Luna de la sfârşitul salariului

Deschid un ochi. Mă uit la ceas. Zece și treizeci și șase. Soare puternic. Cocul cuib-de-cuci de aseară nu cred că mai rezistă. Decid că e momentul să deschid și celălalt ochi. Scot un picior din pătură, apoi și pe celălalt. Mă sucesc puțin și mă întind. Casc de-mi trosnesc fălcile și îmi ascund fața de razele soarelui. E momentul? E momentul! Hai sus!

M-am ridicat în picioare cu pijamalele sucite și răsucite în toate direcțiile de mă mir că am putut să dorm. Am stat câteva secunde ca să-mi dau seama ce zi era. Dimanș’, mais oulalalala! O duminică doar pentru mine. Brusc, păsările cântau, mireasma florilor de corcoduș parcă trecea și prin geamurile închise, iar mie îmi venea să dansez. Asta până mi-am amintit că degeaba mă bucuram. Singura opțiune era să-mi găsesc niște îndeletniciri plăcute prin casă, pentru că… „păi bine, mă, femeie, dar când ți-ai luat de ultimii 200 de lei un gloss, nu te-ai gândit că mai ai niște zile până la următorul salariu? Nu te-ai gândit! Acum ia poftește de te gătește frumos și mănâncă răbdări prăjite, că nici măcar un shopping cinstit după de-ale gurii nu poți face. Poți face o plimbare printre pomii înfloriți, dar fii sinceră cu tine: n-ai chef să ieși din casă fără ceva acolo pe card.”

But first, music. Aveam două boxe Spacer acum o vreme, dar am rămas cu una după ce fostul și-a luat catrafusele și a plecat cu tot cu ele din fața ochilor mei. Și cu un bla bla prelung, că „i se cuvine”. Biiine, ți se cuvine, hai ia-o și du-te.

 

boxa-spacer

 

Na, mergea și cu o boxă, n-aveam de gând să trezesc (iar) tot cartierul. Am conectat-o și am pornit playlistul meu „musai” de pe youtube. Un amestec eterogen de melodii de dragoste spaniole și franțuzești, rap, trap, classique și rock. Muzica a pornit frumos și duios îmbiindu-mă la dans. În pași numai de mine știuți și unduiri ciudate, am reușit să mă schimb într-o pereche de colanți de un roz țipător și un tricou alb. Mi-am refăcut cuibul de cuci și am purces în baie spre a definitiva ritualul de îngrijire slash înfrumusețare din acea dimineață. Din sufragerie, prin ușa întredeschisă, răsuna un Străzile din București care m-a făcut instant melancolică. „Dea naiba-n ea de treabă, cu prima ocazie îmi iau tălpășița până în capitală, o fugă mică!”, mi-am zis. M-am uitat în oglindă și mi-am văzut părul portocaliu, strâns sus de tot, neglijent. Am zâmbit cu buzele nude-roz (grație noului gloss) și m-am gândit că totuși sunt frumușică.

M-am întors în sufragerie pe ritmuri de Warriors a lu’ Imagine Dragons și-am țopăit câteva minute. Am făcut așa, ca chestie… vreo șaișpe genuflexiuni, asta până am scos limba de doi metri și am decis că nu-i de mine treaba asta. Mai bine mergea o cafea. Din boxa mea răsuna un lin și totuși profund Mariage d’amour care m-a făcut să vălsuiesc până-n bucătărie. M-am întors și m-am tolănit pe fotoliul mare și pufos care a înlocuit cele două scaune gaming ale fostului. De ele chiar îmi pare rău. Dar na… things happen. Nuuu, păi stați așa. Nu au fost tot timpul două. Au fost două doar când s-a plictisit de primul și l-a luat pe-al doilea și până l-a vândut pe primul au fost două. Ați înțeles tot. Enfin. Bun și fotoliul. E mai de fete.

 

Royal-scaun-5-3

 

Am browse-uit instagramul și facebookul aproape o oră, în căutare de noi tunsori, coafuri și machiaje de primăvară. Mi-am dat seama într-un final că dădeam din cap pe o melodie mai veche de-a lui Deliric și uneori aprobam ca o bătrână. Mai aveam puțin și ziceam „da, maică, ai dreptate!”

Până una-alta s-a făcut ora prânzului, așa că mi-am mutat organismul în fața debaralei. Ce s-alegi de-acolo? Ce să încropești? Am revenit la telefon, în căutare de rețete simple în care să includ cele două conserve din casă și câteva legume găsite prin frigider. 10% baterie. Fir-ar!

 

 

Am scos repede tableta grafică și am notat prima salată găsită pe google, apoi am pus telefonul la încărcat și am plecat la bucătărie. Mi-a fost mai ușor cu tableta grafică. Altfel ar fi fost nevoie să pornesc laptopul, să scotocesc prin rucsac după mouse, neah, prea multă bătaie de cap pentru o salată. Și nici nu știam de unde să scot un mousepad, iar eu oferte de la supermarket nu mai folosesc, mă râde lumea, ce naiba? Priza din bucătărie nu îmi era la îndemână… las-o așa!

 

mouse-spacer

 

Am încropit repede o salată cu ton, fasole roșie, ceapă, ardei, zeamă de lămâie, ulei de măsline, sare și mult piper. Am luat și o felie de pâine și m-am întors în sufragerie. Am deschis ferestrele și am tras fotoliul mai aproape de ele. Intra un aer cald și plăcut. Mirosea a flori de corcoduș care îmi amintesc în fiecare an de prima iubire.

Acordurile de pian răzbăteau din boxa mea. Era liniște în interiorul meu. Era primăvară. Salata era bună de tot. Se făcuse ora două și jumătate. Pe seară aveam de gând să scot și laptopul și mouseul și mousepadul și tot, ca să mă uit la un film lung, clasic. Dar mai era până atunci…

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020.


3 gânduri despre “Luna de la sfârşitul salariului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.