Sari!

Am visat că eram în Grecia, pe o stâncă. Plouase, iar spatele meu era lipit de stânca rece. Picioarele-mi alunecau pe fărâma de cărare udă. În față era marea, când verzuie, când albastră. Norii se jucau pe cer. Îmi era frică, strigam și nimeni nu mă auzea, nimeni nu mă ajuta. Oamenii păreau fericiți în jurul meu de parcă nu stăteau pe aceiași 15 centimetri de cărare udă și alunecoasă. Unii săreau cei câțiva metri, ajungeau în apă și înotau. Mie îmi era teamă să nu cad, dar în același timp observam că apa nu e adâncă. Mă agățam de un drum care mă strângea și nu mă mai voia, în loc să îl las și să fiu liberă.

M-am trezit speriată. Asociam visul cu viața mea în momentul ăsta. Mă simt ca pe o cărare udă și alunecoasă și îmi e frică de salt, chiar dacă aș putea să înot. Viața mea e plictisitoare, n-am făcut niciodată vreo nebunie. Niciodată nu am sărit. Am rămas pe cărare cu frica-n sân până a ieșit soarele pentru a-mi continua drumul. Nu m-am eliberat.

Poate e timpul pentru o aventură. Cineva drag mi-a spus de curând că, din când în când, să încerc să fac lucrurile cum nu le-aș face de obicei și s-ar putea să am surprize plăcute. M-am așezat la birou și am făcut o listă cu toate lucrurile nebune care mi-au trecut prin cap la un moment dat. Un tatuaj? Și dacă peste un an nu-mi mai place? O nouă tunsoare? Ar trebui să mă rad pe cap ca să o pot considera nebunie. Păr verde? Nu mai am 17 ani. Să merg în mall să îmi cumpăr ceva nesimțit de scump? Mâine voi regreta cu siguranță, când voi sta la rând la covrigi.

Vreau ceva nebun, dar ceva care să dureze și când zic să dureze, mă refer la ceva care să aibă ecou în sufletul meu mult timp de-acum încolo. Nu ceva frivol. Ceva care să îmi schimbe modul de a privi lumea și viața. Se spune că o călătorie are darul ăsta. Dar eu niciodată nu am fost atrasă de călătorii. Mă sperie drumul, distanța de cuibul meu, dorul de casă. Nu, nu cred că aș alege așa ceva.

„Fă cum nu ai face…”

Sunt cuvinte care nu îmi dau pace. Oare greșesc? Oare pierd experiențe de neuitat încăpățânându-mă să rămân în zona sigură? Oare trebuie să sar?

I-am scris prietenei mele: „Îți amintești când mi-ai propus să călătorim împreună? Mai e valabil?”

Desigur că era valabil încă. Oricând e rost de aventură, Ina e pregătită. Am pierdut șirul locurilor pe care le-a vizitat. E expertă în turism de aventură. De la excursii în munții României până la vizitarea unor triburi primitive pe undeva prin Africa, ea a făcut de toate. Sunt surprinsă că nu a fost prezentă la ușa mea imediat ce a primit mesajul.

Ne-am întâlnit, totuși, a doua zi la o cafea pentru a o asculta o jumătate de oră mirându-se că vreau cu adevărat să fac asta. Ce să spun, mai ofer și surprize din când în când, chiar și oamenilor care mă cunosc de când purtam scutec. Apoi ne-am pus, sau am încercat să ne punem de acord cu destinația. Ea încerca să mă convingă că e musai să fie un circuit safari, eu insistam că am nevoie de ceva mai light, la fel de palpitant, dar să fie potrivit și pentru începători în ale călătoritului. Iar observarea ghepardului în mediul său natural îmi cam dădea palpitații. Poate data viitoare.

Aveam și pretenții, știți, tot încercam să fac cumva să dețin controlul. I-am spus că prefer un loc unde să cunosc limba vorbită în jurul meu, sufletul meu tânjind în secret după Cuba. A încercat să îmi explice că putem avea o excursie personalizată și mă trăgea spre draga ei Africa, dar pentru că de data asta EU venisem cu ideea, m-am ținut fermă pe poziții și i-am arătat ce găsisem pe Extreme Travel, site-ul recomandat de ea.

O aventură cubaneză de 10 zile era ce îmi doream. O călătorie de grup, având în permanență un ghid român alături, un om care să ne prezinte atracțiile altfel decât le-am fi perceput dacă plecam de capul nostru.

De ce Cuba? Cuba e căldură, Cuba e culoare, Cuba e muzică, dans, Cuba e vechi, e nou, e natură, e mare, e ocean, e munte…

E o plimbare seara pe Avenida de Maceo, sau Malecon, o șosea veche de peste 100 de ani, simțind, trăind la un loc cu localnicii. O plimbare la pas prin Habana Vieja sau cu „el bus turistico” pentru a vizita atracțiile mai îndepărtate de centru.

 

inCollage_20181028_184828685

 

E o excursie în Valle de Viñales pentru a vedea celebrele „fincas” de tutun, cel mai cunoscut și apreciat tutun din lume. Știm cu toții trabucurile cubaneze… de aici le putem cumpăra. Cine nu apreciază tutunul poate apreciază minunatele peisaje din Parcul Național Viñales, sau, de ce nu, o plimbare călare. Poate văd și niște „cotorritas cubanas” (o specie de papagal amazonian), sau Tocororo, pasărea națională în Cuba. Ina știe că păsările sunt slăbiciunea mea, așa că deja e 90% convinsă.

 

inCollage_20181028_183249846

 

Iar când i-am arătat itinerariul și a văzut că poate să facă și câteva nebunii specifice ei, am convins-o total. Numai când a văzut că poate vedea crocodili în mediul lor natural, dar și în farfurie, pot să jur că am văzut-o cum a întins mâna după telefon. Eu nu sunt cu „șopârlițele” astea, dar ea le iubește.

 

inCollage_20181028_183330053

 

Ce îmi doresc eu? Parțial e împlinit deja. Îmi doream să îmi doresc o călătorie. Acum o doresc, o aștept, ideea mă bucură și mă face să țopăi de nerăbdare. Mă simt ieșită din starea de plictiseală, vlăguire și marea lipsă de chef de… orice.

Așa că fie că voi merge, că voi călări sau voi face snorkeling, fie că mă voi prăji la soare în Playa Larga, fie că voi vizita sătucul Trinidad sau parcul Topes de Collantes, fie că voi admira Fusterlandia sau picturile cu Che Guevara de pe clădiri, știu că voi fi mulțumită și fericită că am ales să schimb macazul.

 

inCollage_20181028_184725430

 

Am ales să sar. Am ales alt drum. Iar dacă e și Ina cu mine, va fi de două ori mai palpitant. Doar ea e maestră în schimbări!

 

inCollage_20181028_184205081

 

 

Articol scris pentru SuperBlog 2018.

 

*Sursă foto: extreme-travel.

Reclame

6 gânduri despre “Sari!

      1. I-auzi ce zice nenea Freud: „Visul nu este ceva lipsit de sens, nu este o absurditate şi, spre a ni-l explica, nu este necesar să presupunem că o parte din tezaurul nostru de reprezentări doarme, în timp ce o parte începe a se trezi. Este un fenomen psihic în întreaga accepţiune a termenului şi de fapt este împlinirea unei dorinţe.” 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s