Prima aventură

Vine. E singură și și-a luat tenișii în picioare, ‘dat little daredevil, nu mă mai chinuie cu tocurile ca data trecută. Repede, o rugăciune, e îndrăzneață fata mea să mă scoată singurică la plimbare. Înger, îngerașul meu, mută bordurile din calea ei, fă semnele de circulație mai vizibile și nu ne da aglomerație la giratoriu, că iar se panichează pupăza.

Piu-piu! Ușile-mi sunt deschise. Uite cum sunt fără apărare în fața ei. Adevărul e că Dumnezeul mașinuțelor drăguțe a avut grijă de mine și mi-a dat o stăpână simpatică. Împiedicată! Dar simpatică.

„Neața, Gândăcel, ai dormit bine? Te-au supărat ‘gipanele, mititelule? Ești bine, da?”

Torc ca un motănel când mă pornește.

„Bun băiat, bun bun! Hai, că mergem la shopping azi!”

Îmi mai fac o cruce imaginară și pornesc. Ușor cu ambreiajul, domnișoară, am și eu un suflet! Nu mă strânge așa de volan că mă doare. Au, au! Perfect, i-au transpirat palmele. Calmează-te, femeie, nu e fizică cuantică. Ai făcut asta de zeci de ori.

Am făcut cu ochiul drept, am așteptat puțin și am virat la dreapta pe bulevard. Am trecut încetișor pe lângă un bar și am auzit-o bolborosind ceva legat de o javră de câine care, după spusele ei, „nu mai latră acum, amarul, când mă vede în mașină”. Nu știu la ce se referea, cățelul ăla părea blând. Până s-a agățat de pantalonii unui trecător. Atunci am auzit un „Pfa! Știam eu că fiara rămâne fiară”. Eu am zis că mai bine e atentă la drum, mai ales că am văzut că ne apropiam de groapa aia, aiaaaaa! Auuuu, nu mă lovi-n burticăăăă! Noroc că eu, fiind cavalerul ei prețios, am ditamai scutul. Dacă vreți și voi, pot să o intreb de unde mi l-a luat, că de când mi l-a montat nu îmi amintesc decât o voce groasă răcnind „Dumnea’oastră sunteți pentru scutul Ford Focus?”.

scut metalic ford

Știți ce-mi place mult la stăpâna mea? Că ne oprim la fiecare trecere de pietoni. Alți frați de-ai mei au prostul obicei de a-i face pe oameni să aștepte până trec ei grăbiți. Și nici nu fac cu ochiul. Într-o zi m-a ținut unul de aproape am blocat o intersecție, că a fost timid și a mers la stânga fără să-mi facă cu ochiul. S-a format o coadă uiiiite-atât în spatele nostru, că domnișoara a vrut să aștepte până s-a hotărât istețul ăla încotro să o ia.

Mi-a promis că dacă sunt cuminte mă duce la munte și o să-mi ia și o cutie portbagaj, dar nu e hotărâtă dacă dacă vrea una care se prinde pe barele transversale sau pe cârligul de remorcare. Femeile și deciziile lor… Mâine poimâine răcnește iar domnul cu vocea groasă „Domnișoara cu cârligul de Ford Focus? Portbagajul? Domnișoară!”… țineți-mi și mie pumnii, na… vreau la munte, chiar vreau.

Una peste alta, am trecut cu bine și de giratoriu. Se vede că prinde experiență și încredere. Și nici n-a mai înfipt unghiile în volan. Ne apropiam de supermarket. Mi-a zis că într-o zi o să mergem chiar la mall. Abia aștept! Dar până atunci o să-mi umple portbagajul cu broccoli, iaurt și napolitane. Sper că nu le mănâncă pe toate deodată!

Ei, acu’ e acu’! Marea de mașini din parcare. Cum să mă strecoare, cum să mă strecoare? Noroc că-s mic, mititel ca un Gândăcel. Ce s-ar fi făcut cu un ‘gipan ca cele din parcarea de la bloc? Ar fi fost Miss Pericol Public, ar fi închis ăștia circulația. În zilele pare circula ea, în cele impare circulau toate celelalte mașini. Nu vă supărați pe mine, glumesc. Știu că fata mea e isteață. Aiurită! Dar isteață.

Încet. Încet. Hai, schimbă viteza. Bun, bun, atențieeee, oglindă! Bun. Așa. Înainte. Înapoi. Înainte. Înapoi. Încet. Încet. Ah, trăi-ți-ar, nu mă face poster!!! Hai, că se poate. Ușoooor. Vezi că poți? Frumos m-ai așezat!

Mândra iese triumfătoare. Radiind. Piu-piu!

„Gândăcel frumos, Gândăcel perfect, acum aștepți aici cumințel până mă întorc!”, mi-a zis și m-a mângâiat pe oglindă. De-aș fi putut, aș fi tors ca un motănel chiar și-așa, cu motorul oprit.

Asta a fost prima noastră ieșire în doi de când a luat permisul de conducere. Frumos, aș zice! Mai ales parcarea. Nu că-i stăpâna mea, dar chiar se pricepe!

Și n-am mai văzut-o vreo oră. Când a revenit, transpirată toată, cărând vreo cinci sacoșe, mi-a zâmbit, mi-a încărcat bine portbagajul și am pornit spre casă.

driving-woman

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020.

Sursă foto: AutoGedal, Pixabay.


Un gând despre “Prima aventură

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.