Născută sub zodia chitrei

 

… și totuși sunt un paradox.

Dacă săptămâna trecută vă povesteam despre prostiile făcute când eram mică și bleagă, azi o să vă spun despre relația mea cu banii. It’s complicated, honey!

Cheltuiesc sute de lei și apoi mă zgârcesc la un leu în plus pe cutare produs.

Cumpăr ieftin și de o calitate îndoielnică ceva ce-mi trebuie, apoi arunc cu banii pe te miri ce prostii.

Adun produs cu produs în coșul de cumpărături să fac de-un transport gratuit și apoi mă plâng că pentru un produs de 50 de lei luat altele de 150 numai că să nu plătesc 15 pe transport.

Verific fiecare magazin online care vinde produsul X, să văd unde e mai ieftin cu un leu și apoi merg la supermarket unde îmi fug ochii după toate prostiile și cheltuiesc 100. Dar hei, am economisit un leu la cartea aia.

Da, sunt o ciudată.

Am avut mereu nevoia de a pune ban pe ban (nu îmi plac cardurile, nu am card încă, îmi place să văd și să număr bancnotele), dar am și pornirea de a cheltui. În mine se luptă două ființe total diferite. Uneori învinge econoama, alteori învinge chitra supremă.

Am pușculițe, două… trei la număr. Și le fur pe toate. Ca-n codru. Am un plic cu bancnote (de-un leu, ni la ei), poarca plină cu monede (eh, nu plină, dar cu ce obraz să zic că o sacrific înainte să se umple?) și un borcan la care mă uit ca la soare. În ăla pun săptămânal câte 10 lei. Bogăție, frate. Da’ și când iau…

 

bfedbdc5b84d6bc56890c20ae0753be2

 

Băi, și nu am fost mereu așa. După cum spuneam, în adâncul meu zace o chitră. M-au prostit magazinele astea online, maglavaisurile și tot felul de cârpe care îmi iau ochii. Știți cu ce lejeritate las 300 de lei la The Body Shop? Dar la Sephora? Bă și când vine vremea să plătesc rata de 50 de lei la telefon, zici că îmi ia mâncarea din față.

Când eram mică eram altfel. Când eram mică aveam țeluri. Idealuri, tati! Am văzut jocul ăla video, am pus ban pe ban până l-am luat! Am pus ban pe ban până i-am cumpărat casetă nouă cu jocuri! Am pus ban pe ban până am cumpărat un cadou frumos pentru mama pentru 8 Martie.

De unde tot puneam eu ban pe ban? S-a întâmplat la un moment dat fenomenul „colindele”. Atunci ceva a dat dublu click în mintea mea și m-am prins că de acolo pot să câștig. Știți și voi, cu toții am fost copii. Colindam cu spor, obraji roșii și gene ude din pricina zăpezii, cu bucurie în suflet și cu suflet în voce. Umblam pe la toate blocurile învecinate, când cu prietene, când singură. Îmi plăcea mai mult singură, ce câștigam era al meu. Nu știu de unde aveam așa tupeu și curaj de mergeam singură. Apoi colindam toate rudele și punguța cu doi bani se îngreuna considerabil. Îmi plăceau și dulciurile, dar alea nu-mi plăteau jucăriile.

Când am strâns averea, am luat mămica proprie și personală de mână ș’-am plecat la shopping. Erau anii de după revoluție, magazinele începeau să se umple și țin minte că aveam „pe centru” un magazin de jucării care pe vremea aia mi se părea imens. Era burdușit bine cu jucării de tot felul, rafturile populate cu păpuși rumene în obraji și grase. De acolo o aveam pe Kitty, păpușa blondă și creață, cu scufie și rochița bleumarin cu buline albe. Tot de acolo aveam și kitul complet de ustensile de bucătărie. Și vă spun cu mâna pe suflet, făceam o plăcintă de nisip în ele de îți lăsa gura apă. Pe ele le primisem cadou.

Dar să revenim la averea mea colindăcioasă. Strânsesem ceva și voiam ceva bun, ceva pentru un copil mai mare, păpuși aveam destule. Așa că am cumpărat un lego. Dar alt soi de lego, nu cum sunt blocurile alea clasice. Erau niște plăcuțe pătrate, pe o parte cu patru piciorușe  goale în interior în fiecare colț și pe cealaltă cu niște… moțuri. Așa se fixau. Doamne, câte am construit din piesele alea! Erau în 5 culori, dacă îmi amintesc bine: roșu, verde, galben, albastru și alb.

Am construit la un moment dat și un cerc din ala pentru hoola hoop și în naivitatea mea, mă așteptam  să țină să îl folosesc. Am construit căsuțe, animăluțe, piramide, suporturi și sigle. Imaginația mea zburda și cu piesele mele dădeam „o față” lucrurilor imaginate.

Bineînțeles, pe lângă acel joc am mai cumpărat câteva lucruri utile, dar le-am uitat. El a fost singurul care a rezistat peste ani. Dacă nu am fi aruncat jumătate din lucrurile din casă cu renovările recente, aș fi zis că încă e prin casă.

Și nu e singurul exemplu. Cu altă ocazie mi-am cumpărat o bobină de mohair doar a mea, să nu mai fiu nevoită să folosesc vreun ghem vechi din punga mamaii. Privind înapoi, văd că sunt lucruri atât de simple, dar atât de mândră eram că am putut să mi le cumpăr din bănuții mei!

Îmi priveam acuzator o prietenă care cum prindea un ban, fugea la colț și își cumpăra tot felul de nimicuri, apoi tânjea după cărțile și jucăriile altora. Nu știa să economisească.

Bine, îmi mai dădea și mie inima brânci uneori. Am găsit pe la 9-10 ani 50 000 de lei pe jos. Fusesem să îmi cumpăr un pachet de abțibilduri cu Sailor Moon pentru catalogul meu și i-am zărit. L-am zărit pe Enescu, mov și mototolit, în iarbă. Am mers aproape dansând până la mamaia. Visam să trăiesc înconjurată de dulciuri vreo săptămână. E incredibil câte puteai cumpăra pe banii ăia atunci.

Până a venit mama și a decretat: „luăm costumaș”. Am luat costumaș, ce să fac?

Așa am învățat să îmi fixez prioritățile.

Sunt curioasă totuși dacă pe ăștia mici din secolul ăsta îi învață cineva să economisească. Să distingă între nevoie, util și moft. Pe vremea mea, ne învățau părinții și bunicii.

Acum părinții sunt ocupați, mai solicitați psihic decât părinții de acum 20 de ani. Dar în tot răul e un bine. În domeniile în care ei nu mai au timp, chef sau putere să își învețe copiii, se ocupă alții.

Spre exemplu, nu știu dacă ați aflat, poate aveți deja copii sau poate ați citit pe undeva, dar BCR a demarat un proiect, Școala de Bani, prin care își propune să educe copiii în domeniul financiar.

Mai concret, ce e această Școală de Bani? E un camion (FLiP) amenajat ca să poată servi drept sală de curs, dar și ca loc de joacă pentru copiii înscriși. Scopul e ca trainerii specializați să inițieze copiii (între 7 și 14 ani) în domeniul financiar, prin intermediul jocurilor. Să învețe cum să economisească sau cum să gestioneze banii.

FliP a parcurs peste 10 000 km prin țară și nu se oprește aici.

Mai mult de atât, există și un concurs și vă recomand să vă grăbiți dacă vreți să câștigați o bicicletă Pegas (Doamne, ce mă mai plimbam cu Pegasul galben al unei prietene! Dar despre asta, poate altădată). Vă înscrieți aici, povestiți ce ați făcut cu primii bani strânși cu mânuțele voastre și cine știe… poate câștigați!

Vreți motivație? Luați motivație! Îmi place băiatul ăsta. 😀

Fuga la înscris!

Apoi puteți să îmi spuneți și mie într-un comentariu ce le-ați spus lor că ați făcut cu banii ăia.

Pupicici!

 

 

 

*sursă foto: Pinterest


4 gânduri despre “Născută sub zodia chitrei

  1. Ohoo, cum te intelege baba! Eu tind sa fiu inca sub zodia chitrei 90% din timp. Cand se petrece restul de 10% e prapad, dar totusi e un procent mic, asa ca na, sa nu ne umplem de frustrari. La mine treaba cu economisitul a inceput de mica. A facut ceva clic la mine in cap pentru ca citeam niste reviste distribuite de CEC pentru copii. Te invatau aia acolo cum sa ajungi zgarcit de frunte practic, iar eu am aplicat cu strictete! Ai mei se imprumutau la mine. Pe bune! Nu ca faceau misto, la sfarsit de luna le dadeam cu titlu de imprumut din banii stransi la colindat si ce oi mai fi facut eu pe acolo. Dar nu le dadeam oricum, le dadeam cu dobanda fraticule!:)) Ma mir ca nu am ajuns bogata la 31 de ani, cred ca m-am inmuiat pe drum undeva…Greu ma convingeai sa cheltuiesc ceva, iar cand era ceva, puteai sa fi sigura ca era un lucru mega important. Am ramas asa si in adolescenta cand strangeam alocatii si burse leu pe leu. Trebuie sa spun ca am transmis un pic din gena asta si la copil, dar sa nu uitam ca a luat de la ta-su gena de mana sparta, asa ca ar lua toate prostiile. Noi am invatat-o sa imparta banii in „de cheltuit”, „economii pentru chestii importante si marete” si „donatii” pentru ca am reusit sa crestem copil bun care vrea mereu sa ajute. De Craciun de obicei din banii aia plus bani de la noi facem doua-trei shoebox pentru copilasi, sau cumparam jucarii pentru o asoociatie care ne e noua draga. Ce sa zic, sper cand o fi mare sa reuseasca sa mentina echilibrul intre latura „zgarcita ca ma-sa” si „mana sparta ca ta-su” si sa iasa bine treaba! Daca nu, poate oricand sa se intoarca sa traiasca intr-o cutie de carton cu batranii ei!:))

    1. Aolooo, am uitat sa mentionez in articol ca atunci cand dau spargere la plic pun cu dobanda! Mai rad uneori si zic ca sunt cea mai a naibii camatarita daca imi cer mie cu dobanda. Iau 80 de lei, fara 100 pusi inapoi nici nu discut 😂
      E foarte bine ca ati educat-o asa pe strumfita, e bine sa ai un leu deoparte pentru chestiile importante sau pentru nevoi neprevazute. Si la fel de frumos si bine e sa vrei sa ajuti si chiar sa poti. Sunt mandra de piciulica ta. 😍😍😍

  2. Mai, acum nu te gandi ca facem noi nu stiu ce chestie extraordinara! Dar acolo un picul ala conteaza. O paine e cateodata mare lucru probabil cand nu ai chiar nimic. Aia ii tot zic, ca noi suntem super ok, ca avem mancare, haine pe noi si unde sta. Ca are colegi care pleaca din tara o data pe luna, aia e partea a doua! Din pacate s-a ajuns la un nivel de diferentiere si epatare care nu cred ca o sa le fie benefic copiilor astora in viitor! Nu am dus lipsa de nimic, dar nici nu am fost dintre copiii de bani gata! Adica, eu nu simt ca am dus lipsa de ceva. Mama tot zice (ca orice mama) ca ar fi vrut sa imi ofere mai mult! Eu zic ca e bine asa! Ca avem simtul realitatii si stim de bine de rau sa ne descurcam si cand e bine si cand e rau, ca stim sa ne gestionam banii cati sunt ei! Hai ca deja sunt prea serioasa!:))

    1. 😂
      Am fost mereu de parere ca pentru a pastra simtul realitatii nu trebuie sa ne uitam doar deasupra, ci si dedesubt. Sa nu uitam niciodata ca sunt altii mai amarati si totusi gasesc forta sa mearga mai departe. Bine ca suntem sanatosi, avem casa, masa si o carpa pe noi. 😍

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.