Îți dăruiesc un an din viața mea

Se spune că fericirea nu izvorăște din ceea ce primești, ci din ceea ce dăruiești. Eu nu sunt un om care oferă des cadouri fizice, obiecte. Sunt acel om care se dăruiește pe el însuși pentru a vedea zâmbete pe fețele celorlalți. Unii m-au numit bufon. Alții m-au numit imatură. Alții m-au îndemnat să mă potolesc și să fiu mai așezată. Eu am râs de ei și am mers mai departe.

Pentru că cel mai frumos dar pe care pot să ți-l fac, oricine ai fi, e să te fac să zâmbești. Nu doar să zâmbești. Să râzi cu lacrimi și printre hohote să-mi spui „Ce nebună ești!”.

E cel mai frumos compliment pe care l-aș putea primi. Să fiu atât de nebună încât să rup din mine pentru a rupe hohote de râs altora e ceea ce îmi place să fac. Drept urmare, o fac tot timpul.

Trecând la daruri propriu-zise… nu sunt prea multe persoane pe care le cadorisesc. Mama, tata, papagalii sunt răsfățații familiei, o prietenă sau două și… eu. Pentru că se mai spune și că „e bine să faci întotdeauna pe cineva să zâmbească, dar nu uita niciodată că și tu ești CINEVA.”

Îmi place să fac, din când în când, și un cadou personalizat. Astfel de daruri întăresc oamenilor credința că sunt prezenți în sufletul tău. Că îți pasă. Că ai depus efort în alegerea darului și când zic efort nu mă refer neapărat la cel financiar. Am ales la un moment dat să fac o copie a unei fotografii ce ne reprezenta pe mine și pe prietena mea bună, o fotografie artistică, alb-negru, făcută de un profesionist când eram doar niște copile. Am cumpărat și o ramă frumoasă și i-am dăruit tabloul. Să-ți amintești momente, întâmplări, aventuri… să retrăiești printr-o simplă fotografie câteva momente din vremuri demult apuse… asta e puterea unui cadou ales cu sufletul.

Întotdeauna încerc să dăruiesc lucruri de calitate, fie că e vorba despre cadouri scumpe sau mai puțin scumpe. Calitatea nu stă întotdeauna în preț. Niciodată nu mi-au plăcut cadourile „la mișto”, cum sunt uneori cadourile de la petrecerile de majorat, de exemplu. Nici cadourile „la mâna a doua”, adică un cadou pe care l-am primit și nu mi-a plăcut, așa că l-am dat mai departe. Pot să fac asta în orice zi a anului, nu e nimic greșit, dar nu ofer cuiva cu o ocazie deosebită un astfel de cadou.

Prefer de fiecare dată să aleg, să mă gândesc, să plănuiesc, să pândesc chiar! La un moment dat am pândit o jumătate de oră să se pună în vânzare niște cutii cu cosmetice de lux pentru a putea cumpăra pentru aceeași prietenă și pentru mama. Am omorât tasta de refresh în tot timpul ăsta pentru că se pare că toată România era pe acel site în acel moment. Dar le-am prins. Am luat chiar trei cutii, pentru că și eu trebuie să zâmbesc. A se observa cât de îndârjită sunt când vine vorba de oamenii pe care îi iubesc. Și aici mă includ și pe mine.

Că vorbeam despre cadouri pe care nu le-aș face… cărțile intră în această categorie. Îmi pare rău dacă dezamăgesc, dar am o explicație. Vedeți voi, eu sunt genul de om care mai întâi se gândește dacă i-ar plăcea să primească acel cadou. Iar mie nu îmi place să îmi aleagă sau să îmi recomande altcineva cărțile. Mergând pe principiul „ce ție nu-ți place altuia nu-i face”, nu, nu dăruiesc cărți.

 

carte cu personalitate

 

Ca să nu fiu, totuși, prea radicală, vă spun că există un singur tip de carte pe care aș dărui-o cu cel mai mare drag: o carte cu personalitate se potrivește oricui. De ce? Pentru că nu este o carte obișnuită, ci o carte personalizată cu fotografiile și cuvintele proprii. E o carte magică pentru cine o dăruiește, pentru cine o primește și pentru fiecare persoană care o răsfoiește acum… peste un an sau peste un deceniu.

Întotdeauna mi-au plăcut albumele foto. Era un întreg ritual când scoteam cutiile cu fotografii din dulapul de sus. Dar albumul foto… el era lăsat la urmă, pentru că el conținea „crema” fotografiilor. Cele mai bune, cele mai frumoase, cele mai artistice erau acolo.

Ei bine, chiar dacă nici moda albumelor foto nu a trecut (pntru cei nostalgici, ca mine, se-nțelege), cărțile foto sunt noua generație. Un upgrade, să zicem. Ceva mai modern, cumva specific timpurilor actuale. Un instagram pe hârtie, dacă vreți. Doar că fără comentarii scrise. Doar rostite.

O astfel de carte mi-am făcut cadou de curând. Nu doar mie. E o carte pentru mine, o carte pentru mama, pentru tata, pentru papagalii mei.

 

 

I-am făcut și pe ei să zâmbească, dar m-am făcut și pe mine. E o carte care mă reprezintă pe mine în anul ce a trecut. Din nou, m-am dăruit pe mine. Am selectat cu grijă și atenție fotografii reprezentative din ultima perioadă, am adăugat fiecăreia dintre ele câte un citat potrivit și am obținut o carte de toată frumusețea, pentru toată familia.

Cartea conține fotografii cu ce iubesc cel mai mult în lumea asta mare: familia, puii mei, marea, muntele și… pe mine. 2019 a fost un an în care am crescut ca în povești, cât alții în șapte și am vrut să rămână undeva scris, printat, să rămână o dovadă a anului care m-a schimbat.

Am vrut să fie o odă închinată schimbării în bine, familiei, iubirii, frumuseții, evoluției.

Să fie acolo. Să rămână. De la mine. Pentru mine. Pentru noi. Pentru totdeauna.

 

Articol scris pentru SuperBlog 2019.

Sursă foto, video: arhivă personală.


3 gânduri despre “Îți dăruiesc un an din viața mea

  1. Să știi că se simte și în cuvinte că te-ai schimbat. E mult mai multă siguranță și încredere în tot ceea ce scrii. E superbă cartea, să te bucuri de ea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.