Xanax | Liviu Iancu

Am terminat de citit duminică. Mi-a luat cam o săptămână să o termin, cam atât durează să citesc o carte de 500 de pagini. Mi-am propus să citesc 100 de pagini pe zi, dar prima zi am citit doar câteva, în ultima îmi mai rămăseseră vreo 30-40, și uite așa se făcu săptămâna, că vorba aia, nu-s robot.

Dar nu despre asta voiam să vorbesc. Voiam să vorbesc despre carte, dar nu știu de unde s-o iau și unde s-o pun. Nici acum nu mi s-au limpezit gândurile. Mi-am notat câteva chestii legate de carte, dar mi-am dat seama că nu mă ajută la nimic în momentul ăsta. Nu despre asta e vorba.

 

liviu iancu xanax

 

Nu știam despre ce e Xanax, aveam doar o mică idee. Mă așteptam să fie un fel de Adela spune, un fel de Bărbații vin de pe Marte, femeile de la coafor, sau perechea ei. Adică o colecție de „întâmplărele” haioase și vorbe de duh. Dar nuuuu, n-a fost asta.

Xanax e un roman alcătuit din întâmplări reale din viața autorului, Liviu Iancu, încă din copilărie, până în momentul actual, sau, mă rog, pe-acolo.

Ca structură, mi s-a părut destul de îmbârligat, e un fel de poveste în poveste, de exemplu se începe cu o întâmplare sau un personaj și se continuă cu ceva din trecut sau asociat cu acea întâmplare ori acel personaj, ca apoi să revină la ideea cu care s-a început, fiindu-mi greu, de multe ori, să urmăresc firul. Dar Xanax nu își propune să fie un roman filosofic, care să îți schimbe viața și să îți dea un sens, așa că unde nu am înțeles mici amănunte, am trecut mai departe.

E o aglomerație de personaje, vin și pleacă până te prinzi ce e cu ele și ce caută în viața personajului principal. Emil spunea că Liviu Iancu scrie sec despre anumite personaje savuroase, eu zic doar că dacă și-au îndeplinit rolul, ducă-se, altfel ajungea romanul la 1000 de pagini. Nu știu, mie nu mi s-a părut sec. Depinde și ce cauți în cartea pe care o citești.

Descrie o Românie atât de reală și de dură încât mă simt ușor îngrețoșată. Îngrețoșată de politică, mai îngrețoșată ca până acum, îngrețoșată de presă (vezi articolele inventate), îngrețoșată mai ales de bărbați.

În primul rând sunt femeie, o femeie destul de visătoare și liniștită aș zice, și bineînțeles că am citit prin acest filtru. Dincolo de mizeriile din politică și cele din presă, pentru mine cel mai mare șoc a fost să citesc aventurile la băutură și „la curve” ale personajelor masculine. Da, chiar și atunci când erau deja într-o relație. Și la modul cel mai serios, m-a făcut să îmi pun un mare semn de întrebare. Oare toți bărbații fac asta? Ce femeie mai rămâne cu un bărbat după ce el a fost „la domnișoare”? De ce ar face un bărbat educat și cult asta? Mi-e greață numai când mă gândesc. În mintea mea, personajele astea sunt exact „ăia de care ți-a zis mă-ta să te ferești”, vorba aia. Nu mă consider vreo pudică, dar tot mă simt șocată. :)) Nu că aș fi avut vreo părere prea bună despre bărbați (din punct de vedere amoros, să zicem), deși recunosc că prefer oricând să stau de vorbă cu un tip decât cu o tipă, care de cele mai multe ori e o mironosiță care dă ochii peste cap ca o zână, nu înjură și la o ieșeală pupă un suc trei ore.

Și că am atins și problema limbajului… se înjură mult, mult, mult, sunt multe cuvinte vulgare, dar nu pot să zic că mă deranjează prea tare. Repet, nu sunt vreo pudică, te-njur de te spurc dacă m-ai călcat pe coadă și totuși, limbaj vulgar ca în Xanax nu am mai văzut. Asta doar ca o constatare, nu zic că-i de bine sau de rău.

Pe de altă parte, e un roman util și interesant, din care am aflat câte ceva din culisele vieții politice și vieții de jurnalist. Dedesubturile. Ce mișmașuri a mai făcut Cutărescu sau Icsulescu. Cum e pupată-n dos nu știu care duduie. Cât de servili sunt unii și cât abuzează de putere alții.

Au fost multe faze la care am râs de am pocnit. Umorul ăla clasic-românesc, care mă face de obicei să râd cu lacrimi. Faza cu diferențele între bufniță și cucuvea e doar prima care îmi vine în minte. Cea cu stricatul darului la nunțile de pe vremuri e alta care m-a amuzat.

Am întâlnit și câteva replici amuzante, dar și cumva cu tâlc, de exemplu diferența între „nemâncat” (atunci când nu mănânci o zi-două, ca apoi să mănânci zdravăn și te pui pe picioare) și „nehărănit” (atunci când nu te alimentezi corespunzător), prin ochii unei bătrâne.

Ca o concluzie, nu regret că am petrecut o săptămână citind Xanax. Nu vă spun de unde-i vine titlul, asta o să aflați voi dacă hotărâți să îi dați o șansă. Eu zic că merită, măcar pentru amuzament, iar umorul românului, oricum, oricând, oricum… e savuros.

Pe final, vă las ceva care pe mine m-a impresionat:

„- Ține minte, Liviu, dacă nu scrii o carte care să le vindece celor din jur o rană, mai bine n-o mai scrie.”

Această replică mi-a dat de gândit și o să mă gândesc la ea până o să îmi văd cartea proprie scrisă. Dacă o s-o scriu vreodată.

Xanax nu știu dacă mi-a vindecat neapărat vreo rană, dar orice mă face să râd are un mare plus de la mine.

 

 

Eu am primit cartea în urma unui articol scris despre cea mai recentă ediție SuperBlog, dar voi o găsiți prin toate librăriile online.


11 gânduri despre “Xanax | Liviu Iancu

  1. O carte despre țara noastră cu toate ale ei nu poate fi decât dură, dar și în același timp savuroasă. Eram curioasă în privința ei, mulțumesc pentru recomandare!

  2. E a treia părere (a bloggerilor) pe care o citesc despre carte și mă bucur să descopăr că tu chiar ai „citit-o”. Recunosc, fără supărare, chiar m-a surpins plăcut
    Pentru că celelalte două mi-au dat impresia că au răsfoit cartea și nu au înțeles nimic.
    P.S. Înverșunarea pe bărbați nu o aprob deloc 🙂

    1. Nu e neaparat inversunare, e mai degraba dezamagire. Nu ca m-as fi asteptat ca toti sa fie printi sau cavaleri pe cai, dar nu stiu, e un sentiment aiurea.

  3. Am citit si eu cartea, mi-a placut. Limbajul e mai colorat, e drept, iar partea cu expunerea vietii de budoar eu nu prea o agreez, dar in rest m-a binedispus zdravan, iar pe final chiar m-a emotionat. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.