Tatăl celuilalt copil, Parinoush Saniee | Viața prin ochii unui băiețel

Hello!

Zilele trecute am terminat de citit această carte care m-a răscolit teribil. Deși știam cam despre ce e vorba, nu mă așteptam să fie o carte despre viața unui copil, o poveste spusă chiar din perspectiva copilului… când încă e copil.

 

parinoush saniee

 

 

În mare, avem de-a face cu Shahab, un copil de 4-5 ani, care nici la această vârstă nu vorbește decât în sinea lui, cu cei doi prieteni imaginari. Oamenii din jurul lui îl cataloghează drept prost, nebun sau retardat și fac tot felul de glume pe seama lui, ori îl conving sau îl provoacă să facă diverse lucruri, profitând de faptul că nu are cum să spună altora.

De fapt, avem de-a face cu un copil care se simte pus în umbra fratelui mai mare, pe care tatăl lui îl adoră și îl consideră perfect, în timp ce lui nu îi acordă atenție.

Muțenia lui Shahab se trage din durerea de a fi respins, din încredințarea că e prost. Dacă toți copiii îi spun că e prost, înseamnă că așa e, nu? Devine răzbunător și face câteva lucruri care chiar m-au șocat, de exemplu îi aruncă bunicii o cărămidă în cap de pe casă. Din fericire nu o nimerește în cap, dar intenția de a face rău nu o pot trece cu vederea.

Însă, un suflet atât de chinuit de toți din jurul lui, un biet copil care nu are cum să se exprime altfel, trebuie să răbufnească la un moment dat. În lumea lui tăcută, găsește tuturor vorbelor înțelesuri diferite de realitate. Și, spre deosebire de un copil care vorbește și întreabă toate tâmpeniile posibile și imposibile, pe el nu are cum să îl lămurească cineva că ce își închipuie nu e de fapt realitatea.

De exemplu, când spune primul cuvânt, „mami”, mama sa, de bucurie spune tuturor. El se simte trădat. El i-a spus mamei un cuvânt pentru că o iubea și avea încredere în ea.

Când a spus a doua oară ceva, două înjurături din furie, mulți din familie au râs, mulți s-au bucurat că a zis totuși ceva, iar tatăl sau l-a pocnit pentru cuvintele urâte. El a înțeles că nu e bine să vorbească.

Când părinții săi vorbeau lângă el de un tratament în străinătate, el a înțeles că vor să îl trimită departe de mama sa și a fugit de acasă.

Cum să îl încredințeze cineva că nu e așa, dacă el nu își putea exprima temerile?

Ciuda cea mai mare o avea pe tatăl sau pe care a ajuns să îl dușmănească, aproape să îl urască de-a binelea. Tatăl fiind un om oarecum posac, care muncea toată ziua, un om închis în sine, un om care nu râdea, nu glumea și nu avea timp să le acorde copiilor prea multă atenție. Shahab îl numește „tatăl lui Arash”, adică tatăl fratelui său, pentru că în mintea lui, copii buni sunt ai tatălui, iar cei defecți sunt ai mamei.

Toate astea îl afundau și mai mult în starea lui. Avea nevoie doar să se simtă iubit și acceptat. În schimb era respins din toate părțile. Copiii îl credeau prost, familia îl credea retardat și nebun.

Însă muțenia lui era doar un mod de a se răzvrăti.

E sfâșietor să vezi cum un copilaș suferă atât de mult și nimeni nu înțelege ce se întâmplă cu el. Singură care a încercat a fost mama sa. Dar nu e ea cea care va reuși să îi dezlege ițele copilului. Dar cineva o să reușească până la urmă să îl înțeleagă și să îi ofere cadrul necesar pentru a-l ajuta să se comporte ca un copil că toți ceilalți, ba chiar mai isteț și mai deosebit.

Tatăl celuilalt copil e o lecție pentru toți părinții, un îndemn chiar. Copiii trebuie iubiți și acceptați așa cum sunt. Problemele nu se discută în fața lor, pentru că ei absorb tot ce se întâmplă în jur. Înmagazinează toate informațiile undeva într-un colțișor de minte. Ce vrem să își amintească peste ani? Problemele din casă, ori o copilărie frumoasă și liniștită? Brațele părinților trebuie să fie o oază de liniște, nu un loc unde nu sunt acceptați, unde se pune presiune.

Am citit cartea cu lacrimi în ochi, m-a impresionat foarte mult și o recomand tuturor. E scurtă, se citește foarte ușor și oferă lecții importante.

Eu am luat cartea dintr-o librărie micuță din Sinaia, dar o găsiți în toate librăriile online, știu că e mai ușor așa. 😊

Ați citit-o? V-a plăcut?


7 gânduri despre “Tatăl celuilalt copil, Parinoush Saniee | Viața prin ochii unui băiețel

  1. Mi se pare impresionantă aceasta carte, am sa o comand si eu. Asa este, copiii trebuie iubiti si apreciati, pur si simplu. Pentru ce sunt, nu pentru ce am vrea noi sa fie.

    1. Da. Ma bucur ca mi-a fost recomandata, mai ales ca eu tind sa critic tot timpul. Sper sa imi amintesc de ea atunci cand o sa am copil.
      ❤️ Sper sa iti placa la fel de mult!

  2. Citind articolul tau, cartea inca nu am citit-o, mi-am amintit de un studiu facut atat in SUA, cat si in cateva tari europene (nordice). Era facut strict pe familii cu un singur copil, chiar si familii monoparentale. Cand erau intrebate de ce UN SINGUR copil, majoritatea covarsitoare a dat un raspuns cumva surprinzator: pt ca daca am avea doi, invariabil l-am iubi pe unul mai mult decat pe celalalt si n-ar fi in regula.

    Ce vad in cartea asta, ma rog, din ceea ce spui tu, este un caz extrem, dar care pleaca de aici. Desi social, demografic, e gresit ca fiecare familie sa aiba un singur copil (din 2 oameni adulti rezulta un singur copil), sporul demografic va deveni dezastru, din punct de vedere psihologic cred ca ar fi mult mai bine. Trist, dar adevarat.

    1. Chiar trei copii au cei din carte si pe surioara mai mica, „ciripitoarea” familiei, care a vorbit de pe la un an si ceva, chiar planuieste sa o omoare la un moment dat, sa le provoace parintilor durerea suprema.
      Da, psihologic e teribil pentru copilul asta.
      Dar nici sa fii copil unic nu e atat de bine, crede-ma. Niciodata nu mi-am dorit frati, dar probabil mi-ar fi prins bine. Probabil, zic. 😁

      1. E o raspundere mult mai mare, pe care multe familii refuza sa si-o mai asume. Pt fratele mai mare e o raspundere in plus, pt fratele mai mic e frustrant ca el va fi in familie tot timpul ala mai mic. E complicat. E dificil. Si daca nu stii cum sa te descurci, poti face mai mult rau.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.