Nunta noastră, lavandă și smaralde

Când îmi amintesc de anii trecuți, realizez că am fost adolescenta tipică, visând la o nuntă mare, în jurul vârstei de 20 de ani, pentru că părinții noștri așa obișnuiau să se căsătorească. În visul meu era prezent el, cel mai frumos băiat din oraș, care, ce să vezi: fix pe mine pusese ochii. Ne-am tachinat o perioadă, l-am refuzat (ha!) ca până la urmă să mă prindă și să-mi declare iubirea veșnică. Apoi am făcut nunta și am trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Nicăieri nu se specifică și cum.

Adevărul e, însă, că iubirile din adolescență sunt perfecte pentru că sunt de multe ori platonice, însă ele creează iluzii aproape imposibil de realizat. Băiatul frumos de cele mai multe ori zboară din peisaj încă dinainte să apară în el mai mult decât în închipuire, lăsându-ne pe noi, cele mai visătoare, cu frustrări care cu greu se vindecă.

Așa am apărut eu, versiunea 2.0, anti nuntă, anti petrecere mare. Vedeți voi, în visul meu vedeam relația până la nuntă, iar ambele erau ideale. În realitate băiatul frumos nu e nici așa de frumos, nici așa de înalt, nici așa de popular. Iar relația nu e nici așa de lină, nici așa de romantică, nici perfectă. În visul meu nu apăreau certurile, nici gusturile diferite. Acolo eram amândoi steliști, citeam aceleași cărți și ne plăceau aceleași filme.

În realitate apare el, cel care nu știe ce e ăla ofsaid, nu citește și râgâie. Ați văzut voi vreun tip în visuri care să râgâie?

Ne iubim, dar uneori îmi vine să dau cu tableta după el, dar îmi e că apoi plâng după tabletă. Iar pentru că îmi e greu să îmi imaginez viața după nuntă, vreau să mențin conceptul de nuntă cât mai la distanță.

 

hotel royal 5Dar vine el, din nou, cu un inel. Eram la adăpost, crezând că nu o să mă ceară pentru că nu-mi știe măsura inelarului. Greșit, mi-a probat inelele pe ascuns și acum o știe.

M-am bucurat că nu a pus un genunchi în pământ cum fac toți (știa că nu vreau asta și mă așteptăm să o facă totuși, fix că să mă enerveze), ci a făcut-o într-un mod al naibii de original, încât singurul răspuns valabil a fost da, oricât m-aș fi bătut cu pumnul în piept că o să zic nu doar de-a naibii.

 

Partea grea aici a început, pentru că nu am acceptat niciun fel de ajutor sau sfaturi. Eu NU am vrut să mă mărit, dar dacă tot o fac, măcar să o fac în felul meu. El nu se bagă, a făcut destule când a decis să mă ceară. Acum să o suporte pe nebună. Acum și pururea și-n vecii vecilor. Eu cred că bietul de el încă nu știe în ce se bagă.

Toate rudele de gradul al paișpelea să stea liniștite, nu vor fi invitate. A, să nu uit: îmi voi scrie singură invitațiile. Dar până la invitații sunt multe alte lucruri de pus la punct. În primul rând, lucrul care îl rodea cel mai tare pe dumnealui. Restaurantul din parc, sau cel de pe bulevard? Eu deja luasem în vedere un hotel ce dispune de un salon de nunți din Brașov, așa ca mi-am exprimat părerea.

„Brașov”, am zis, cuvânt însoțit de privirea AIA. Nu niu, nu aia la care vă gândiți, ci aia de „auzi, eu acum îmi bag picioarele”. Brașov a rămas.

Pentru că urma să avem puțini invitați, mi-am permis, pardon, ne-am permis (tot timpul uit că suntem doi în nebunia asta) să le plătim și lor cazarea în Poiana Brașov, la hotelul unde are loc petrecerea. Vreau să mă asigur că au parte de o experiență de vis.

Nu vreau tămbălău, jur. Vreau ceva cochet și discret, ceva în care chiar să pun sufletul ăsta fumuriu. De-asta am ales o nuntă la munte în timp ce toți fițosii din oraș fac nunți prea mari, prea scumpe și prea terminate cu un divorț. Hotelul e exact ce îmi doresc, are un salon mare unde putem dansa fără să ne înghesuim (pun pariu că timidoșenia sa nu va vrea nici valsul mirilor să îl danseze, dar am eu ac de cojocul lui), camerele sunt spațioase și foarte călduroase, iar peisajul, oh, peisajul! De la fereastră se vede muntele și aș putea să uit de nuntă numai să stau pe balcon să trândăvesc, admirând panorama.

Îmi doresc mese rotunde amplasate la o distanță decentă unele de celelalte, mese la care să se așeze fiecare fix cum poftește. Nunta mea nu va fi una ca o afacere, după care să împărțim facturi și insulte. Toată lumea e prietenă cu toată lumea, altfel, ghici: toată lumea afarrrră! Vreau să se simtă toți bine, să petreacă frumos alături de oameni pe care îi plac.

Vreau decorațiuni simple în culoarea lavandei, iar aranjamentele de pe mese vor conține și firicele de lavandă care să contribuie la o atmosferă relaxată și care să mă ajute pe mine să nu o iau razna.

 

hotel royal 3

 

Meniul va fi simplu și delicios. Voi ține cont și de invitații care nu consumă carne sau care au anumite intoleranțe și le voi comanda meniuri aparte, iar în rest voi stabili preparate la fel de gustoase, fără a încărca și fără a aduce cinci feluri de mâncare la interval de jumătate de oră. Trei feluri plus desertul sunt suficiente. Băuturile din belșug, variate și delicioase, vor fi și ele pe placul invitaților mei noștri.

 

hotel royal 6

hotel royal 2

 

Și à propos de minunatul desert, tortul va fi de ciocolată cu fructe, multe fructe și cât mai puțin marțipan, exact pe gustul nostru. Muzica va fi variată, atât de variată că voi „uita” să includ în playlist Pușca și cureaua lată, Gașca mea sau Luna. Ghinion. Pe un ecran va fi proiectat în permanență un filmuleț cu fotografiile noastre, să nu uit de ce naiba sunt acolo și fac asta.

Îmi place că există un hol în fața restaurantului unde vom putea amplasa un panou decorat cu flori, iar un fotograf va fi acolo pentru a face fotografii fancy invitaților. Celălat fotograf se va ține după trena mea și papionul mov al domnului meu.

Glumesc, nu voi avea trenă. Rochia mea e inspirată din rochiile anilor ’40-’50, cu talia subliniată și fustă amplă, până la gambă. Rochiile lungi mă deprimă. Cândva mă gândeam să port o coroniță de flori, dar împlinind deja 30 de ani, parcă mai elegantă ar fi o tiară. Uitați de pantofii albi de mireasă. Ai mei vor fi verzi, în contrast total cu părul meu în culoarea apusului de toamnă și în acord perfect cu ochii mei verzi.

 

hotel royal

 

Când mă gândesc la o nuntă, nu mă gândesc numai la o petrecere. Nunta e doar primul pas pentru o viață întreagă împreună, nu o fală de o noapte. Nu mă interesează să impresionez pe nimeni cu rochia mea scumpă. Vreau să îi impresionez cu chipurile noastre fericite și pline de iubire, cu o atmosferă de neuitat și cu o experiență plăcută. Vreau ca iubirea noastră să pulseze, să danseze, să plutească o dată cu noi toată noaptea. Nunta trece, noi rămânem tot amândoi. Ea e o manifestare a bucuriei, o celebrare a iubirii, o promisiune că ne vom rămâne alături fie ce-o fi, cu bune și cu rele, cu nervi și cu surprize, așa cum suntem noi, cu calități și defecte. Pentru totdeauna. Cadrul în care se desfășoară trebuie să fie de vis, pentru că oricine își dorește să înceapă un nou drum cu dreptul. Și cum să nu începi cu dreptul când primul pas e într-un loc de poveste, cu aer curat în plămâni și un peisaj de vis la picioare, un hotel frumos și primitor și oameni dragi alături?

Iar cei care ne vor vedea, nu îmi doresc să spună „ce frumoși sunt!”. Ci, „ce fericiți sunt!”.

 

Sursă foto: facebook Hotel Royal, archzine.com, Cristina Rossi Photography, bbbgem.com

Articol scris pentru SuperBlog 2018.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s