Visez

Hello!

Spuneți sincer, ați așteptat toamna, nu? Vă place? Și mie! Toamna e anotimpul când de obicei mă reapuc de citit, după ce vara am trebăluit încoace și-ncolo, am mers în concediu și am făcut planuri. Tocmai am terminat de citit o carte frumoasă, Un bilet pentru Paris, de Jojo Moyes.

Păcat că nu am citit-o acasă, of, ce dor îmi e să citesc acasă! De obicei citesc la serviciu, între două cliente. Decât să consum bateria telefonului, mai bine citesc, pentru că sunt zile când efectiv nu am ce face. Așa e în comerț, uneori clienții dau năvală, alteori te plictisești câte o zi întreagă. Cred că ultima carte citită (și) acasă tot de Jojo Moyes a fost scrisă, au cărțile ei ceva care nu mă lasă să le las, au un magnetism aparte.

faviUn bilet pentru Paris s-a citit atât de repede și ușor încât nu am mai apucat să o iau acasă, oricum nu aș fi avut timp. În orice caz, v-o recomand! Dacă mă mut vreodată în casa mea, e musai să îmi amenajez o cămăruță specială, să fie doar a mea, să o păstrez pentru cărți și citit până noaptea târziu, cu o cană de vin fiert sau ceai de zmeură aproape și niște fursecuri cu stafide. În visul meu e o mansardă burdușită bine cu dulapuri cu cărți. Sub mine, în camerele lor, toți dorm. Doar pisica se foiește și vine din când în când să se cuibărească în brațele mele. N-am pisică, dar intră și ea în dorințele pentru „cândva”.

favi 2

Un covoraș cu accente rustice pe parchet înveselește atmosfera și atenuează zgomotele făcute de papucii mei. De fapt, o să am papuci moi de pluș, așa că nu o să fac zgomot. Dar păstrez covorul, nu discut!

 

f646b595f6ed545ff4b414e1f2ace61567665e4d-1000x1000În loc de lustră sau veioză clasică, visez un lampadar simplu, care își răspândește lumina în cameră, nici prea multă și orbitoare, nici prea puțină. Cât să mențină aerul cozy.

Iar eu mă răsfăț în fotoliul meu mare și pufos, cu cartea mea și imaginația care o ia razna filă după filă… ah, vreau prea mult? Ar fi colțul meu, în care să nu mă deranjeze nimeni, unde e liniște de nu se aude nici musca, iar de undeva de pe un raft ar veni în valuri arome festive de măr și scorțișoară de la bețișoarele înmuiate în parfum…

 

Pe un alt raft am împrăștiate câteva rame foto cu persoanele dragi și cu prietenii mei necuvântători, cățelul, pisica și doi papagali (nici nu-mi doresc mult, nu?). Niciun dispozitiv care să bruieze cu ceva. Nici telefon, nici tabletă, nici calculator.

Doar căldură și aromă de Crăciun și file îngălbenite de vreme, sau, dimpotrivă, de hârtie proaspăt ieșită din tipar. Iar luna zâmbește prin geamul micuț al mansardei, iar eu, probabil, adorm cu gândul la acțiunea din carte.

Poate cândva o să am locul ăsta atât de mult visat… ❤️


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.