O poveste electrizantă

M-am îndrăgostit în prima clipă când l-am văzut. M-am îndrăgostit de el cu totul, de ochii lui mari și rotunzi, de mâinile lui puternice care îmi deschid acum borcanele de murături cât ai clipi, de zâmbetul lui larg și sincer și, fie vorba-ntre noi, absolut fermecător.

Relația, la început, a fost ca orice altă relație la început. Cu „ce faci, pui?”, cu „ai mâncat, iubirică?”, sau „să pui ceva mai gros pe tine, iubita, că e frig azi!”. Știți, drăgălășeniile începuturilor. Nu ne-am fi dezlipit unul de altul, ne căutam cu privirea de parcă de asta ar depinde viața noastră și fiecare zi petrecută departe unul de celălalt era ca și cum ne-ar fi strâns cineva tubul prin care primeam oxigen. S-au mai calmat lucrurile pe parcurs, dar ce m-a mirat a fost că am rămas totuși îndrăgostiți ca în prima zi. Cu mai puțin patetism, dar ne iubeam la fel și aveam grijă unul de celălalt cu același devotament. Ajunsesem să ne înțelegem din priviri, să ne mângâiem printr-o simplă clipire, să ne încurajăm printr-un zâmbet.

Petreceam week-end-uri leneșe când în apartamentul meu, înconjurați de munți de cutii goale de pizza, având la activ zeci de filme văzute, când în casa lui micuță de la periferie, cu apusuri roșiatice ce ne lăsau îmbrățișați în balansoarul lui, cu greierii care ne cântau romanțe de prin tufișurile parfumate de flori din grădină și cu adierea care ne ciufulea părul și ne înfiora, făcându-ne să ne strângem mai tare unul într-altul.

Ne era bine. Ne era atât de bine încât am zis s-o facem pe bune. Să oficializăm relația. Să ne strigăm iubirea. Primul pas: să ne mutăm împreună. Eeeei… aici am avut prima ceartă. Aici s-a rupt lanțul de iubire, cum zice un „clasic”. Eu, comodă din fire, aș fi vrut să ne mutăm la mine. Căpos din fire, ar fi vrut să ne mutăm la el. L-am flituit și i-am zis că nu-mi spune el mie ce să fac cu viața mea. După ce am stat botoși vreo două săptămâni, n-am mai rezistat și am trecut la masa negocierilor. Soluția, după o sticlă de vin și un schimb de priviri galeșe, a fost undeva la mijloc. Nici la mine, nici la el: ci o casă nou nouță, pentru amândoi.

– Și cum să fie? – am întrebat zâmbind, cu o privire romantică.

– O să fie o casă activă! – mi-a răspuns.

– Zi-mi că asta înseamnă că spală vasele și dă cu aspiratorul, te rog.

M-a privit de parcă mi-ar fi ieșit tentacule prin frunte și ar fi cântat ora exactă. Știam că e interesat de tot ce e mai nou în construcții, în tehnologie, știți, chestii care îi fac pe bărbați să stea cu ochii pironiți într-un ecran cu orele. Dar eu sunt o fată simplă, am crescut într-o casă bătrânească unde iarna era nevoie să merg la toaletă escortată de bunica, având ca armă și un băț cu care mă ferea de cocoșul cam agresiv. La mine becul atârna direct din tavan și izolația casei era de domeniul viitorului și când zic viitor, mă refer la anul 2050. Am crescut într-o casă cu sobă pe lemne, cu apă stocată în găleți pe parcursul iernii și cu geamuri care lăsau un pic din răcoarea (și aici sunt blândă) iernii să pătrundă în interior. Astfel că fiecare modernizare adusă apartamentului în care am locuit apoi, până mi-am luat zborul din casa părinților, am primit-o natural, m-am bucurat că se întâmpla, dar nu m-a interesat ce e și ce face. Acum, însă, pusă față în față cu un asemenea proiect, casa mea proprie și construită de la zero, sunt cumva obligată să întreb ce e și cu ce se mănâncă.

El a râs. Mi-a răspuns că nu o să dea nimeni cu aspiratorul în locul meu, dar casa noastră va face mult mai mult de atât. Îmi va plăcea atât de mult încât o să dau cu aspiratorul de drag.

L-am rugat să-mi explice cum e treaba cu casa asta activă a lui, apoi mi-am împletit degetele sub bărbie și l-am ascultat zâmbind, fascinată ca o elevă din prima bancă în timp ce-și ascultă profesorul preferat.

– Întâi vom cumpăra terenul. Apoi vom face un proiect de casă. Bine, nu îl facem noi cu creionul pe hârtie, ne vom întâlni cu specialiștii în domeniu, cu care discutăm și le spunem cum ne dorim să fie casa noastră.

– Adică aș putea să am ferestrele sufrageriei și spre sud și spre apus?

– Fix așa. De fapt, casele active chiar beneficiază de multă lumină naturală, dar nu ăsta-i principalul lor beneficiu.

– Bun, hai uimește-mă! Dacă nu îmi dă cineva cu aspiratorul îmi cam pierd din interes, zău așa!

– Ce-ai zice de o casă care își produce singură energia și consumă puțiiiin, puțin? Atât de puțin încât se poate să nu avem facturi de plătit și chiar să mai rămână energie electrică ce poate fi introdusă în rețeaua publică sau chiar înmagazinată?

– O, ăsta ar fi un truc fantastic. Ascult cu interes. Toarnă.

Timp de o jumătate de oră l-am ascultat explicând fascinat ce a citit el nu știu pe unde, pe site-uri al căror nume îmi scapă „by default” căci ce nu e magazin de cosmetice mi se șterge total din minte. Mi-a povestit cum e cu independența energetică pe care o vom avea în casa noastră activă, o casă a viitorului, posibilă în prezent. Se pare că pe acoperiș se montează niște panouri fotovoltaice, al căror principiu fiind descoperit chiar de Albert Einstein, pentru care a primit chiar și un Nobel. Panourile astea fotovoltaice transformă energia solară în energie electrică asigurând necesarul pentru o locuință. Cu toate că sunt din sticlă, aceste panouri au o rezistență de până la 25 de ani și rezistă tuturor condițiilor meteo. Oh, pe-asta aș vrea s-o văd! Beneficiul principal ar fi că locuința nu ar mai depinde de toanele rețelei publice. Dar nu e numai atât.

photovoltaic-2138992_960_720

O casă activă nu e doar o casă care produce energia necesară, ci o casă care e diferită încă din momentul proiectării, avându-se grijă să se respecte mediul înconjurător în toate fazele, de la proiectare până la folosirea propriu-zisă. Îl ascultam fascinată și nu pentru că m-ar interesa construcțiile în mod special, ci pentru că subiectul despre care vorbea cu atâta pasiune era proiectul ce avea să devină cuibul nostru, căminul nostru până la adânci bătrâneți. Îmi dădea de înțeles că e băiat de casă. Vorbind, parcă era luminat de o aură aparte. Mi-am dat seama că am făcut alegerea perfectă iubindu-l pe el.

 

green-1974056__340

 

Am continuat să vorbim despre cum o să fie casa noastră activă. Cum va fi izolată și termic și fonic, cum va fi ventilată nu-știu-cum pentru a avea aer curat, la temperatura optimă tot timpul, cum vom colinda magazinele și vom alege electrocasnicele care consumă cel mai puțin, cum vom orienta ferestrele în funcție de cum avem nevoie de lumină și temperatură pentru a ne folosi și de lumina și căldura soarelui, optimizând și în aces fel consumul de energie. Mi-a spus și de senzorii de mișcare (aș vrea să văd dacă va regreta decizia asta când se va zbengui mâța prin casă toată noaptea) și un sistem alambicat pentru reutilizarea apei de la duș, de exemplu, pentru toaletă. Deja ridicam o sprânceană, stânga, cea care îți dă semnalul să fugi… dar a observat și mi-a spus să nu traduc asta prin zgârcenie, ci prin grija față de mediu. M-a recucerit.

earth-2581631_960_720

Astfel casa noastră activă va fi construită având grijă de mediul înconjurător, va fi confortabilă și curată pe lângă faptul că se va susține singură din punct de vedere energetic. Toate aceste calități ale sale vor avea un impact pozitiv asupra vieții noastre. O casă activă poate nu e, la început, o investiție mică, dar pe măsură ce timpul trece, se amortizează și investiția.

– Și mai ce? – am întrebat după ce și-a încheiat pledoaria.

– Ah, voi, femeile… niciodată nu sunteți mulțumite. Ce și mai ce? Ți-am promis independență energetică, aer curat, camere luminoase, ce mai vrei???

– Un fotoliu cu masaj… tot ziceai că mai rămâne ceva curent. Îl fur eu pentru fotoliu.

sigla-AIA-2016-300x153

 

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019.

 

Sursă foto: Pixabay, AIA Proiect.


5 gânduri despre “O poveste electrizantă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.