Ne e-mobilizăm și noi?

Incredibil de multe lucruri îi pot trece unui om prin cap în câteva zeci de secunde.

– Și pungă nu-mi dați?, îmi zice stimabila doamnă Popescu, agitând în aer unicul produs minuscul cumpărat.

Sigur, 50 de bani.

– E, asta e culmea! E inadmisibil, domnișoară, un magazin așa de mare…

Bla, bla, bla, cunosc povestea. Mă întreb când o să se schimbe mentalitatea oamenilor. Când o să încetăm să susținem că totul ni se cuvine și ne simțim datori să facem tărăboi pentru orice. Când o să încetăm să ne batem joc de lumea în care trăim și o să începem să conștientizăm că ea trebuie să rămână bună și frumoasă pentru urmașii noștri. Tăierea pădurilor. Plasticul în exces. Vânarea animalelor pe cale de dispariție. Poluarea cauzată de gazele de eșapament. Pun pariu că doamna Popescu își va porni furioasă mașina modernă și va accelera într-un nor de fum, apoi va povesti cu năduf cum nesimțita de vânzătoare i-a cerut bani pe pungă.

Desigur, îi zâmbesc cu amabilitate în timp ce mă transpun fără să vreau, cu bodogăneli pe fundal, într-un viitor care să fie așa cum mi-l doresc eu pentru bătrânețea noastră liniștită și pentru viitorul copiilor noștri. Poluăm în continuare, susținând că ne iubim copiii mai presus de orice, dar lor ce le lăsăm în afară de moștenirea materială? De ce nu ne gândim mai departe de momentul actual?

În viitorul pe care eu îl visez, se va trece sută la sută la vehiculele electrice și nici nu ne vom mai aminti cum era să alimentăm la benzinărie. Va deveni un fel de legendă spusă la gura… panourilor solare, că sobele pe lemne și cărbune vor dispărea și ele, așa că vom avea alternative eco-friendly pentru a ne încălzi locuințele.

Alături de defrișările ilegale și excesul de plastic de reciclarea căruia ne preocupăm prea puțin, poluarea cu dioxid de carbon e o problemă reală de care omenirea se va ocupa cu succes în viitor. Voi merge mândră și zâmbitoare pe străzile curate, salutând cu voioșie vecinii tineri care vor parca un Mercedes lucios și aproape deloc zgomotos pe mica străduță pe care voi locui, iar de vechile mașini cu care mergeam noi în copilărie, vrum bum bum poc poc în vacanță la mare, ei nu vor ști decât din poveștile noastre. Noroc cu pozele, că altfel ar crede că-s mituri. Copiii mei vor avea unele la fel ca ale vecinilor și mă vor plimba și pe mine pân’ la piață și înapoi cu coșul de verdețuri sănătoase, nu poluate cu tot felul de substanțe al căror nume nici măcar nu-l pot pronunța.

Aproape fiecare casă va avea o eoliană pentru independența energetică. Străduțele vor fi pline de tei parfumați, dar pentru asta trebuie să ne apucăm de pe acum de plantat și să mai uităm o vreme de tăiat. Zonele verzi din fața caselor vor fi cu adevărat verzi și presărate cu floricele, nu cu ambalaje de napolitane și pungi de supermarket pentru că în fiecare oraș și chiar și sat vor exista centre de colectare și reciclare a plasticului.

Visez să mă trezesc într-o zi și să văd în locul breaking news-urilor obișnuite, cum s-a reușit reîmpădurirea. Cum s-au născut câteva mii de tigri sau cum s-a trecut total la conceptul de e-mobility. Poate se reface, printre altele, și calota glaciară și ursul ăla polar care ne-a frânt inimile se îngrașă puțin. Sau măcar neamurile lui.

Îmi amintesc când am auzit prima dată de automobile electrice. Am râs în sinea mea. „Păi ce facem noi aici?”, mi-am zis. „Parcă am fi copii cu mașinuțe teleghidate!”. N-am crezut că e posibilă această trecere de la benzină sau gaz la energie electrică pentru vehicule. Mi se părea amuzantă ideea, cumva copilărească. Cum facem? Băgăm mașina în priză precum un telefon? Și dacă ne lasă în mijlocul intersecției? Cât ar putea să ducă o astfel de mașină?

Însă, când mărci serioase de mașini au început să vorbească despre asta, m-am gândit și eu că e posibilă și foarte reală situația. De exemplu, Mercedes lansează în iunie Mercedes-Benz EQCun vehicul electric cu autonomie de 450 de kilometri. Nu trebuie să mai menționez ipoteza mea cu mașinuțele cu telecomandă, vestea asta tocmai a anulat-o.

 

Mercedes-Benz-EQC-Auto-Schunn-1024x433

 

Iar pentru că vorbeam despre alimentarea mașinii, de exemplu, pentru Mercedes, există stații de încărcare în centrele de vânzări auto ale dealer-ului Auto Schunn România. Dar nu numai. Am găsit chiar o hartă a stațiilor de încărcare din România. Deci se poate. Totul e să vrem.

Partea bună e că nu trebuie să așteptăm zeci de ani pentru a conduce o astfel de mașină, însă partea mai puțin bună e că trebuie să așteptăm un picuț pentru ca ele să schimbe lumea. Eu am încredere că se va întâmpla. Sunt acel om visător care încă mai crede în dorința oamenilor de a schimba ceva în bine. Dar până atunci…

 

– Dincolo uitați ce pungă mi-au dat.

– Probabil dincolo nu le pasă deloc de mediul înconjurător. O zi bună să aveți!

 

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019.

Reclame

Un gând despre “Ne e-mobilizăm și noi?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s