Ce moment e momentul potrivit?

Au fost atâtea lucruri pe care le-am început doar pentru a simți pe parcurs cum scade entuziasmul! De câte ori am visat ceva cu tot sufletul, doar pentru a simți că de fapt nu era pentru mine? Câte persoane am crezut că-mi sunt aproape, doar pentru a mă trezi singură când aveam nevoie?

Nu era momentul. Nu era momentul pentru acele planuri, pentru acele visuri, pentru acei oameni. Nu sunt mulți oameni care cred în MOMENT. Sunt oameni care se luptă cu morile de vânt, muncesc și muncesc și nu se dau bătuți doar pentru că… pentru ce? Pentru că nu suportă să știe că au pierdut? Pentru că ei sunt niște învingători? E o artă să știi a aprecia momentul potrivit. Așa am început să cred mai mult în instinctul meu și să nu mai plâng după trenul pierdut. Metaforic vorbind, desigur.

2006. O cameră, un pat, o fată. Multe caiete, o foarfecă și o pungă de plastic. Aparent, fără o legătură.

 

hand writing

 

Doar că fata era îndrăgostită, camera era a ei, patul era cel ce i-a văzut lacrimile seară de seară. Caietele erau cele în care și-a scris povestea, pornind de la ce era, continuând cu ce ar fi vrut să fie și sfârșind niciodată. Sute de pagini scrise de mână, cu stiloul, cu pixul, fraze scrise, tăiate, picurate cu lacrimi și rescrise. Erau gândurile, speranțele și visurile. Era tot ce-și dorea. Ce și-ar fi dorit. Ce n-a putut avea. Ce n-ar mai fi vrut să citească vreodată pentru că durea. Dezamăgirea doare. Sufletul frânt doare mai mult decât o rană a corpului. Te lasă gol. Atât de gol încât nu poți să reumpli spațiul pustiu nici măcar cu lucrurile care-ți plăceau cândva atât de mult.

Acea fată eram eu. Acele caiete reprezentau primul meu roman. Dar când visurile se termină, rămâi cu realitatea și cu un zâmbet strâmb, realizând cât de prost ai fost. Cât de… inutil a fost totul.

Am luat foarfeca. Am rupt cu ură paginile. Le-am tăiat în bucățele mici mici mici. Am pus bucățile de suflet scris în pungă. Am turnat apă și am transformat romanul meu într-o pastă de hârtie. Nu voiam să mai rămână nimic, de parcă tot ce simțisem era murdar. Voiam să uit. N-aveam să fiu o scriitoare niciodată. Eu nu prea știu să inventez, de unde să scot eu o iubire nou-nouță, imaginară, pentru un roman? Pentru că alta știam că n-aveam să mai trăiesc. Credeam că pentru mine nu există așa ceva. Poate nu merit. Poate așa îmi era scris să fiu.

 

writing

 

Știi, scrisul e uneori furnizorul tău de experiențe. Acolo pui tot ce e în sufletul tău, îți transferi trăirile în trăirile personajelor. Te identifici. Ești una cu ele. E povestea ta transformată în povestea altora. Poți să schimbi. Să continui. Să… ce vrei tu.

Doar că pentru mine se oprise acolo experiența.

Mulți ani după, când maturitatea și-a spus cuvântul, am realizat ceva. Nu era momentul pentru cartea mea. Am găsit întâmplător un caiet care scăpase de „măcelul” din acea zi. Câteva pagini scrise, nu prea mult. Mi-am dat seama cât de pueril era totul. Ca scriere, ca acțiune…

Mă văd cu ochii minții în aceeași după-amiază însorită, în aceeași cameră și în același pat cu acea cuvertură îmbulinată, cu foarfeca în mână. Credeți că aș continua să tai, dacă aș avea ocazia să schimb ceva?

Da. Aș tăia. Aș face aceleași bucăți mici mici mici de hârtie și le-aș dizolva în apă. Pentru că am înțeles că toate vin la timpul lor, iar timpul pentru o carte a mea nu venise încă. Singurul lucru pe care l-aș schimba ar fi regretul. Regretul nu își are locul niciodată. Nu se schimbă nimic și, de multe ori e chiar mai bine că nu se schimbă.

Vreau să scriu o carte. Dar să o scriu frumos și curat, nu îmbâcsit și pueril ca în adolescență. Poate chiar voi participa la un curs de scriere creativă, de ce nu? O simplă căutare online, experiențe dezvoltare personală, și mi se aștern în fața ochilor zeci, sute de moduri frumoase de a crește. De a mă regăsi.

Nu mai sunt copilul de 17 ani. Acum e momentul meu.

experimenteaza-logo-500px

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020.

Foto: Pixabay.


Un gând despre “Ce moment e momentul potrivit?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.