O dimineață

M-am trezit în cântatul cocoșilor. Să stai la casă te scutește de bormașini la șapte dimineața, dar natura e mai vie și mai gălăgioasă în jurul tău. Nu m-am supărat, oricum trebuia să mă trezesc curând. M-am întins ca o pisică mare care cerșește atenție și am căscat atât de zgomotos încât aș putea să jur că țânțarul ăla de pe perdea s-a speriat și și-a luat aripile la zbor. M-am scărpinat în creștet, am încălțat papucii pufoși cu labe de șorico… zaur și am pășit leneșă spre bucătărie. Cumva, am greșit și am ajuns în baie. Hooop, schimbă direcția! Am găsit bucătăria în sfârșit și m-am trântit pe un scaun.

– Ce zici, Phil, facem treaba aia azi?

 

philips espressor

 

I-am și făcut cu ochiul espressorului primit de la tata când m-am mutat. Tata l-a cumpărat, dar mama l-a vânat. Ea le are cel mai bine cu ofertele și cum a prins niște promoții la espressoare, cum l-a strigat pe bietul tata, care mai că s-a și tăiat cu aparatul de ras.

– Ce-ai, femeie?

– Uite espressorul ăla pe care îl voiai pentru fii-ta. La magazinul online magNET.ro e în promoție!

Ce să facă omul? S-a conformat și uite așa a ajuns Phil la mine în bucătărie. Bineînțeles, cafeaua tot la ibric am făcut-o o vreme, că tata doar mi-a adus espressorul, mi l-a pus în brațe, a pus și o pungă de cafea boabe deasupra și mi-a zis:

– Hai să-l folosești sănătoasă!

Și-a plecat. Ca și cum n-ar ști că electrocasnicelor le dau târcoale precum pisica smântânii și nu îndrăznesc să le pun în funcțiune fără un adult responsabil. De-ăla cică sunt și eu, dar simplul gând că EU aș trece drept un adult responsabil mă face să râd cu lacrimi. Bineînțeles că am sunat-o pe mama apoi și am întrebat-o ce le-a venit să-mi dăruiască așa ceva, știind că nu mă descurc și sunt și încăpățânată. S-a apucat să-mi povestească despre el, cum l-a ales pentru că e mai micuț, perfect pentru bucătăria mea. M-a băgat în ceață când mi-a zis că e capabil să memoreze concentrația pentru diferitele sortimente de cafea pe care le prepară (trei la număr) în funcție de gusturile mele și poate detecta tipul de boabe folosite… ohooo… păi băiatul ăsta face chestii serioase, eu credeam că pui cafeaua, apeși pe un buton și ai licoarea gata. A. Pui și apă, da. Dar nu, e băiat mare și deștept. Mi-a mai spus mama și că l-a vrut maaaai ales pentru că are unitatea de preparare complet detașabilă și o pot curăța mai ușor. Știe mama ce podoabă a avut la ușă… știe, cum să nu știe? Dacă mai punem la socoteală că râșnița ceramică durabilă îmi poate asigura până la 20 000 de ceșcuțe de espresso șiiii că aparatul dispune de un sistem clasic de spumare a laptelui… aș zice că ar trebui să fim cei mai buni prieteni. Dar mie îmi e teamă să-l pornesc. M-am sucit pe lângă el, m-am învârtit, m-am uitat la el și el la mine…

– În fine, Phil… trebuie să o facem și pe asta la un moment dat, haide,  i-am zis eu iarăși noului meu espressor Philips, după câteva minute de cugetare profundă, văzând că singur nu se pune pe treabă nici dacă-l privesc foaaarte insistent!

 

Philips HD8651/19Primul pas, instrucțiunile. Mbun. Aia vine acolo, aia dincolo, cafeaua se pune așa… ceașca unde? Aaaici! Care-i partea aia detașabilă de care zicea mama? Aaaasta e! Haide, mă, că trebuie să iasă. Ui, ui, ui, uite că mergeeee! Yas, yas, yasss, știu să fac cafea! Următorul pas e să arunc ibricul.

Desigur, am făcut cafeaua în ceașca mea preferată, cea de la mama, cu flori de lavandă. Am așezat-o pe farfuriuță, am luat frumosul aranjament într-o mână, telefonul în cealaltă și am pornit către grădină, cu teamă permanentă că o să se verse cafeaua. Nu era bai, cafea aveam, espressor aveam… aveam și covor alb…

 

IMG_20190404_182349-01-1443x2021Am ajuns în grădină, am așezat cafeaua pe o măsuță mică și m-am tolănit în balansoar, butonând telefonul. Deodată m-am răzgândit, l-am lăsat lângă mine, am luat ceașca în mână și m-am legănat ușor, cu ochii închiși. Înflorise magnolia din curte, infloriseră și corcodușii, era un peisaj delicat și încărcat de parfum de flori. La care se adăugau, desigur, un vânticel plăcut și aroma cafelei tari, proaspete și aburinde. Am rămas așa câteva minute. Între timp, Tobi, motanul vecinilor, s-a autoinvitat și el în balansoarul meu după ce m-a urmărit de pe gard. Era bine. Era o dimineață perfectă, cu o cafea și un pisoi.

– Aaaloooo!

De la poartă venea răcnetul. Am lăsat repede cafeaua, m-am ridicat zgâlțâind balansoarul, Tobi s-a speriat, iar eu am dat fuga până la poartă. Era poștașul. Îmi adusese un aviz, aveam un colet de la… aaa! Aha! De ce n-oi fi lăsat eu livrarea prin curier oare? În fine. I-am mulțumit omului și am mers înapoi în balansoar. În timp ce îmi beam și ultimele guri de cafea, incercam să-mi fac o strategie. Oooh, dileme, dileme…

Ca să ajung la poștă, trebuia să trec pe lângă casa lui. Dacă treceam pe acolo, sigur dădeam de el. Nu poate, sigur. Trecuseră câteva luni de la scena din fața blocului, când m-a sărutat și l-am făcut idiot.

Nu, clar nu vreau să îl văd!

Un nor a acoperit pentru câteva clipe soarele. Gândul că aș putea să îl revăd îmi dădea fiori. Sau poate nu doar gândul, ci și vântul care nu mai părea așa cald.

***

Mi-am făcut curaj și am mers să mă schimb, apoi am mers după colet. Se adunau norii, așa că am luat și o umbrelă mică, transparentă, cu lalele pictate.

Am ajuns la poștă când primul tunet al anului a spart tăcerea dimineții. Din fericire, el nu era în curte. La poștă, înăuntru, era coadă. Și am stat. Și am așteptat. Și apoi am mai stat puțin. După vreo oră mi-a venit și mie rândul. Am plătit, am zâmbit, am salutat, am ieșit. Am ieșit și-am dat cu nasul de ceva ce părea făcut din gălăgia ploilor de vară și vântul tăios de ianuarie. Mmmnu mă așteptam la asta. Ploua abundent și vântul făcea ca umbrela mică să se îndoaie. Am închis-o, am vârât-o în geantă și mi-am asumat o răceală lungă și dureroasă. Am coborât treptele și m-am îndreptat către capătul străzii. Aproape alergam cu ochii pe jumătate închiși când l-am văzut. Am vrut să-l ocolesc, dar m-a văzut și el. S-a pus în fața mea.

– Urcă, te duc acasă.

Nu l-am văzut de cinci luni și atunci l-am numit idiot, iar el îmi spune să urc? Serios, s-a sucit și lumea, nu doar vremea?

L-am privit cu dușmănie și am zis un „NU” hotărât. Am dat să plec, dar m-a prins de mână. Am încercat să mi-o eliberez, dar mă ținea strâns.

– Irina, ce ai mă?

Tremuram și de frig, dar și de nervi. De fapt, nici eu nu știam ce aveam. Nu mă supărase cu nimic. Ce femeie răspunde astfel unui sărut și apoi evită omul câteva luni? Poate eram supărată că a așteptat atâția ani să facă acel pas.

– Intră în mașină în momentul ăsta, mi-a spus din nou.

I-am mai aruncat o privire ciudoasă și am urcat totuși în mașină, trântind ușa. Îmi clănțăneau dinții de frig și câteva picături de ploaie mi se scurgeau dintr-o șuviță de păr, prelingandu-se pe piept. Încă aveam o mână încleștată pe micul pachet luat de la poștă.

Nu am spus nimic în cele câteva minute cât a durat drumul. Am ajuns în fața porții. Era un moment de tipul „acum ori niciodată”. Trec peste supărare și vorbesc acum, ori nu mai am ocazia asta niciodată.

Nu vrei să intri să bei o cafea? Sunt sigură că pe Phil nu o să îl deranjeze să pregătească două cești.

– Cine-i, mă, Phil ăsta?

Am râs. Pentru prima oară în atâtea luni am râs cu poftă.

– Hai, intră și îți arăt.

***

Cafeaua nu face minuni. Dar ne dă nouă imboldul pentru a le face singuri.

 

MagNET-Logo-950x300-Copy

 

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019.

Sursă foto: magNET.ro, arhivă personală.


5 gânduri despre “O dimineață

  1. Doamneee, cum am început să visez citind articolul tău! Parca simțeam mirosul cafelei si mirosul magnoliilor.. Esti magică, femeie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.