Nenea Nelu și mamaia Ana, sau un drum cu bucluc

Era vara lui 2007, anul când am dat Bacul și l-am luat cu felicitări după multe ape curse, agheasmă băută și o cruciuliță purtată-n sân pentru noroc. În timp ce alți absolvenți primesc mașini și city break-uri în Amsterdam, eu am primit, cu greu, un week-end la Eforie cu mamaia Ana și nea Nelu, frate cu mama. Îi zic nea Nelu doar de drag, că-i doar nițel mai răsărit decât mine, l-a făcut mamaia la bătrânețe, că deh, dacă s-a nimerit, „unde mănâncă unu’, mănâncă și-al doilea”.

Cunoscuse o gagică pe hi5, o blondă din aia cu picioarele până-n tavan, de l-a aprins pe Nelu nostru de i-au sfârâit călcâiele. Doar că fata era din Constanța și era și cu nasu’ pe sus, așa că ăsta al nostru, mai bleg și mai îndrăgostit, una-două s-a bătut cu pumnul în piept că merge să se întâlnească acolo cu aleasa inimii.

Am tras de el o săptămână să mă ia și pe mine, iar când a acceptat, s-a aprins mama că n-am ce căuta cu bezmeticul ăsta. A decretat: „merge și mă-ta-mare, ori nu mai merge nimeni”. Mi-a dat la temelie, vă dați seama, una bucată fată de 18 ani, una bucată tinerel de 27 și o tanti cu băsmăluță pepită, cu nodul la o parte între noi. Puteam sta fără nicio teamă: cu mamaia, ca și singuri. Da’ poate aveam noroc și își lua și bastonul.

– Mai rămâne să o convingeți, a mai adăugat mama care, într-un fel era mamă și pentru Nelu. Că doar ea l-a schimbat de scutece și i-a dat biberon cât era mamaia la sapă. În fine, cu replica asta ne-a terminat.

Nu vă mai spun cum am reușit să o convingem pe mamaie. Am convins-o și asta e suficient. Au urmat pregătirile și grijile. Unde aveam să punem bagajele pentru trei persoane? E adevărat, pentru doar trei zile, da. Dar două dintre cele trei persoane fiind femei, faceți și voi un calcul. M-ați crezut pe cuvânt când am pomenit de băsmăluța pepită? Nu trebuia. Mamaia, o fi ea în vârstă, dar e o cochetă. Avea cel puțin trei ținute complete în bagaj, plus alte câteva produse de care nu se poate lipsi. În orice caz, când au fost gata și bagajele, am constatat că în portbagaj nu aveam loc decât pentru unul din trei pentru că acolo era… în fine… o boxă. La ce se poate gândi un tip tânăr dacă nu la impresionat gagici la semafor? Uneori mi se pare mai imatur decât mine.

dffâ

Tot la mama a fost soluția. A sugerat să montăm o cutie de portbagaj, pentru a nu fi nevoit Prâslea să își scoată sistemul audio prețios. Dacă își imagina că aveam să mergem cu bass-ul pornit de să-i sară ochelarii de pe nas lu’ mamaie… ei bine… se înșela.

Altă distracție pentru nea Nelu acum! Regreta că a acceptat să ne ia și pe noi. Știam că regreta, vedeam asta din sprânceana stângă pe care o ridica în mod ostentativ când se uita la noi cum ne agitam ca două găini pe lângă mașină. Când a fost totul gata, am pornit. Ne simțeam, și eu și mamaia Ana, de parcă porneam către Thailanda. Pentru ea era prima dată la mare, pentru mine era prima dată… în ultimii 5 ani. Abia așteptam să fac plajă cât era ziua de lungă, cât timp Don Juanul familiei, a.k.a. nea Nelu o purta pe duduia Diana sau Denisa, ori… Simona (cum Doamne iartă-mă o cheamă pe făptura aia?) prin toate terasele din Mamaia. Noi aveam să ne cazăm în Eforie, evident, de unde bani de Mamaia când eram o proaspătă absolventă de liceu și o pensionară?

Tânca tânca, bâldâbâc, numai așa am ținut-o. Băi, dar ultima dată parcă nu erau atâtea gropi, îmi ziceam.

– Nea Nelu, drumul ăsta o să ne rupă mașina-n două, zău!

– Fii pe pace, tu, avem scut.

– Ce scut? Antirachetă?, am încercat eu fără succes să o fac pe isteața.

Scut motor Volkswagen Golf, bă, deșteapto, a spus el frumos, ca din manual.

– Ce să-ți povestesc, vorbim în termeni tehnici. Să știi că eu am dat Bacul la filosofie, nu la mecanică.

– Nu trebuie să le știi tu pe toate, gâlmă. Îți e de ajuns să știi că scutul ăsta protejează motorul.

Părea că toată România mergea la mare fix în vinerea aia, era o nebunie de nedescris pe autostradă. Începeam să regret că nu am instalat și un suport pentru biciclete în spate, pe cârligul de remorcare. Dacă aveam bicicleta la mine, zburam printre mașinile alea care se mișcau ca melcii adormiți. Dar na… știu că nu-i voie cu bicicleta pe autostradă și oricum era doar o fabulație de-ale mele, să mai treacă timpul. Și-așa îmi era rău de la atâta săltat prin gropi, așa că nu puteam să citesc, nu puteam decât să sper că mai aveam doar puțintel de mers.

Și cum stăteam eu așa și mă gândeam la asta… zbang! Cu capul de tetieră. M-am dezmeticit, ai mei erau bine prinși în centurile de siguranță, dar se uitau nedumeriți unul la altul. N-a durat două secunde liniștea, că zbang! Din nou, ce să vedeți, cu capul de tetieră. Mi-a luat ceva să îmi dau seama ce se întâmplase. Istețul sau isteața din fața noastră pusese frână. Nea Nelu a intrat în el. Apoi mașina din spate a intrat în noi. Apoi am făcut un cucui. Apoi s-a deschis portbagajul. Al nostru. N-am mai reușit să-l închidem. Ce-ar fi fost să fi avut acolo bagajele, ha?

Apoi a ieșit o cucoană din mașina din față și a zbierat la noi că i-am zgâriat mașina.

– Aici! Aici! E vopseaua voastră pe mașina mea! Voi mi-ați zgâriat-o! 

N-am îndrăznit să-i atragem atenția că mașina noastră era argintie și urmele de pe mașina ei erau verzi, doar au făcut schimb de numere pentru rezolvarea pe cale amiabilă la compania de asigurări.

Eram buni de drum din nou. Cu întârziere de câteva ore, cu bucuria pe care le-am făcut-o mai târziu arătându-le ce am mâncat la micul dejun (eu v-am zis că erau gropi), am reușit să ajungem la mare. Atunci s-au spulberat toate grijile și supărările din timpul zilei. Bagajele erau intacte deasupra, mașina era în regulă cu tot cu mica tamponare, eu mă simțeam bine. Am purces la despachetat, mamaia s-a culcat, iar nea Nelu a plecat să se-ntâlnească pe centru, la braserie, cu Diana, Denisa ori Simona. Se pare că lui i s-au aliniat planetele și domnișoara a catadicsit să vină până în Eforie.

Ce a urmat… vă spun cu altă ocazie.

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019.

 

Sursă foto: autogedal.ro


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.