Spring SuperBlog 2019 | Gala | Impresiile

Transparența cerințelor

Ca brand, când plăteșți un client pentru o reclamă, îi dai toate informațiile necesare pentru a realiza acea reclamă, nu? Atunci de ce tot tu, ca brand, te joci de-a Baba Oarba cu 50 de bloggeri, dintre care oricum doar 2-3 au ceva de câștigat de pe urma reclamei pe care ți-o fac? Noi nu suntem copii și SuperBlog nu e doar o distracție pentru noi. Noi, ăștia 50, sau câți suntem de fiecare dată, petrecem două luni de zile făcând documentare pentru a vă scrie articole. Noi, ăștia 50, stoarcem ultima picătură de creativitate din noi pentru a scrie articole frumoase, pentru a fi și pe placul nostru, și pe placul cititorilor și, de ce nu, pentru a câștiga un premiu. Dar să nu ne gândim la premiu. Să zicem că nu contează. Să ne gândim la respect în schimb. SuperBlog e un concurs de advertoriale creative, haideți să ne iasă din minte „blogging creativ”. Ideea e să punem într-o lumină bună produsul sponsorului, în felul nostru, cât și cum putem.

Nu scrie nicăieri că e un concurs de ghicit. Munca noastră nu e cu nimic mai prejos decât a unui potențial client care vă face o reclamă pentru televizor, de exemplu. De fapt, e chiar mai grea munca noastră. Eu, el, ea, blogerul, un singur om se documentează. Un singur om scrie. Un singur om gândește un soi de reclamă îmbrăcată frumos în țoale de sărbătoare.

Atunci de ce, dragi sponsori, nu ne dați toate datele ÎN CERINȚE? Au fost probe unde am descoperit chestii esențiale prin barem, pe jos, pe la mama naibii, ceva care nu era trecut în enunțul propriu-zis. Au fost probe unde unde trebuia să scriem ceva care nu era menționat nicăieri și s-a depunctat pentru asta. De ce se întâmplă asta?

De ce zic toate astea? Eu militez pentru transparență. Mereu am făcut-o. Dacă noi putem să ne petrecem două zile pentru a scoate un articol decent, sponsorii pot petrece 15 secunde pentru a menționa toate cerințele obligatorii. Nu suntem la grădiniță, nu suntem la „ce-a vrut să spună poetul?”. Suntem oameni în toată firea.

În altă ordine de idei, tot în această ediție mi-a picat falca atunci când a apărut un sponsor care a revoluționat cerințele, jurizarea și a oferit transparență totală în tot ce privește acest proces. Dodo Pizza, chapeau, sunteți sponsorul pe care l-aș vrea în fiecare ediție. Nu ați dat nimic după vișini și ne-ați oferit tot ce aveam nevoie pentru a scrie articole cel puțin corecte. Cine nu a scris măcar corect înseamnă că era căscat rău. Sunteți un exemplu pentru aproape toți sponsorii vechi (Colop, credeai că te-am uitat? Nu, cheri, eu nu uit) și noi. Nu, chiar nu e vorba despre premii în discuția asta. E e vorba despre jurizarea articolelor bazate pe cerințele date, nu pe ce visează sponsorul și noi nu avem de unde să știm.

Și cam atât. Asta e singura mea problemă. Transparența. Se rezolvă cu asta și nu o să mai am absolut nicio problemă. La urma urmei, nu poți să forțezi un juriu să te noteze numai cu sute, felii-felii. Una e să nu fii pe aceeași lungime de undă și ceva total diferit e să nu ți se ofere toate „datele problemei”. Am învățat de-a lungul anilor să accept că nu se poate să plac tuturor și e esențial să îmi placă în primul rând mie. Dacă eu nu sunt mulțumită de ce am scris, nici juriul și nici cititorii nu au de ce să fie. Din fericire, și de data asta am scris ce și cum mi-a plăcut. Am deviat un pic, dar nimic grav.

 

Impresii generale

Spring SuperBlog 2019 mi s-a părut ușurel, frumos și lejer, cu toate că au fost 18 probe. Din păcate nu am urcat în clasament mai mult că anul trecut și am terminat doar pe locul 15, dar asta e, nu pot fi mereu în moț. Probele mi s-au părut ușurele, nu m-au speriat, probabil și experiența își spune cuvântul aici. Dar doar aici, pentru că bobocii speriați de cerințe ajung cumva să ia de multe ori note mai mari decât babacii și bravo lor, csf acum…

Știu exact ce am greșit de nu am ajuns mai sus și știu și unde și știu și de ce, dar îmi va fi învățătură de minte pentru data viitoare, dacă va exista o dată viitoare, încă nu m-am hotărât. E un pic frustrant să știi că muncești două luni degeaba, adică fără multe premii, fără satisfacția unui loc bun în clasament. Cum, premii? Vorbim despre premii? Nu mă contrazic? Nu, nu mă contrazic și o să o mai spun o dată, în caz că nu s-a înțeles: de câteva ediții scriu fără să mă gândesc la premii pentru că vreau să mă concentrez pe ce am de făcut, nu pe ce aș avea de câștigat. În momentul încare scrii doar cu gândul la premii, devii un roboțel și pierzi din esența concursului în ansamblu. Așa că prefer să mă relaxez din punctul ăsta de vedere. Dar premiile contează, bineînțeles! Și atunci când nu vin, abia atunci când tragi linie e frustrant. Sponsorii se schimbă, poate pe cei vechi i-ai „citit” și știi cam ce tip de articol vor să primească, dar cu cei noi e mai greu pentru că sunt la fel de rătutiți ca noi și probabil își dau seama ce voiau doar după ce citesc articolele.

Revenind la premii, am câștigat două, de care sunt mândră. Un voucher de 300 de lei pe site-ul Farmec și un abonament pe un an la Dodo Pizza. Pe-acela îl voi da unei prietene, dar voucherul de la Farmec e pa-pa deja, am făcut aseară comanda și abia aștept să ajungă.

Spre finalul competiției am părăsit grupul de facebook SuperBlog și nu, nu vă zic de ce, deși m-au întrebat multe persoane până acum. Știți că nu umblu cu bârfa. Oricum îmi distrăgea mult atenția și atmosfera mi s-a părut tare posacă ediția asta. Parcă nu mai era aceeași distracție, din ce în ce mai multe persoane folosesc semnul ăsta pe care îl urăsc, „🙂„, așa că am preferat să tac decât să mi se răspundă cu el. Dar nu, nu de-asta am ieșit. În fine. Poate revin, poate nu, vedem.

 

Neptun și turul ghidat în Mangalia

Gala a avut loc la Neptun, pe 4 mai, dar am fost găzduiți la Hotel Miorița două nopți, de pe 3 pe 5 mai. Mi-a plăcut hotelul, dar și personalul. Angajații au fost extraordinar de amabili, de la doamnele care făceau curățenie până la ospătari și doamnele de la recepție. Ce să mai zic de doamna Nedelcu, o scumpete.

Hotelul e curat de la holuri până la așternuturile de pe paturi (a fost renovat anul trecut). Singura problemă pe care am avut-o a fost cu apa caldă care nu a fost atât de caldă și nu e vina nimănui, dat fiind faptul că noi am „deschis” sezonul estival 2019, iar centralele abia atunci au fost pornite (sau ce au ei acolo, nu am reținut exact). E un hotel destul de răcoros și aerul condiționat a fost binevenit pe timpul nopții când îmi clănțăneau dinții. Dar mie îmi e mereu frig, ce să mai zic…

Mâncarea a fost delicioasă (ne-au fost asigurate toate mesele începând cu cina de vineri) și am înțeles că mama doamnei Nedelcu se ocupă de bucătărie. Aș fi vrut să o pup, zău.

 

pranz hotel miorita

 

Vineri pe la prânz am mers să mâncăm la restaurantul turcesc sau tătăresc Antik din Neptun. Foarte bună mâncarea. Acolo am băut prima dată cafea la nisip, cafea foarte bună, dar din punctul meu de vedere nu e cu nimic mai deosebită de cafeaua la ibric. Mi-a plăcut foarte, foarte mult terasa, parcă eram în altă țară. Îmi amintea de Bulgaria.

 

restaurant antik neptul

 

Neptun, cât am reușit eu să văd, e o stațiune foarte verde, foarte frumoasă și cred că e destul de liniștită. Dacă nu ar dura atât de mult drumul, cred că mi-ar plăcea să merg acolo într-un concediu, mai ales că drumul de la hotel către plajă trece și pe lângă un lac, e o frumusețe de peisaj!

 

neptun 1

 

Sâmbătă, pe 4 mai, am mers cu toții  într-un tur ghidat prin Mangalia, la Muzeul de Arheologie și prin împrejurimi, unde am văzut ce a rămas din ce a fost Mangalia la începuturile ei. Nu vă așteptați să dezvolt subiectul, mărturisesc cu rușine că nu am reținut multe informații din ce ni s-a povestit în acea zi. Arheologia nu mă pasionează foarte tare și deși mi s-a părut interesantă povestea Mangaliei, nu am rămas cu mare lucru.

 

muzeul de arheologie callatis

 

Eu mă așteptam la un tur ca cel de anul trecut prin Constanța și eram entuziasmată că aș fi putut să văd digul Mangaliei și Farul, dar nu s-a insistat pe asta. Asta m-a dezamăgit oarecum, pentru că știți că sunt fanul ăla disperat al cărții Pânza de Păianjen de Cella Serghi. Dar am văzut o bucată din plaja Mangaliei și locul unde începe digul. Tot e bine. Am văzut, de asemenea, moscheea Esmahan Sultan și am ascultat chemarea muezinului care m-a emoționat teribil. Nu e prima moschee pe care o văd, dar e prima dată când aud chemarea muezinului la rugăciune. În curtea moscheei e un cimitir care vreau să cred că e cel amintit de Cella Serghi în cartea mai sus menționată. Poate nu e același, dar lăsați-mă cu speranța mea.

 

plaja mangalia 1

plaja mangalia 2

 

plaja mangalia 3
O supradoză de minunăție :))

 

 

Gala

Gala propriu-zisă a fost plăcută, ne-am adunat cu toții într-o sală, am trecut pe rând la microfon, ce am zis acolo din nou nu a fost ce am vrut să zic, dar în fine. Deja e o tradiție. Doar anul trecut am nimerit.

 

gala spring superblog 2019

 

superbloggeri
Gașca veselă

 

M-am bucurat să-mi revăd amicii dragi (nu mă apuc să dau nume ca să nu omit pe cineva) și am observat că gașca veche rămâne gașca veche, bobocii parcă-s din ce în ce mai timizi (been there, done that, dar m-am integrat eu până la urmă) și mai reținuți.

După Gală a urmat petrecerea, deschisă de o trupă de dansuri. Nu am fost prea atentă pentru că în primul rând mi-au blocat calea spre mâncare (au început fix când voiam să merg să îmi iau haleală :)))) și în al doilea rând eu nu sunt cu dansurile, mai ales cele populare. Și nici fanul numărul 1 al copiilor nu sunt. Dar ideea a fost interesantă și îi felicit pentru spectacolul oferit.

Apoi a urmat o mini prezentare de modă și mi-a rămas gândul la o rochie verde, mulată. Offf…

Apoi s-a făcut prea târziu și îmi picau ochii în gură de oboseală, așa că am mai socializat puțin cu mafrendșii, m-am lăsat convinsă de Emil să gust ouzo și am avut o discuție foarte interesantă cu Cătălina. Apoi eu și duduiu ne-am retras în cameră unde am dormit buștean și eu am mai dârdâit nițel de frig. :)))

În ansamblu a fost o experiență foarte plăcută, cum sunt toate Galele. Nu știu dacă toamna asta mă voi mai înscrie, nu știu dacă sunt pregătită psihic și emoțional pentru alte vreo 25 de probe, dar mai e mult până la toamnă.

Vreau să vă las aici și un pui de vlogulete filmat la Sinaia și la Gală.

 

 

 

Sursă foto grup: facebook Superblog.

 

Reclame

4 gânduri despre “Spring SuperBlog 2019 | Gala | Impresiile

  1. Scuze, nu vreau sa te dezamagesc, acum 8 ani de zile nu m-a impresionat farul din Mangalia. Poate si din cauza ca era ploios in ziua respectiva. Te rog, nu te deranja cu jurizarea probelor, e un stres emotional fara niciun rost.

    1. Of. Are asa o insemnatate pentru mine si tare as fi vrut sa il vad, indiferent cum ar arata. 😦
      Nu, nu jurizarea ma deranjează, am invatat sa accept o un punctaj mic. Ce ma deranjeaza e lipsa de transparenta si cerintele incomplete. „Daca o sa continuam sa nu spunem nimic, nu o sa se schimbe nimic”, sau ceva de genul asta zicea o melodie. 😊 Daca vorbim avem o sansa la schimbare. ❤️

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.