Romantism în felul nostru

Ne iubim, dar ne despărțim, ne căutăm, ne împăcăm, ne înjurăm, dansăm, mâncăm, vorbim, ne hlizim, ne întristăm, boscorodim, bârfim, râdem, țipăm, șoptim, dezamăgim, lăcrimăm, ne enervăm, țopăim, ne plictisim, plănuim, ne răzgândim, împlinim, dărâmăm, reconstruim, gândim, ne prostim, ne jucăm, muncim, trândăvim, ne grăbim, ne iubim…

Avem un stil numai al nostru, sau așa îmi place să cred. Nu-i cu lalele și zâmbete galeșe, adică e, dar după zâmbete urmează împungeri și îl trimit undeva cu tot cu lalele, iar el se jură că prost e ăla care mi-o mai lua ceva. Oricum nu apreciez. Eu de fapt apreciez, dar îmi place să-l supăr, că tare drag îmi e când e serios. Eu mă pisicesc, el se supără pe pisiceală, îl mai trimit undeva după lalele și trântesc ușa. De două ori, să mă fac înțeleasă.

Nu suntem oameni ca toți oamenii, am bătut recorduri mondiale la orgoliu și aruncat pisica în alte ogrăzi, dar asta nu ne-a împiedicat să fim noi, ca noi, așa… cu nebuniile noastre frumoase. Nu putem nega ce suntem, ar fi aberant să ne prefacem.

Culmea e că ne apucă peste tot pandaliile, chit că suntem acasă, la muncă sau într-un city break în Amsterdam sau Veneția. Nu, în Veneția nu, nu mă omor după Italia și i-o spun de câte ori am ocazia, să-l oftic. Nu prea obișnuim să facem de-astea, știe că îmi e frică de înălțime și nu insistă prea mult să călătorim cu avionul. Dar eu o fac pentru el, că-l iubesc. Îi zic de dulce la fiecare decolare, dar la fiecare aterizare îl îmbrățișez și-i mulțumesc că m-a convins să facem nebunia asta.

Și-o luăm la pas și ne pierdem pe străduțe, el pierdut în fotografii, eu pierdută în vitrine…

Ultima boacănă pe care am făcut-o a fost când a venit cu un parfum și bomboane de ciocolată. Am bătut din picior, plângând că sunt grasă și am prea multe parfumuri și cum i-a dat prin minte să îmi aducă așa ceva, până i s-a tăiat cheful și nu mi-a mai vorbit o lună. Bine, au trecut doar trei săptămâni, dar se face luna până îi dezvălui ce i-am pregătit. Până atunci mă gudur.

Eu nu sunt un om spontan, el e și îi reproșez și asta, dar de data asta am văzut ceva ce nu pot refuza – cu toată teama de înălțime – așa că am făcut-o. Am cumpărat un city break Christian Tour pentru noi, să mă revanșez. Știu ce-o să implice asta: până-n ultima secundă o să mă amenințe că nu mai merge, iar eu o să-l necăjesc că oricum îl luam doar pe post de GPS.

Vestea i-o voi da scurt și la obiect, cum l-am obișnuit:

„- Ia zi, pisi, cum îți sună Barcelona în octombrie? Bilete de avion Christian Tour, tu și eu, m, ce zici? Da sau da?”

El o să râdă și o să mă ierte, că mă iubește. Apoi vom face bagajele. Eu o să iau prea multe cosmetice, el o să dea ochii peste cap, că știe cine o să le care. El ia două perechi de blugi, o jachetă și trei bluze și aia e. Eu am nevoie de trei ținute pe zi, de parcă nu aș ști că ieșim dimineața și ajungem înapoi frânți, la miezul nopții.

Eu voi dori să batem orașul la pas, el va vrea să viziteze obiectivele turistice. El ar vrea cazare aproape de mare, eu am rezervat în buricul orașului. Dar vom ajunge la un consens cumva. Dimineața vizite, seara plimbări.

Vom vizita Bazilica Santa Maria del Mar pentru că am citit eu despre ea într-o carte și vom urca pe muntele Tibidabo pentru că a văzut el într-un film. Numai bine, de acolo pot vedea Observatorul Fabra. Ne vom ține de mână ca în prima zi, cu orașul la picioarele noastre. E musai să ajungem acolo!

O să ne plimbăm pe Las Ramblas și iar o să îmi care pungile de cumpărături, dar după câteva ore o să mă tragă în vreun bar să ne reîncărcăm bateriile cu tapas și câte o bere.

 

 

Ca orice turist care se respectă, nu vom rata Sagrada Familia sau La Boqueria. Iar dacă apucăm să vedem și Parcul Güell, consider că mi-am atins țintele.

 

 

 

Seara vom mânca paella la vreo terasă, pentru că el nu a gustat niciodată și e păcat să ajungă acolo fără să încerce. Sau fie, într-o seară din cele trei. Când vorbim despre un city break e greu să înghesui atâtea: istorie, restaurante, cumpărături, natură, sus pe munte, jos pe plajă… schema trebuie făcută de acasă, chiar dacă uneori intervin situații neplanificate. O dată ajunși acolo, planurile se pot schimba. Pentru că, nu-i așa, e vorba despre noi.

Celelalte două seri le vom petrece, poate, într-un restaurant luminat difuz, cu o sticlă de vin în față, depănând amintiri. Sau înfofoliți bine, pe plajă, sorbind din aceeași sticlă de suc.

Iubirea e mai puțin despre locul în care te afli și mai mult despre omul cu care ești. Oferte city break sunt multe. Viena, Praga, Londra. Puncte pe hartă, însuflețite de oamenii care mișună pe străzile lor. Fără oamenii îndrăgostiți, ar fi doar orașe. Cu iubirea noastră devin amintiri, fotografii prinse cu ace colorate pe un perete, poante spuse într-o seară de ianuarie, planuri, realitate, împliniri, nostalgii. Le sunt recunoscătoare oamenilor care fac posibile astfel de mici călătorii pentru oamenii de rând. Fără ei, singurele străduțe bătute la pas ar fi cele din orașul natal. Un city break înseamnă ieșirea din cotidian, reîncărcarea bateriilor, depășirea zonei de confort în care ne refugiem atât de des.

Iubirea noastră e un pic altfel. Dar e la fel de importantă ca a celorlalți. E nebună, cu certuri, bosumflări și împăcări. E efervescentă ca o gură de apă minerală după o mâncare picantă. E și dulce și iute. Dar e perfectă așa. Căci, cui îi place iubirea fără niște condimente?

Articol scris pentru SuperBlog 2018.

 

Sursă foto: Christian Tour, Wallace (flickr), thetravellingguide, travelphotodiscovery, toodles82 (instagram).

Reclame

2 gânduri despre “Romantism în felul nostru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s