Cursa care mi-a dat curaj

Eram o nepricepută. O fricoasă și o nepricepută. Credeam că dacă voi ajunge vreodată să conduc o mașină, în prima zi o voi juli.
Nu știam ce-i ambreiajul, planetara și luneta, nu știam la ce folosesc butoanele de pe bordul mașinii. Îmi era groază de parcările laterale și cu toate astea visam să parchez cândva că Vin Diesel în The Pacifier. De câte ori spuneam cuiva că vreau să fac școala de șoferi și să îmi cumpăr o mașinuță, râdeau de mine.

„Tu, care aprinzi și stingi de cinci ori lumina când ieși din cameră, tu, care tragi de o ușă de exact douăzeci și unu de ori de o ușă încuiată înainte să pleci, tu, care pornești apa doar că să fii sigură că ai fost atentă cum ai oprit-o, tu să iei permisul? Spaima șoselelor, pleacă de aici, sigur o să rotești volanul de cinșpe ori în mers doar că să fii tu sigură că poziția mâinilor e paralelă cu Mercur care e în retrograd. O să stai în fața blocului până la miezul nopții ca să te asiguri că e mașina încuiată. Nu, fii serioasă. Și apropo, știi la ce folosesc pedalele?”

Râdeam și eu cu ei, amarâtă și jignită, că deh, hazul de necaz nu strică, dar eram conștientă că le am mai bine cu parfumurile decât cu capotele și mai ales ce-i sub ele. Și parcă aș fi vrut să am și eu un acoperiș cu trapă deasupra capului, jante floricică și un bass să sară sveterul pe tanti Niculina când intru pe stradă. Mă conformasem totuși, nu-i condusul de mine.

Până acum un an, când, în concediu la Sinaia am fost spectator fericit al Trofeului Sinaia – Campionatul național de viteză în coastă. Mergeam printre mașinile care se odihneau în cortulețele lor, cu sute de oameni care se învârteau pe lângă ele și le bibileau și le schimbau piese, lichide, uleiuri și alte lucruri pe care nu le cunoșteam în momentul respectiv. Așteptam startul cum așteaptă un copil Crăciunul.

Când a venit momentul, mașinile au pornit, câte una, însoțite de aplauzele publicului și câteva informații despre cel ce conducea, dar și despre ele, vedetele.

„Alexa #nuștiucum…” – stai puțin, Alexa? Cum Alexa? O fată? O fată participă la un raliu? Și am văzut-o. Micuță, machiată frumos, cu casca pe cap, aștepta serioasă și hotărâtă să pornească.

 Și atunci ceva s-a produs în mine. Păi cum? Păi cum? Femeile în ziua de azi participă la raliuri, o mână de femeie ține în frâu o herghelie de cai putere pe străzile din Sinaia, ascendente și foarte șerpuite și mai urcă și pe podium uneori, iar eu nu știu nici ce e aia lunetă???

Se face!

Am urmărit restul cursei ca prin vis. Din când în când, sunetul motoarelor mă făcea să simt de parcă prin vene nu mai am sânge, ci benzină. Aveam pielea de găină. Aproape tremuram. Iubesc mașinile dintotdeauna. De când aveam 3 ani și am mers la raliu cu tata, sunetul lor e muzică pentru mine.

Cum le-am permis altora să îmi spună ce nu pot să fac? Ba pot. Și o să fac.

Jumătate de an mai târziu aveam permisul la purtător, un rânjet satisfăcut pe față, știam ce nu mi-am imaginat că aș putea să știu și chiar mai mult, iar la legislație eram as. În plus, învârteam pe deget brelocul unde aveam agățată cheia unui BMW Seria 3. Toți s-ar fi așteptat să fie roșu, dar e albastru imperial metalizat. M-au întrebat mulți cum mi-am permis o astfel de mașină (#nepoliticoși), dar i-am lăsat să creadă ce vor. Adevărul e că aveam banii deja, dar le-am schimbat doar întrebuințarea, ar fi trebuit să fie o cafenea. Cafeneaua a fost mașină până la urmă, dar na, se fac alți bani, nu-i bai.

 

bmw-3-series-gran-turismo-Wallpaper-1920x1200-07.jpg.asset.1510605906222

 

Cum or fi relațiile altor femei cu mașinile lor nu știu, dar pentru mine e un al doilea copil, după cățel. Să-l vedeți pe Tobi cum stă cu limba scoasă pe geam când mergem la munte. Pe banchetă i-am pus o păturică (security blanket, știți cum e), iar covorașul auto de-l roade, luăm altul, nu stăm în loc de el acum.

exclusivOEM_patrat

 

Când ai o mașină bună, în care ai investit mult spre foarte mult, e obligatoriu să investești și în ce presupune deținerea ei. Accesorii originale BMW, cum ar fi covorașe sau ștergătoare iau din sursă sigură. În același loc găsesc și piese originale BMW, dar momentan am nevoie doar de consumabile și accesorii, un odorizant cu aromă de ambră, un ulei, o soluție pentru curățat. O ceară…

Sper să nu mă trezesc într-o dimineață și să observ că am nevoie și de alte piese de BMW de la eXclusiv OEM pentru că s-au gândit unii că le-ar fi de folos jantele BMW 18 originale deja montate pe mașina mea, dar dacă se-ntâmplă, știu de unde pot cumpăra altele. Cu încredere.

 

bmw-3-series-gran-turismo-Wallpaper-1920x1200-06.jpg.asset.1510605901844

 

Pentru mine, calitatea înseamnă produsul autentic, chiar dacă vorbim despre prețuri mai mari. Încropelile și produsele de o calitate îndoielnică nu au prins niciodată la mine. În toate domeniile e la fel, fie că vorbim despre parfumurile mai sus menționate, fie că vorbim despre  piesele și accesoriile pentru mașini. Întotdeauna produsul original va fi mai rezistent și mai eficient. Aș putea cumpăra produse aftermarket, de ce nu? Dar când faci o alegere, ești responsabil pentru ea. Așa că dacă am un BMW, voi alege întotdeauna piese BMW originale. Pentru mine e ori alb, ori negru. Altă cale nu există. Dintr-o neștiutoare și o fricoasă, am ajuns acea tipă care ține în frâu o herghelie de cai putere. De ce să nu o fac în cel mai bun mod posibil?

Dar nu voi participa la raliuri, las asta în seama profesioniștilor. Parol!

 

 

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018.

 

 

*Surse foto, video: contul personal de youtube, bmw-proleasing, exclusivoem.


Un gând despre “Cursa care mi-a dat curaj

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.