Când luminile orașului vorbesc

E frig. E atât de frig încât nu îmi mai simt buricele degetelor, cu toate că am mănuși groase. E atât de frig încât mă dor ochii când clipesc. Gura mi-a înghețat și sunt convinsă că dacă aș vrea să încropesc o frază, n-aș putea fără bâlbâieli. Cu toate astea, n-aș intra în casă încă. Zăpada scârțâie sub tălpile mele. E liniște, atât de liniște încât simt că-mi aud și gândurile. Valuri de abur îmi ies pe gură. Zâmbesc. Sunt acasă.

 

20170918_145607ok_decupat

 

Ridic ochii spre cer. În lumina crucii farmaciei de pe bulevard se văd fulgii mari dansând. De ce doar copiii se mai uită spre cer? De ce doar copiii se mai bucură când cad fulgii de zăpadă? De ce oamenii mari se ascund sub umbrele negre și merg repede-repede? Unde a dispărut bucuria?

În Sinaia, parcă timpul curge cu încetinitorul. Sinaia e doar lumină și liniște.

Chiar și noaptea. Oriunde mă uit, luminițele pâlpâie vesele. Recunosc într-o secundă numele farmaciei unde am stat la povești cu farmacista. Recunosc panoul din geamul magazinului de cosmetice. Recunosc restaurantul chinezesc. Si, mai presus de toate, abia aștept să recunosc firma luminoasă a barului meu de suflet. N-am mai fost acasă de un an. Oare s-a schimbat ceva pe undeva?

Numele hotelului cel mare luminează în noapte și e semn că trebuie să cotesc la stânga. Să intru pe strada mea. Inspir profund aerul rece. Zâmbesc. Nu e târziu, ceasul farmaciei arată doar ora 9, dar parcă ar fi miezul nopții. Nu mă gândesc decât la momentul în care o să mă cocoț pe scaunul înalt de la bar, cu o cană mare de ciocolată caldă cu frișcă multă și scorțișoară în față. Îmi e atât de poftă încât aproape că-i simt gustul.

Zece pași. Douăzeci de pași. Ajung. Nimic. Întuneric. Curtea e pustie. Unde sunt mesele? E iarnă, dar și iarna erau afară. Unde e lumina? Unde sunt oamenii? De ce nu e nimeni? Deschid poarta și intru în curtea mică. Ajung la fereastră, pornesc lanterna telefonului și privesc înăuntru. Gol. Tot ce a mai rămas locul meu de suflet e firma care zace prăfuită în întuneric, sprijinită de pervaz. Ledurile-i sunt triste și stinse. Ce timpuri au fost! N-a mai rămas nimic!

Mă dau doi pași înapoi cât să observ afișul lipit pe ușă. „Spațiu de închiriat”. Am ieșit din curte, închizând cu grijă poarta. E sfârșitul unei epoci. Îmi amintesc când ajungeam aici chiar înainte să dau pe-acasă. Lăsam bagajul la picioarele mele și respiram cu poftă aerul de munte în timp ce-mi beam cafeaua. Îmi amintesc cum patronul venea zâmbind să mă salute și Reina, cățelușa husky, mă lingea pe degete și cerșea mângâieri. Dar acum toate sunt în trecut. Ce-aș putea face pentru a reînvia un loc ce aproape mi-a fost casă? Înainte să plec, mai arunc o privire spre firma tristă și parcă o văd cum lumina în roșu masa din fața ferestrei. Era masa mea. De-acolo vedeam muntele.

În Sinaia s-a stins o lumină

Însoțită de gândurile mele, nu știu cum am reușit să ajung în parc. Îmi amintesc doar că am observat la un moment dat că ceasul cu leduri amplasat într-o intersecție arăta ora 9:39. Am dat zăpada de pe o bancă și m-am așezat. Nu mai ningea.  Dar în mintea mea ningea cu idei. Și dacă aș putea să readuc la viață un loc drag? Și dacă aș putea să duc mai departe povestea barului meu? E musai, pentru că în Sinaia s-a stins o lumină și fără ea nu e bine.

 

IMG_0337ok_decupat2

 

Îmi place lumina. Când e noapte, luminile orașului imită viața. Înlocuiesc cu succes veselia zilei. Cu cât sunt mai multe, cu atât mai bine. Mă fac să mă simt într-un oraș mare și agitat. Firmele luminoase, ceasurile stradale, tot ce clipește colorat, tot ce se mișcă, tot ce luminează îmi atrage atenția. Cui nu-i place lumina, la urma urmei? Cui nu-i place veselia? Cui nu-i plac culorile? Cui nu îi place mișcarea? Aceste panouri LED sunt cea mai bună invenție. Îmi amintesc magazinele, restaurantele, firmele de pe vremea copilăriei, scrise rudimentar pe tablă vopsită în alb, cu o caligrafie de copil. Cine și-ar mai dori așa ceva când există opțiuni moderne și de calitate?

Ce-ar fi să redau lumina barului meu? Dar dacă aș închiria eu spațiul și l-aș readuce la viață? Sunt programe, sunt fonduri, sunt împrumuturi, se poate.

Aș avea un bar din lemn, scaune înalte în fața lui, canapele din piele cafenie și mese mici. Pe peretele din spatele barului aș monta un panou LED cu ofertele zilei, cât să se vadă și din spate de tot. Am înțeles că cele mai performante combină ledurile rotunde cu cele ovale pentru un plus de luminozitate. Și cine nu își dorește performanță pe toate planurile?

Reaprindem stele, firme și lumini

Aș păstra vechea firmă a barului, dar undeva pe un perete, înăuntru, ca un omagiu. Afară aș vrea ceva luminos, calitativ, nu ceva low-cost și short-life. Pentru locul meu de suflet trebuie ce e mai bun. Sunt firme care produc panouri luminoase tratate cu lacuri siliconice industriale care protejează ledurile de rugină, au protecție UV și împotriva umezelii sau a schimbării de temperatură. Și nu știu cum simt alții, dar eu, în Sinaia, la soare simt un milion de grade, pe când la umbră deger. Chiar și vara, da.

Ar atrage atenția. Lumina atrage atenția întotdeauna, chiar și a celor mai împrăștiați și mai neatenți.  Lumina firmei m-a făcut și pe mine să intru prima dată în bar, acum câțiva ani.

Lumina e veselie. Lumina e culoare. Lumina e viață.

Nu știu dacă ați mai fost în ultima vreme prin Sinaia, dar orașul se modernizează cu o viteză uimitoare. E Un Oraș, O Comunitate. Și nu m-ar mira ca în câțiva ani să nu mai deosebim Sinaia de marile orașe europene unde fugim adeseori într-un city-break. Sunt și panouri LED în orașul meu din viitor? Sunt! Multe! Pentru că ele sunt viitorul. Sunt un sinonim pentru modern.

Articol scris pentru Superblog 2019.


Un gând despre “Când luminile orașului vorbesc

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.