Cuibul

M-am mutat în noiembrie. Era o sâmbătă caldă, parcă văd umbrele crengilor de tei din fața ferestrei cum dansau în sufragerie, în adierea unui vânt blând de toamnă. Soarele strălucea auriu, toată scena având un aer ușor melancolic. Rămăsesem singură, cu bagajele la picioare, neștiind ce să fac. Îmi venea și să plâng, dar eram și emoționată. O parte din mine își dorea să le las pe toate acolo, să-mi iau geanta și să urc în primul tren către casă. „Ce mă fac acum?”, mă întrebam? Singură. Nu am fost niciodată singură, complet singură. A fi singură înseamnă și responsabilitate. Înseamnă că trebuie să încep să mă comport ca un adult. Înseamnă că nu mă mai așteaptă nimeni cu masa pusă. Înseamnă muncă. Eficiență. Dar cealaltă parte realiza că a fi singură înseamnă și libertate.

N-a fost greu să iau decizia. Era septembrie, eram bucuroasă. Voiam mai mult. „Mă mut la București”, le-am spus alor mei într-o doară. Ideea a venit pur și simplu, fără să mă gândesc prea mult. Viața într-un oraș mic e mai sigură și mai liniștită, dar nici prea multă liniște nu e bună uneori. Te aduce în stadiul de a te plafona. De a renunța la visuri mai mărețe. Pe de altă parte, renunțarea la un cămin, un job, un loc stabil și avântarea asta cu capul înainte în necunoscut poate fi dificilă și riscantă. Dar dacă nu te provoacă, nu te va schimba, nu?

 

city-2939801_960_720

 

Credeam că îmi va fi ușor să găsesc un apartament de închiriat și greu să găsesc un loc de muncă, dar cum așteptările de multe ori nu reflectă realitatea, s-a întâmplat complet diferit. Am găsit serviciu ca prin minune, probabil undeva în Univers schimbarea era pusă la punct deja. Dar m-am trezit că venea începutul lunii și, cu el, prima zi la noul serviciu, însă nu aveam unde să locuiesc.

Nu aș zice că sunt neapărat pretențioasă, dar nu sunt dispusă la compromisuri în ceea ce privește casa în care locuiesc. Casa e refugiul meu. E cuibul. E acel loc unde mă retrag după o zi nebună. E locul în care îmi petrec cea mai mare parte din timp. Îmi va fi dor de casa mea, din orașul meu. Dacă noua casă nu ar fi exact pe gustul meu, oare aș putea să calculez de câte ori s-ar multiplica dorul? Ar fi o piedică în calea adaptării la noul mediu. Și cine vrea asta?

Am vizitat vreo 10 apartamente în decurs de o lună. Nimic nu m-a convins. Nimic nu îmi dădea un vibe pozitiv. Într-unul, electrocasnicele erau foarte vechi. Îmi dădeam seama ce consum de energie electrică ar presupune asta. Altul nu avea centrală proprie, știam poveștile bucureștenilor și nu voiam să depind de alții, știindu-mă cel mai friguros om din galaxie. Un alt apartament avea încă tâmplăria originală, iar prin geamurile de la dormitor simțeam chiar și vântul ușor de octombrie. O casă eficientă din punct de vedere energetic nu e o casă care pierde căldura prin toate crăpăturile și lasă frigul să intre ca la el pe meleaguri.  Când am întrebat un proprietar de calculul G, nu a știut nici ce reprezintă. Altele nu erau izolate pe exterior sau simțeam mirosuri ciudate de mucegai. Ah, cine a spus că e ușor să găsești un apartament de închiriat? În plus, proprietarii se simțeau probabil cu musca pe căciulă și păreau atât de disperați să găsească un chiriaș, încât ascundeau detalii pe care ochii mei agili nu le ratau totuși. Iar eu nu voiam un apartament care să mă facă să cheltuiesc și mai mult cu întreținerea. Viața e suficient de scumpă în capitală.

Îmi pierdusem speranța. Până într-o zi când m-a salvat facebook-ul. Cineva distribuise o postare a cuiva care inchiria un apartament care se și încadra în bugetul meu, era luminos, era mobilat nu luxos, dar modern și plăcut, totul îmi transmitea liniște și căldură. Am luat legătura imediat și l-am vizitat.

Familia care îl închiria era prezentă de la mic la mare. E, de fapt, apartamentul de la etajul unui duplex. Clădirea e destul de nouă și asta se vedea încă din primele momente. Complet diferită de tot ce am văzut până acum. Oamenii, fericiți că au găsit un potențial chiriaș, au început să turuie exact ca ceilalți pe care i-am văzut înainte, dar senzația pe care mi-o lăsau era complet diferită. Inspirau căldură și amabilitate sinceră.

 

certificat-energetic-ieftin

 

Mi-au povestit despre cât de performantă e casa, cum a fost construită cu cele mai bune materiale, cum toate actele sunt la zi, cu certificat energetic, au chemat de curând chiar și un auditor energetic pentru a verifica dacă totul e în regulă. Pentru că oamenii știu că prevenția e cel mai bun remediu și știu și că un chiriaș fericit e un chiriaș care va rămâne mai mult timp acolo. Câștig de ambele părți.

Apartamentul meu e izolat exterior-interior, are tâmplărie PVC și nu ferestre vechi din lemn scorojit care lasă frigul să pătrundă, are instalații sanitare  noi și complet funcționale. Încălzirea se face prin pardoseală, ceea ce mi se pare minunat, pentru că pot renunța la papucii foarte groși.

Pereții sunt albi și luminoși, fără urme de mucegai prin colțuri, iar electrocasnicele sunt din clasa energetică de la A+ în sus. N-am verificat încă becurile, dar le schimb eu dacă nu-s din cele cu LED.

 

123

 

Bonus, pe acoperiș sunt montate panouri solare.

Voi ce ziceți, să stau liniștită? Eu zic că-mi va fi bine aici. Casa în care locuiesc, indiferent dacă e a mea sau e închiriată, trebuie să mă facă să mă simt confortabil. Ceea ce înseamnă că nu trebuie să mă oblige la cheltuială suplimentară. Trebuie să fie un mediu plăcut, care să mă ajute să mă acomodez mai repede și mai eficient, pentru a nu duce lipsa casei părintești.

E ok să nu fiu așteptată cu cina pe masă, e timpul să o pot pregăti și singură. Dar nu e ok să revin zilnic într-o casă care mă deprimă, care are lipsuri din toate punctele de vedere, de la pereți până la televizorul la care văd știrile sau un film.

Eu zic că mi-am pregătit un „culcuș” plăcut și confortabil pentru următoarea perioadă. E bine, în casă e cald, acum merg să fac o baie fierbinte, cu multă spumă, să îmbrac pijamalele din satin verde și să beau un pahar de vin roșu. Ca de casă nouă. Cheers!

 

Articol scris pentru SuperBlog 2019.

Surs foto: avizez.ro, pixabay.


Un gând despre “Cuibul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.