Căutând-o pe Diana

Diana, Diana… în nouă ani, de câte ori ți-am citit oare povestea? De câte ori nu am zâmbit complice și de câte ori nu am plâns, oare, pentru tine și zbuciumul tău? De câte ori nu mi-a săltat inima la simpla vedere a unui nume scris pe hârtia îngălbenită de vreme și citirile repetate?

„Petre Barbu…” – parcă simțeam că-l iubeam eu. De când lumea. În numele lui vedeam primii fiori ai unei iubiri de adolescentă. Iubirea simplă și curată și avântată, plină de speranțe și visuri.

De câte ori nu am suferit cu tine, Dianet…

Am respirat la unison aerul sărat al mării și ne-am plimbat împreună prin colbul Constanței, chiar dacă la aproape un secol distanță, tu în paginile cărții, eu prin amintirile tale. Mi-ai fost uneori mai aproape decât un prieten, în povestea ta am găsit mereu alinare. Ca și cum am fi una și aceeași persoană, așa m-am regăsit în tine.

Marea mi-a fost prima iubire, știu că și ție. În aerul sărat al litoralului mi-am aflat calmul, sub razele calde ale soarelui dobrogean mă simt acasă.

Am revenit, după o absență de câțiva ani. Am coborât din tren nerăbdătoare și am așteptat autobuzul care avea să mă poarte spre aventura verii. O săptămnă relaxantă se zărea la orizont, iar eu aveam de gând să profit din plin. Era prima dată când eram cazată într-un hotel la mare. Mă cam săturasem de pensiuni.

aurora.jpg

În Hotelul Aurora din Mamaia mă aștepta o cameră curată și primitoare. Am făcut un duș și am ieșit pe balcon. Soarele se ascundea leneș în lacul Siutghiol și luminile din stațiune începeau să se aprindă una câte una. Urma o noapte veselă, câte un acord venea din când în când dinspre cine știe ce terasă și jos, pe stradă, se vedeau turiștii plimbându-se liniștiți. Tineri sărutându-se, copilași cu un balon într-o mână și o gogoașă în cealaltă, cupluri de bătrâni ținându-se de mână în amintirea zilelor ce au apus… îi priveam pe toți cu drag.

Am încercat să decid ce vreau să fac în prima seară. Să cutreier stațiunea, sau să cobor la restaurantul hotelului? Am hotărât pe dată că prefer a doua variantă. M-am aranjat puțin și am coborât. După cină m-am oprit puțin în holul hotelului pentru un cocktail la cafe-bar. Fusesem anunțată că exista conexiune wi-fi  în tot hotelul, dar și în restaurant și piscină, așa că am profitat și mi-am făcut online planul pentru a doua zi. Porneam în căutarea ta, Diana.

Nu mai suntem la începutul secolului XX… ne cazăm în hoteluri înalte și luminoase, nu în căsuțe din chirpici văruite. Nu pornim încotro ne duc pașii, ci ne facem itinerariile consultând internetul.

voceaconstantei.roA doua zi m-am înarmat cu răbdare și am pornit în căutarea geamiei Hunchiar. Nici măcar nu știam dacă e aceeași geamie amintită în carte, dar voiam să o văd. Am mers cu taxi-ul o bucată de drum, că doar nu luam toată Constanța la pas. Am coborât și m-am îmbârligat pe străduțe până am zărit-o. Geamia Hunchiar, ridicată din pietrele fostului zid al Constanței. O clădire construită la jumătatea secolului XIX, simplă, cu un minaret din care pe vremuri erau chemați credincioșii la rugăciune.

 

Parcă te vedeam, o Dienuță mică, trecând prin fața geamiei către școală, oprindu-te să verifici dacă ai în ghiozdan tot ce îți trebuie și chiar ce nu. Îți vedeam ochii verzi neliniștiți ca ai unei căprioare.

M-am întors la hotel, hotărâtă ca până după amiază să am parte de puțină distracție la piscină sub protecția umbrelei, cu o înghețată de ciocolată într-o mână și cu telefonul în cealaltă, căutând un alt obiectiv pentru a doua zi.

Apoi, program de voie pe plajă.

wikimapia.orgZiua următoare aveam să descopăr un nou loc din copilăria ta. Taxiul m-a lăsat pe strada Mircea cel Bătrân și am mers pe jos pe strada Callatis și încă vreo două străduțe până am zărit-o. Vila Șuțu. Vecinul tău, prințul. Vila pe a cărei scară în spirală coborai spre mare, visând că ești o prințesă. M-am învârtit puțin până am reușit să găsesc un drum ce cobora către mare și am contemplat priveliștea de acolo. Vila Șuțu, o bijuterie de clădire de inspirație arăbească, îmi dă o stare aparte. Nostalgie. Visare. Mi-aș fi dorit să mă întorc în timp o sută de ani și să o văd locuită, plină de viață.

M-am întors din nou la hotel, cu sufletul plin. Am văzut ce îmi doream să văd. Rămâneau pe listă atracțiile cunoscute de toți turiștii. Există o mulțime de obiective turistice în Constanța, noi trebuie doar să le alegem pe cele care ne „cheamă”. Cazinoul. Moscheea. Farul. Clădiri încărcate de istorie pe care așteptam să le văd, acum că am terminat cu ce era musai. Poate chiar un tur al Constanței.

Dar mai ales, îmi doream să îmi petrec în liniște restul concediului. Să mă bălăcesc în mare. Să văd răsăritul și să savurez un pahar cu vin la apus. Să beau o limonadă rece pe un șezlong și să mă bucur de soare etalându-mi bronzul, că nu degeaba am ales un hotel cu piscină. Voiam să mă bucur de toate facilitățile pe care mi le oferea.

13.jpg

Ziua plecării a sosit mai repede decât mi-aș fi dorit. Am pornit spre gară cu sufletul greu, dar bucuroasă că am văzut cu ochii mei o frântură din cea mai frumoasă carte pe care am citit-o. Te simțeam prezentă pe străzile Constanței, cu buclele blonde fluturând vii și scânteietoare. Diana, viața ta a fost o Pânză de păianjen, dar pentru mine a fost ceva ce-mi va rămâne în suflet pentru totdeauna.

Mai e timp, mai sunt veri. Anul viitor voi reveni.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018.

Sursă foto: hotelaurora.ro, voceaconstantei.ro, wikimapia.org.

Reclame

5 gânduri despre “Căutând-o pe Diana

  1. Panza de paianjen e dupa cum stii, una din cartile pe care si eu le iubesc de muuulti ani. O recitesc si eu cu drag de cate ori apuc si recunosc ca oricat de pueril suna asta, nu o data m-am bucurat ca ma cheama Diana…la fel ca pe ea. Da, da, stiu, astea sunt apucaturi de copil de 10 ani, nu de femeie de 30, dar nu am ce ii face. Sunt un suflet copilaros si batran, 2 in 1. Sa stii ca noi vara asta mergem la Mangalia, dar am si eu in plan sa ma bucur de un sejur frumos, chiar daca scurt fata de alti ani. Macar vad marea, ca tare ma dor anii cand nu ajung la ea.

    1. Stiu. 💟💟💟 Am si eu atatea in comun cu ea ca parca si mai draga imi devine. 😍 Ce fain de tine, eu nu am ajuns la Mangalia pana acum. Dar poate cândva… 😀

  2. Am mai fost de vreo 3-4 ori în Mangalia și sincer, cred ca e locul unde ma simt cel mai bine la mare la noi. Deși unii zic ca e bring. Am realizat după doi-trei ani de agitatie ca mie asa îmi place… mai bring.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s