Ce cărți am citit în 2019

Mi-am propus la începutul lui 2019 să citesc mai mult decât în 2018. Citisem doar vreo 16 cărți în 2018 și mi s-a părut foarte puțin. Însă, având în vedere că 2018 a fost cel mai tâmpit an din viața mea, să zicem că am avut „circumstanțe atenuante”. Haosul care a fost și în jurul și în sufletul meu a lăsat amprenta și asupra lecturilor mele.

În 2019 am reușit să citesc 27 de cărți. Deja parcă văd cum se ridică niște sprâncene și apar niște zâmbete cu aer superior în colțul unor guri, dar vă zic din start (startul articolului de față, pentru că am mai zis asta și cu alte ocazii) că nu mă interesează neapărat să citesc grei ai literaturii, nu mă interesează conceptul de „carte bună” care le atârnă unora de vârful limbii, nu mă interesează să citesc mult. Mă interesează să citesc în ritmul meu, când simt nevoia de a evada într-un alt decor. Mă interesează cărțile care reușesc să îmi pătrundă în suflet. Acum că am lămurit asta, vă mai spun un lucru și trecem direct la cărți.

Am mai spus într-un articol că am avut și un sistem de a economisi citind. Pentru fiecare carte citită am așezat frumușel într-un borcan un bilețel cu numele cărții și al autorului și 10 lei. Astfel că la sfârșitul anului am avut 270 de lei, pe care bineînțeles că i-am păpat înainte de Crăciun.

 

carti 2019 5

Mi-am început anul cu Mica Enciclopedie Hygge, de Meik Wiking. Mi s-a părut o lectură ușoară, calmă, caldă și frumoasă, care m-a învățat cum să mă bucur mai mult de căminul meu, cum să nu mă mai simt prost că alții escaladează munți și eu stau sub pătură cu un ceai și o carte. Practic, am înțeles că micile bucurii cotidiene contează mult pentru liniștea omului.

V, de Laura Nureldin, e continuarea romanului Revertis. Mi-a plăcut, așa cum mi-a plăcut și prima parte. Cred că mi-a plăcut chiar puțin mai mult. Laura are un stil plăcut, are genul de umor ce e total pe gustul meu, așa că nu ar fi fost vreo șansă să nu îmi placă. Ca să nu fiu trasă de urechi că niciodată nu spun nimic rău despre cărțile pe care le citesc, aș avea de adăugat doar că îmi amintesc că mă așteptam la un final foarte exploziv, răsturnări de situație, dar a fost mai cumințel decât aș fi crezut. Atât. În rest, numai de bine.

Aleea cu licurici, de Kristin Hannah, e o carte înduioșătoare, tristă. Mi s-a strâns sufletul citind-o. A fost mai grea pornirea, dar apoi n-am mai putut să o las din mâini. Povestea unor prietene, pe parcursul a zeci de ani. Prietene care trec prin situații amuzante, dar mai ales triste, dramatice, însă care vor reuși să se iubească până la final ca atunci când erau copii.

Când înflorește liliacul, de Martha Hall Kelly, m-a sfâșiat. Cu ocazia asta am prins gustul cărților despre Al Doilea Război Mondial și am aflat un pic mai multe informații despre ororile din acea perioadă. M-am cutremurat. E povestea a trei femei, o tânără poloneză dusă într-un lagăr împreună cu mama și sora ei, o doctoriță nemțoaică, medic în acel lagăr și Caroline, o femeie din Statele Unite. Cumva, poveștile lor se intersectează la un moment dat. Mi-a plăcut foarte, foarte mult, drept urmare am mai citit cărți ce au acțiunea în aceeași perioadă.

Ultimul tren spre Istanbul, de Ayșe Kulin, are acțiunea tot în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, dar e vorba despre o familie de turci stabiliți în Franța, cât și despre Turcia care a încercat să își mențină neutralitatea. Mi s-a părut mai lejeră decât Când înflorește liliacul (în ceea ce privește detaliile despre tot ce aveau de îndurat oamenii în acea perioadă), însă m-a mișcat extraordinar de mult, mai ales finalul. Câțiva oameni reușesc să prindă ultimul tren care merge către Istanbul. După zile și nopți, controale, inclusiv un deces și ceva probleme de sănătate, chiar și un viol, oare vor reuși oamenii să ajungă cu bine spre o viață mai bună? Finalul e foarte emoționant, chiar și acum, la aproape un an, îmi dau lacrimile când îmi amintesc ultimele fraze din carte. Chiar și pentru acea ultimă scenă merită citită.

Un apartament la Paris, de Guillaume Musso, m-a ținut cu sufletul la gură cum o fac toate cărțile lui. E vorba despre două persoane care ajung, dintr-o eroare, să locuiască în aceeași casă în Paris. Împreună vor încerca apoi să dezlege niște mistere și să găsească niște tablouri ale celui ce locuise înaintea lor în acea casă. Evident, totul se complică, situațiile se răstoarnă, Musso fiind specialist în asta (fiind și unul dintre motivele pentru care îi iubesc cărțile). Finalul e wow, cum m-a obișnuit.

Fata și noaptea, tot de Guillaume Musso, prezintă povestea unei dispariții misterioase a unei adolescente. Pe același model, totul se complică, apar mai multe piste, mai mulți suspecți, mai multe ipoteze, iar finalul, de asemenea, e bum, te lovește. Cărțile lui Musso rămân în topul preferințelor mele. Am citit tot ce a apărut până acum în limba română și abia aștept să apară și Viața secretă a scriitorilor (sper că așa va fi tradusă) pentru că deja are aproape un an de când a fost lansată.

Cianură pentru un surâs, de Rodica Ojog-Brașoveanu, m-a dus într-o lume construită parcă tot de Musso. Am descoperit astfel romanele polițiste românești. A fost o carte care m-a ținut cu sufletul la gură. Chiriașii unei case încep să moară, unul câte unul, iar cei rămași încearcă să își asigure spatele unul altuia și, în același timp, să scape de cadavre și să îi fenteze pe cei care anchetează. Mi-a plăcut finalul și pentru că mi-a plăcut atât de mult, am încercat să citesc și partea a doua, Bună seara, Melania! Dincolo de faptul că mă duce cu gândul la serialul La casa de papel, m-a plictisit în asemenea hal încât o am la serviciu din septembrie, pe jumătate citită. Poate prin primăvară îmi fac curaj să o termin.

carti 2019 2

Tatăl celuilalt copil, de Parinoush Saniee, e o carte care m-a revoltat și m-a înduioșat în aceeași măsură. O carte tristă, despre un copil pe care nu încearcă nimeni să îl înțeleagă, un copil care în ochii tuturor e ba nebun, ba prost, ba retardat. Vedeți mai multe în articolul dedicat.

Luxomania, de Edwige Martin. Cred că e un pseudonim, pentru că nu am reușit să găsesc nimic despre această autoare. Luxomania prezintă experiența unei vânzătoare dintr-un magazin de lux. M-am regăsit de multe ori printre paginile cărții, de aceea mi s-a părut o lectură savuroasă. Celor care nu au lucrat niciodată în acest domeniu poate nu le va plăcea, dar pentru mine a fost ceva destul de haios.

Despre Xanax, de Liviu Iancu, am scris deja. E o carte care mi-a și plăcut, anumite evenimente și comportamente m-au îngrețoșat de-a dreptul, dar per ansamblu a fost ceva fain, amuzant, care se citește ușor.

Am citit pentru a zecea oară, cred, Pânza de păianjen, de Cella Serghi. Mi-am spus părerea deja în două articole, continui să o recomand de fiecare dată când mi se cere părerea.

Invitația la vals, de Mihail Drumeș, e o carte care m-a durut. O carte despre bărbați și câte mizerii pot face pentru a cuceri o femeie pe care nici măcar nu o iubesc, dar orgoliul lor o cere. Personajul principal e genul de om pe care nu mi-aș irosi nici măcar un scuipat. Drumeș a făcut o treabă extraordinară construind acest personaj. Cred că nu există prea multe femei care să nu fi întâlnit măcar o dată un „urmaș” al mizerabilului de Petrican. Omul care te amețește până te prinde, pentru ca apoi să te distrugă. Să te desființeze. Sau măcar să încerce.

Dragoste într-o zi ploioasă, de Jojo Moyes, e cea mai plictisitoare carte pe care a scris-o până acum. O carte liniară, lipsită de evenimente palpitante, de parcă a scris-o că trebuia, nu că ar fi dorit. Mi-a plăcut, totuși. Cu toate că am tras de mine să o termin. Două, chiar trei povești, una din anii 50, a lui Joy, și două din prezent (anii ’90 totuși), a fiicei sale rebele, Kate, și a nepoatei Sabine. E găsit un numitor comun până la urmă și apele se liniștesc. Sunt și momente înduioșătoare, dar prea puține. Putea fi mult mai comprimată povestea. Simt că se lălăie mult.

carti 2019

Seria After, de Anna Todd. Emil Călinescu mi-a dăruit la Gala Spring SuperBlog 2019 primul volum și așa a început totul. Totul. Cărțile astea au schimbat ceva în mine, m-au făcut să realizez anumite chestii. Așa cum sunt ele, adolescentine și foarte erotice, mie mi-au dat de gândit. Am scris despre primul volum, apoi am citit și celelalte trei volume și urmează să cumpăr și volumul 5. Nu mă tentează prea tare volumul 5 pentru că povestea practic s-a sfârșit, dar vreau să îl citesc oricum. Pe scurt, băiatul rău și neînțeles și fata cuminte formează cel mai al naibii cuplu din câte am văzut până acum. Catherine și Heathcliff, personajele lor preferate (La răscruce de vânturi) erau pistol cu apă pe lângă ei. Multă iubire, multă durere, extrem de mult sex (nu mi se pare o carte potrivită pentru pudice), răzbunări, ciudă, gelozie, blândețe, încredere și pierderea încrederii. Abandon. Regăsire. Iubire! Iubire!

carti 2019 3

L-am descoperit pe Eric-Emmanuel Schmitt în 2019. Am citit 5 dintre cărțile sale și mai am vreo 2-3 care își așteaptă rândul. Schmitt îmi place pentru că scrie cât se poate de succint, nu se pierde în detalii și descrieri prea amănunțite și totuși reușește să transmită exact ce trebuie transmis. Am constatat că îmi plac mai mult nuvelele sale decât romanele, cu toate că au mai puține pagini (nici romanele nu sunt lungi, în jur de 100 de pagini), au mai multă esență și mai mult tâlc. Mi-a plăcut cel mai mult Cea mai frumoasă carte din lume (toate nuvelele cuprinse în acest volum mi-au plăcut), pe locul doi fiind Concert în memoria unui înger, iar pe locul trei. Doamna Pylinska și secretul lui Chopin. Milarepa și Domnul Ibrahim și florile din Coran aș zice că au fost dezamăgitoare, ori nu am reușit eu să le prind esența.

carti 2019 4

Agnes Martin-Lugand a poposit prima dată la mine în mâini cu Oamenii fericiți citesc și beau cafea, mai apoi cu Viața e ușoară, nu îți face griji (continuarea). O lectură plăcută, ușoară, lejeră, dar plină de emoție. Un nou început, renaștere, reinventare, speranță, fericire. Diane, după ce își pierde soțul și fiica într-un accident, devine umbra a ceea ce a fost cândva. Un om care doar se menține în viață. O călătorie în Irlanda, țara pe care voia soțul său să o viziteze, îi schimbă prezentul, viitorul, chiar și percepția asupra trecutului. Învață să zâmbească din nou, acceptând în sfârșit să își vadă de viață, să cunoască oameni, locuri, o nouă iubire…

E o poveste emoționantă, optimistă, care te face să zâmbești și să realizezi că viața chiar e frumoasă dacă îți schimbi modul de gândire. De fiecare dată când mă gândesc la cele două volume, am în minte o cafenea și miros de lavandă. Liniște și zâmbete.

carti 2019 6

Pe Sidonia Drăgușanu am descoperit-o cu ocazia Spring SuperBlog 2019. Am primit cartea Într-o gară mică și am scris un articol despre prima iubire. Am primit și Una din noi e de prisos, care mi-a plăcut chiar mai mult. Voi scrie separat despre ea, merită să îi dedic un întreg articol pentru că sunt multe de spus.

Sidonia scria atât de frumos, pe gustul meu, cu atât de mult foc, cu atât de multă pasiune! Eroinele ei se aseamănă între ele și eu, la rândul meu, mă regăsesc în fiecare dintre ele. Vă spun eu mai multe în curând.

Cam astea au fost. A se observa că în cazul seriilor am numărat fiecare volum, nu am pus întreaga serie ca o singură carte. Având în vedere că toate cărțile de Schmitt nu fac cât volumul 3 din After, nu aveam cum altfel. :))

Sunt mulțumită. Anul ăsta vreau să citesc 30 de cărți. Momentan sunt prinsă cu altele mai urgente și cititul a trecut pe plan secund, dar recuperez eu după. Am timp. 😀


20 de gânduri despre “Ce cărți am citit în 2019

  1. Felicitări, Dana! Eu am intrat de ceva timp într-o perioadă în care nu mă atrage nicio carte, dar am găsit câteva titluri interesante în articolul tău și sunt șanse să-mi revin 🙂 Lecturi plăcute!

    1. Mulțumesc! Am patit si eu asta de multe ori. O sa vina natural si pofta de citit. Mereu vine. 🧡
      Ma bucur ca ti-am dat idei!
      Lecturi placute si tie! Cand va fi momentul. ☺️

  2. Musai musai sa citești Dincolo de stele care e continuarea pentru Aleea cu Licurici. Și Trandafirii pierduți care cuprinde detalii din viata unor personaje care apar în Când înflorește liliacul. Dacă ai prins gustul romanelor despre al doilea război mondial as spune ca Privighetoarea e iar lectura fantastica, nu cred ca a egalat-o cam nimic în cazul meu. Și mie tare îmi place Schmitt dar a trecut multicel de când am citit o carte de a lui. Mi-ai trezit amintiri cu cartea lui Drumeș pe care știu ca am citit-o (plina de revoltă) prin clasa a 11-a. Spor la citit și anul ăsta!

    1. Poate o sa le citesc si pe ele la un moment dat. 😀 acum am un tencalau de necitite (e si Privighetoarea printre ele, dar m-a plictisit si n-am continuat, ramane pe alta data) si eu imi pun mainile in cap ca imi vine sa iau altele si altele si nu mai am unde sa le pun. 😅
      Merci la fel! 🧡

  3. Eu cred că fiecare are propriile criterii după care definește o carte bună, iar alegerile tale mi se par foarte inspirate. Am citit cam tot ce a apărut de la Schmitt, cărțile lui Agnes Martin Lugard (mi-a plăcut mult și Îmi pare rău, sunt așteptată!), de Tatăl celuilalt copil și Invitație la vals nu mai zic! Cred că avem gusturi similare în materie de cărți 🙂

      1. Îți recomand să nu faci ca mine și să citești „Îmi pare rău, sunt așteptată!” înainte de „Fericirea îmi scăpă printre degete” căci vei avea parte de un spoiler. Nu este vorba de o serie, dar sunt două personaje ce apar în ambele cărți…

  4. Faină lista! Am simțit furnicături când am ajuns la “invitație la vals”. Mihail Drumeș va fi forever preferatul meu. Deși nu a publicat enorm, e autorul copilăriei mele și va avea un loc special în sufletul meu. Eu nu citeam cărți pentru copii atunci, acum abia am început să descopăr savoarea lor 🤷🏻‍♀️
    Singurul roman pe care nu l-am citit de la el e “Cazul Magheru”, iar lista ta mi-a amintit că e cazul să o fac și dacă mi-a rămas atât de aproape de suflet, să recitesc și celelalte romane pe a căror intrigă nu o mai știu, dar a rămas senzația, aceea de “încă o pagină și mă culc. Încă una totuși. Acum am început capitol, să-l termin” 😂.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.