Întâia euforie

O cutie frumos colorată mă aștepta pe raft. Nu știu cum am uitat-o acolo, dar parcă mă chema. M-am îndreptat hipnotizată către ea, am luat-o în brațe și m-am așezat mai confortabil, știind că odată ce-i ridicam capacul, un crâmpei de copilărie va ieși la iveală. Avea să fie o duminică lungă și nostalgică.

 

 

Chiar după aproape 27 de ani, prima mea vacanță la mare îmi aduce zâmbete în suflet. Cât de simplă era viața pe atunci!

 

***

 

August 1992, Eforie Sud. Nu-mi amintesc călătoria cu trenul, dar îmi amintesc scările rulante, nu am idee unde erau, dar știu că mă ridicau ai mei suuuus suuus de mâini când urcam și simțeam că zbor.

Nu am mers în vacanță cu Christian Tour, cine știa de agenții turistice pe vremea aia? Când prindeau părinții niște bilete de vacanță la serviciu, era sărbătoare. Toate lucrurile erau obținute mai greu, dar erau la fel de îmbucurătoare. Îmi amintesc hotelul cu ferestre imense spre mare, piscina enormă și ceaiul oribil de la micul dejun, dar cui îi păsa de ceai când puteam să „fur” din nessul cu cola când nu era mama atentă? Cui îi păsa de ceai când după ceai aveam să țopăi pe plajă toată ziua? Pe vremea aia nu mă ascundeam sub umbreluțe, zâmbeam soarelui și el îmi zâmbea înapoi până își lăsa ultimele raze să îmi mângâie pielea, luându-ne prietenește rămas bun până a doua zi.

Aveam un colac în formă de floare, portocaliu cu roșu. Nu-l foloseam decât în piscina adulților. La plajă îl căram degeaba, că n-aveam stare. Îl păstram ca decor pentru fotografii. Ah, fotografiile! Vechiul meu Zenit cu film alb-negru încă mai e printr-un dulap. Câtă fericire a văzut el nu au văzut în viața lor smartphone-urile mele cu cameră de 16 megapixeli. Fericire pură, inocentă, nefiltrată. Candidă.

Vă amintiți decorurile din stațiuni, unde stăteam frumos la poză și fotograful își făcea datoria fericit că mai câștiga și el un bănuț? Una dintre cele mai caraghioase amintiri implică o întâmplare cu un fotograf, Albă ca Zăpada și al optulea pitic. Exista un decor în mărime naturală cu Albă ca Zăpada și cei șapte pitici în parcul prin care treceam. Fotograful se plictisea la vreo zece metri distanță la măsuța sa. M-am foit o dată, m-am foit de două ori pe lângă Albă ca Zăpada, am mângâiat-o din priviri, dorindu-mi în secret să fiu la fel de frumoasă când voi crește, până s-au prins ai mei că aș cam vrea o poză cu ea. Ce-am făcut? Am fentat fotograful! Pe când mă foiam eu prin fața decorului, iar fotograful, probabil plictisit de mine, mă ignora… tata a prins momentul perfect pentru a imortaliza dorința mea.

 

IMG_20190303_113411-01-2049x1346

 

Îmi mai amintesc și un cap portocaliu de pisică și bucuria de a-i da formă nisipului. Am iubit atât de mult acel set de forme pentru nisip încât l-am folosit și iarna… pentru zăpadă.

Nici plajele nu erau atât de aglomerate, nici părinții atât de protectori. Împărțeam cu toții un cearșaf fixat cu ce aveam la îndemână și ne bucuram de timpul petrecut împreună.

Bucuriile erau simple, ochii erau îndreptați către cer, nu către telefoane. Soarele ardea, dar nu făceam insolație. Vremea era caldă, dar nu ne sufoca. Eu eram mică, mică, dar amintirile sunt la fel de vii ca și cum ieri m-aș fi întors de-acolo.

 

IMG_20190303_113302-01-2215x1613.jpeg

 

Pe atunci, prima vacanță la mare era la Eforie sau Mamaia, iar când ne întorceam, aveam ce povesti în fața blocului tot restul verii. Evenimentul central al sfârșitului de vacanță, înainte să ne întoarcem la grădiniță sau școală, era povestitul de întâmplări de la mare, munte sau de la țară de la bunici.

 

***

 

Și când te gândești că sunt atâtea gâze care nu apucă să vadă un răsărit, atâtea păsări care nu apucă să vadă o primăvară, atâția copii care nu ajung să vadă cum arată bătrânețea, atâția bătrâni care nu ajung să vadă marea… primul pas pe nisip. Primul duș după ce te-ai pârlit ca un porcușor. Prima meduză văzută. Sunt amintiri neprețuite pe care ar trebui să le aibă orice om și totuși mulți nu le au. Fiecare ar trebui să aibă dreptul la vacanță. Orice amintire simplă, o scoică rătăcită în geanta de plajă, o revistă de benzi desenate, un vechi partener de joacă sau costumul de baie roșu cu floricele pe care îl păstram „de bun”, toate sunt atât de prețioase, nimeni nu ar trebui să fie lipsit de așa ceva. Și niciodată nu e prea târziu pentru asta. Unii nu sunt atât de norocoși cât să meargă de la 3 ani la mare, alții sunt atât de norocoși încât merg de la 3 luni.

Suntem ființe ciudate, ne cramponăm de orice neajuns, de orice minus în viața noastră de parcă ni s-ar cuveni tot binele din lume la prima pocnitură din degete, ne plângem că mergem în vacanță în România și nu în Bali, uitând că undeva, într-un sătuc uitat de lume, o bunică nu a văzut niciodată marea. Poate ar fi vrut. Poate ar fi putut, dar când erau tinere munceau, când nu au mai muncit au avut grijă de noi. Și uite așa a trecut vremea.

Mă gândesc și la ei, la bunici. La mândria din ochii lor când le vin nepoții acasă, acei nepoți prin ochii cărora au trăit vacanțele cu ani în urmă. Ei nu merită? Îmi amintesc bucuria bunicii când a văzut prima dată marea, la 70 de ani. Mâinile pistruiate atingând apa scânteietoare în soarele dimineții. Ochii înlăcrimați de emoție, dar și din cauza brizei. Pletele cărunte ornate cu firicele de nisip. Zâmbetul pișicher din colțul gurii. I-am făcut o bucurie și o să mă felicit mereu pentru asta.

Dacă încă ai o bunică, du-o la mare. Du-o la munte. Arată-i că nu e prea târziu. Acum e atât de ușor să evadezi câteva zile! Cumpără un sejur printr-o agenție de turism și înseninează un suflet. Nu uita că și Christian Tour susține Dreptul la vacanță. E dreptul nostru, al tuturor.

 

CT-DreptulLaVacanta3-1

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog  2019.

 

Sursă foto: arhiva personală

Sursă video: contul propriu de youtube

Reclame

6 gânduri despre “Întâia euforie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s