rotunde și cu ferestre în stomac, am ajuns lângă palat. Mi-am scuturat gecuța albastră de colb, mi-am luat mina de iepur serios și am pornit.

Oare aici trăiește vreo prințesă frumoasă? Vreo făptură îngerească, urecheată și blănoasă?

Curtenii stăteau la mese, liniștiți, sorbind din ceva. Erau din ăia de care mi-a spus mami să mă feresc. Li se spune oameni și cică tare răi sunt. Umblă vorba în serile reci, când mâncăm morcovi copți în jurul focului de tabără, că oamenii vin în pădure, ne prind și ne bagă la cuptor, apoi ne halesc. Ciudat, ăștia nu par așa fioroși. Din contră, se uită la mine cu un aer amuzat.

„Ciue, frate, nu-ți place gecuța mea? Treci încoace, că-ți arăt eu cine-i șmecher! Ciueee te uiți ca cioara la ciolan?”, am tropăit eu din lăbițe.

N-am avut timp să mă arăt prea viteaz, că am văzut-o! Mi s-au înmuiat urechile, am rămas cu gura căscată! Ce frumusețe! Ce splendoare! O fătucă purta în brațe o bomboniță de iepurașă, din cele cum numai în povești se găseau. Un ghemotoc maroniu de blăniță lungă și mătăsoasă, ochișori ca două mărgele și urechiușe scurte și foarte atente.

Așa deci! Vrea să-mi răpească prințesa iepurică! Vrea să o fure din castelul ei! Iar supușii sorb din pahare și se fac că plouă! Asta e trădare, domnilor! Trădare!

„Ține-te bine, prinți! Te salvează Petrică! Ăsta… Peter. Te salvează Peter! Ptiu, lupi scârboși.”

Operațiunea „Prinți”

Am urmărit-o pe fătucă la o distanță sigură, cât să nu îmi repereze urechile și să nu-mi audă pașii agitați. Oare unde-mi duce iepurica? Părea un veac de când alergam cu lăbițele mele mici în urma ei. Am ajuns în sfârșit la o căsuță frumoasă. O poartă s-a deschis și fătuca a intrat. Perfect, ce mă fac acum? Ia să vedem. Nemâncat cum sunt, m-am strecurat pe sub poartă cât ai zice „morcov”, dar să zicem că n-a fost bine.

Doi ochi mari mă priveau cu furie. Am făcut doi pași înapoi cât să văd că făptura nervoasă era tot un fel de lup, dar mai mic și creț și, victorie! Legat lângă o căsuță cam cât scorbura noastră.

„Eiii, lupule, ce fa’ mă, fraiere? Sunt eu, Petrică. Ai amuțit dacă ești legat, ha? Ptiuuu, rasa ta de troglodit.”

Eiii, comedie! Acum ce fac? Am pierdut urma fetei.

Opa! Ce se aude? Un cântecel se auzea din direcția casei. Țupa-țupa într-acolo. Ușa era deschisă! Pregătește-te, Prinți! Peter Iepurașul vineeee!

Am dat buzna în casă. Era luminoasă și mirosea frumos. Salcie, morcovi, mere, mmm, delicatese! În mijlocul unei camere, prizoniera era tratată… regește. Crenguțe fragede de salcie erau peste tot în jurul ei, iar ea le rodea cu așa o poftă că-mi venea să mă alătur. Dar nu era timp pentru asta. Trebuia să o salvez.

„Prinți!”

A ciulit urechiușele.

„Tu nu mă cunoști, dar vă urmăresc încă de la palat. Am venit să te salvez, Prinți! Dă-mi lăbița și hai în sălbăticie. Hai să ne bucurăm de libertate! Lupul e legat, n-o să ne facă probleme.”

Spre surprinderea mea, s-a uitat cam în câș.

„Mă, tu ești bleg? Ăla nu era palat, era un mall, iar fata nu m-a răpit, ci m-a cumpărat. Vom fi prietene. Asta e căsuța mea acum. Ea va avea grijă de mine, nu ai de ce să mă salvezi.”

Am rămas cu urechile pleoștite în mijlocul camerei. Operațiunea de salvare exista doar în căpuțul meu drăgălaș. Prinți nu avea nevoie de mine…

Deodată, vocea care fredona acel cântecel s-a auzit tot mai aproape, până m-am trezit luat pe sus.

”Tu cine ești, frumusețe? Roz, cine e prietenul tău? De unde ai apărut, blănosule?”

Fata era frumoasă și mirosea a salcie proaspătă. Vorbea cu blândețe și m-a mângâiat pe căpșor. Eram cucerit.

M-am lăsat mângâiat și alintat încă puțin, am înfulecat din bunătățile lui Prinți, a.k.a. Roz, apoi m-am apropiat de ea și i-am dat un pupic.

Fără să-i mai spun ceva, am zbughit-o pe ușă înapoi.

Aventura mea se încheiase. Mă voi întoarce în pădure ca iepure matur, cu experiență. Am învățat în călătoria mea că oamenii nu sunt toți așa cum se spune în poveștile iepurești. Există și oameni blânzi, care ne vor binele. Care ne hrănesc și ne iubesc. Care ne sunt prieteni pe viață.

PETER RABBIT

Eu sunt Peter Iepurașul și aceasta a fost prima mea aventură. Mai sunt și altele, dar pe ele le veți vedea la cinema, din 30 martie 2018.

afis-Peter-Rabbit

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018.

 


9 gânduri despre “Iepuru’ Petrică și misiunea

  1. Abia aștept sa merg cu Katia. Cartea am citit-o de nenumărate ori, iar trailerul e promițător! Presimt ca as avea șanse la filmul asta sa îl convingem și pe Mr, ca tare simpatic mai e Petrica😉

    1. Lasa ca si eu am vazut idei comune cu ale mele in alte articole. :)) Ar fi fost imposibil sa nu se intersecteze cate un gand. :)))
      Peter al meu se amorezeaza repede, csf. 😂

    1. Ma bucur ca te-a amuzat! 😀
      Din pacate eu nu am reusit sa il vad si nu cred ca o sa mai fie la cinema pana ajung eu iar la Bucuresti, daaar asta e. O sa apara pe dvd probabil, noroc ca am laptopul vechi. 😂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.