Cartea transparentă inspirată de pizzeria neobișnuită

Obișnuiam să sper că voi ajunge o mare (sau măcar mică) scriitoare încă de pe vremea când scriam poeme de dragoste. Ba chiar de mai mult timp, de pe vremea când am început să scriu în primul jurnal, în clasa a opta. După primul jurnal a venit al doilea, apoi al treilea, până am adunat un teanc de caiete scrise cu pixul, cu stiloul, pătate de ojă și de lacrimile provocate de iubirile neîmplinite. Apoi m-am oprit. Viața de adult m-a lovit în plin și n-am mai crezut în idealurile mele. Nu am mai crezut că scriu atât de bine, nu am mai crezut că ce am eu de zis va interesa pe cineva. Erau alții care scriau mai bine. Mai frumos. Mai sensibil. Aveau mai multă cultură. Aveau mai multă experiență de viață. Eu eram mică și săracă în experiențe și trăiri. Oare mai merita să aștern pe hârtie ce simțeam? Oare m-ar fi citit cineva? Aproape renunțasem.

Dar s-a întâmplat ceva

Am aflat de niște băieți și al lor blog Dodo Pizza. Pizzeria neobișnuită, cum le place lor să își spună, a fost cândva o pizzerie mică dintr-un oraș care-mi scrântește limba când încerc să-l pronunț. Din Rusia, în orice caz. Ei bine, acești oameni și-au propus să întoarcă la 180 de grade tot ce cunoșteam noi, românii, despre afaceri și transparența lor în relație cu clienții.

dodo pizza aluat
Frământări

Le-am citit din scoarță-n scoarță blogul, care e și el un blog neobișnuit, doh, că nu e suficient că sunt ași la pizza și IT (booom!), vor să fie și bloggeri, poftim! Și după ce l-am citit, mi-am suflecat mânecile de parcă m-aș fi pus pe frământat aluat și mi-am zis că pot și eu. Ce să pot și eu? Să reușesc să scriu o carte, doh!

De ce nu am scris-o până acum?

În principiu, pentru că sunt o puturoasă indolentă și neîncrezătoare. Dar nu numai. Ci și pentru că nu se legau cuvintele și nu reușeam să transmit ceva. Am pagini întregi de schițe, salvate în telefon. Am idei, am gânduri, am scene întregi de așternut pe o hârtie reală sau virtuală, dar nu am zvâcul. Contracția. Și totuși m-am provocat pe mine însămi să o fac anul asta. Măcar să o încep. Dar uite că am zăbovit cu stiloul deasupra hârtiei și nu am scris un cuvânt. Asta trebuie să se schimbe.

Pentru că… Dodo Pizza

Oamenii ăștia m-au frapat prin optimismul de care dau dovadă în fiecare rând scris pe blogul lor, chiar și în situațiile în care nu au reușit să își îndeplinească 100% obiectivele, cum ar fi vânzările sau respectarea celor 45 de minute în care ar trebui să ajungă o pizza la destinatar. Chiar dacă au fost nevoiți să ofere mii de pizza gratis, au mers înainte și ne-au povestit și nouă experiența lor. Eu am un milion de gânduri pesimiste în ceea ce privește obiectivul meu care, spre deosebire de obiectivele lor, să fie total transparenți indiferent de costuri și neplăceri, e floare la ureche, piece of cake! Sau piece of pizza, ca să rămânem în ton. Nu am nevoie decât de puțină organizare a gândurilor și de un strop de încredere în forțele proprii. De optimism și de îndârjire. Adăugate fiecare cu grijă, formează o rețetă delicioasă. Trebuie doar să am curaj să mă apuc de gătit.

dodo-la-treabă
Cu spor, cu spor

Cum m-a inspirat Dodo Pizza

Impropriu spus Dodo Pizza, pentru că oamenii m-au inspirat de fapt. Orice firmă e formată din oameni. Iar din ideile și munca lor se naște succesul sau, dimpotrivă, eșecul. Și pentru că din orice lucru mic se poate naște ceva mare și frumos, așa cum dintr-o firmă mică se ridică un imperiu, poate și dintr-o dorință mică și o idee la fel de mică, se naște un roman.

M-am gândit de multe ori ce metodă să adopt pentru a scrie. Ce model să urmez. M-am gândit la scriitorii mei preferați și tot nu știam ce direcție să urmez. Cheia care a descuiat ușa misterelor a venit tot de la Dodo. Și ei puteau alege să utilizeze pentru lanțul de pizzerii un software deja existent, însă au ales să creeze unul nou, Dodo IS. De ce să urmez o cale deja existentă, să pretind că sunt cine nu sunt și să nu scriu CA MINE? E primul pas spre a crea ceva. Să mă scutur de ideile altora, de metodele altora și să aplic metoda mea. Felul meu de a fi.

Transparența lor caracteristică și metoda de a crea sondaje referitoare la impresiile clienților m-au inspirat să public, din când, pe blog, câteva dintre ideile prezente în viitoarea carte. Astfel aflu părerile celor care ar putea deveni, din cititorii blogului, cititorii cărții. În acest mod îi implic cumva în procesul de creație. Merită încercat. Cât timp stai pe loc, nimic nu o să se schimbe, nu?

somnoroase dodonele
La treabă, deci!

Poate nu va ieși ceva fabulos. Dar am ajuns la concluzia că nu îmi doresc să schimb lumea cu cartea mea. Nu îmi doresc premii Nobel sau apreciere la nivel internațional. Îmi doresc doar să scriu să să existe o mână de oameni care să o citească bucuroși. Poate nu va ajunge pe rafturile librăriilor din Uzbekistan, dar pot să încerc. Asta e provocarea mea pentru mine însămi! O lansez aici și ne citim pe 31 decembrie cu concluziile. Și din când în când, până atunci, să vă spun cum merge treaba. Parol! Doar am zis că va fi o carte transparentă. Asta înseamnă că aveți voie să aruncați un ochi prin ea.

 

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019.

Sursă foto &documentare: pizzerianeobisnuita.ro & Dodo Pizza.

Reclame

5 gânduri despre “Cartea transparentă inspirată de pizzeria neobișnuită

  1. Si eu mi-am impus acelasi lucru ca si tine. Spor sa ai in acest proiect si sa ne citim cu bine mai departe! Felicitari pentru premiu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.