Povestea ridului singuratic

Sunt o mică adâncitură între sprâncenele ei. Am 25 de ani vechime și un centimetru înălțime.

Ileana, căci așa o cheamă pe cea pe a cărei frunte stau de atâta amar de vreme, a încercat să scape de mine și poate ar fi fost mai bine așa decât să bântui singur prin viață. E plictisitor!

Am apărut în viața ei când era abia o adolescentă. Vederea o supăra din ce în ce mai tare și încruntându-se tot timpul, iată-mă. Întâi un firicel firav, apoi mai adânc și mai pronunțat.

Ajunsese să nu mai vrea să se uite în oglindă din cauza mea. Mă întrebam ce Doamne iartă-mă are cu mine? Nu ea mi-a provocat apariția? E vina mea că nu și-a controlat ochii mai din timp? Acum iată-mă, descurcă-te cu mine!

Era pe vremea aia o puștoaică simpatică, dar cam coşuroasă. Atunci m-am prins de ce nu a mers la un control oftalmologic: ochelari îi mai trebuiau! Și așa era tocilara clasei.

Enfin… o să vă povestesc în continuare cum încearcă de un sfert de veac să scape de mine și cred că mai are un pic. Dar dacă ea e fericită, o să îmi găsesc eu loc pe alte fețe.

Totul a început când a venit vremea să meargă la banchet. Timidă, drăguță și sfioasă, l-a întrebat pe Ștefan dacă vrea să o însoțească. Ștefan a pufnit sarcastic cu sprâncenele ridicate și s-a îndepărtat. Atunci Ileana și-a jurat că nu va mai lăsa pe nimeni să își bată joc de ea.

Am fost acolo, deși nu m-a vrut, în toate etapele vieții ei de până acum. Am urmărit-o devenind femeia superbă care e acum, la peste patruzeci de ani. Pentru că e o femeie superbă, cu mine și în ciuda mea.

Fiind o fătucă destul de isteață, în acel moment în care și-a spus că nu va mai lăsa pe nimeni să râdă de ea, s-a gândit și că își dorește să arate ca acele fete pe care le preferă alde Ștefan. Dar nu pentru ei. Ci din respect pentru ea. De dragul de a se privi în oglindă, zărind un chip prietenos și curat.

A înțeles că primul lucru de care trebuie să scape e teama de privirile celor din jur. Așa că în câteva zile a apărut cu o pereche de ochelari la modă, eliberându-mă și pe mine de tensiune.

Apoi s-a ocupat de tenul ei fraged de adolescentă și a făcut ea ce a făcut, mai cu sfaturi, mai cu produse cosmetice sau leacuri băbești, dar a scăpat de acnee. Băi de abur cu ceai de mușețel, loțiuni astringente, scruburi săptămânale…

Terminând liceul, și-a spus că scopul femeii nu e numai de a se mărita și a face copii, așa că, în ciuda rugăminților familiei, a intrat la facultate și a încercat să își clădească o carieră pentru a-și asigura independența. Aceea a fost epoca în care l-a întâlnit pe Dragoș. El s-a îndrăgostit de ea, dar mai ales de mine. Încă îi mai povestește amuzat cum a privit-o în acea zi când învăța pentru examen, încruntată și concentrată. Vedeți? Am și eu un aport la fericirea ei.

A trecut de douăzeci de ani și a devenit mai vanitoasă. La brațul unui bărbat profund îndrăgostit se simțea fericită. Totul în jur îi zâmbea. Pe mine mă ascundea sub un breton stufos, dar eram acolo și știam tot, tot. Fericirea ei nu stătea într-un rid de expresie.

Anii treceau, fericirea ei creștea. Sufletul îi întinerea, dar nu putea să nu realizeze că trupul îmbătrânea. Deși încă tânără, era momentul să se gândească la produse ce aveau ca efect o estompare semnificativă a ridurilor, hidratarea şi regenerarea pielii.

A fost începutul sfârșitului meu. A vrut cândva chiar să mă „umple”. Să mă „întindă”. Dar chirurgia estetică era o cale prea simplă. Prea seacă. Nu o caracteriza. Atunci și-a dat seama că nu acel rid din adolescență ar trebui să fie preocuparea principală în acel moment. El (adică eu) era marca ei personală.

Voia să se asigure că pielea ei va oglindi în continuare starea ei de spirit, adică va fi magnifică. Nu era departe, pentru că făcuse tot ce îi stătuse în putință pentru a fi mulțumită și împăcată spiritual și moral, indiferent de numărul anilor. Nu a exagerat niciodată cu nimic. Nu s-a consumat pentru nimeni și nimic. S-a îngrijit decent, fără a exagera. A fost mereu o femeie ponderată. A râs cât a putut. A iubit peste măsură.

Untitledghjk

Iar anii pur și simplu refuză să se arate pe chipul ei senin.  E hotărâtă să nu îmi ofere niciun tovarăș „de joacă”. Folosește de o vreme un ser bogat în acid hialuronic pudră și lipozomal și vitamina C din niște fiole cu care mă chinuie în fiecare seară, de am ajuns un amărât. Dar nu e numai asta. Întâi mă curăță frumușel cu o apă micelară Hyaluron C, să mă scape de impurități, zice ea.

 

 

IMG_20171221_003633_982Am ajuns să mă sperii când văd sticluța goală. Știu că va continua. Știu că va urma o nouă vizită la magazin pentru refacerea stocurilor, pentru că produsele Gerovital H3 Hyaluron C sunt disponibile în toate supermarketurile, hipermarketurile și magazinele de profil din țară, precum şi în magazinele de brand Gerovital și online, pe farmec.ro.

 

 

Astfel, cu calm și perseverență, a reușit Ileana să înfrângă trecerea anilor. Fără teamă. În continuare sunt singurul rid (mai estompat, ce-i drept) de pe fața ei. Aș putea spune că sunt „singur la părinți”, pentru că Dragoș se amuză în continuare pe seama mea. Și mă bucură asta. Relația lor a rămas la fel de caldă ca acum 20 de ani și fiica lor, acum o adolescentă și ea, ia de la mama ei cele mai bune și sănătoase obiceiuri.

Cred că asta e rețeta. Optimismul. Determinarea. Perseverența. Îngrijirea. Simțul umorului. Siguranța că vei putea trece peste orice obstacol. Încrederea în tine.

Iar când sufletul e tânăr, anii nu vor mai avea niciun cuvânt de spus.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018.

Reclame

8 gânduri despre “Povestea ridului singuratic

  1. Sa stii ca asta zic si eu ca e secretul. Sa incerci sa faci mereu macar cate putin pentru tine, nu sa cheltuiesti sute de lei pe o crema. Degeaba faci asta daca treci prin viata cu sufletul facut tandari sau cu incrancenarea superioritatii tale. Sa stii ca am pe lista pe bune niste produse din gama asta. Inca nu le-am incercat si as fi curioasa sa vad ce stiu sa faca. Mai ales fiolele alea imi fac cu ochiul si ma gandeam sa ii iau si mamei unele, dar parca vad ca nu le-ar folosi si ar iesi cu cearta!:))

    1. Sunt extraordinare fiolele, le-am avut. Si micelara. Niciodată nu mi-am simtit pielea atat de hidratata. Si stii ca eu nu zic lucrurile doar sa fie zise. Initial pusesem niste cosulete pe seama lor, dar vad ca le-am terminat si cosulete tot am, asa ca nu cred ca erau vinovate. :))

    1. Multumesc! Nu imi venea incheierea. Nu reuseam sa il fac sa sune intr-un fel. :))
      Eu am foarte multe, de ranjita ce sunt. Si bineinteles, ridul din poveste e inspirat din marele meu rid de pe frunte. :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s