Prânz cu Ema

Prima amintire pe care o am cu Ema e de când eram colege de grădiniță. Urma să facem o ieșire la iarbă verde și i-a transmis mamei un mesaj de la domnișoara educatoare: „Îi puteți da bani Danei pentru un șuc?”. Mama i-a zâmbit și a încuviințat: „Sigur că o să-i dau Danei bani pentru un șuc!”. Eram deja colege și vecine de o vreme, dar nu reușesc să-mi amintesc nimic altceva dinainte de schimbul ăsta de replici.

Am crescut împreună. Am mâncat la aceeași masă ani de zile, eram aproape nelipsită de la ea de-acasă. Ne-am jucat aceleași jocuri și ne-am desenat lumea noastră de vis. A fost acolo când m-am îndrăgostit prima dată și a știut și când să-mi dea aripi, dar și când să mă coboare cu picioarele pe pământ în modul ei direct.

Nu ne-am mai văzut de câteva luni. Am ieșit la o pizza și subliniez O PIZZA pentru că ea ținea o dietă care nu-i permitea un asemenea „desfrâu culinar” în acel moment. M-am simțit prost să mănânc singură, dar ce îți e și cu dietele astea…

Am vorbit ore întregi în timp ce restaurantul s-a umplut și s-a golit din nou. Noi nu putem să acoperim rapid toate subiectele, avem nevoie de cel puțin trei ore, la cât de rar ne vedem. I-am povestit și cât de îndrăgostită eram și asta nu se spune așa repede. S-a lăsat cu lecturat de screenshot-uri, poze cu stimabilul, ipoteze și idei. M-a ascultat, săraca, ce putea să facă?

Nici dacă n-ar mai ține cine știe ce dietă n-am mai putea ieși acum la o pizza și o bere cinstită după o zi de muncă. Mi-e dor să vorbim. I-am trimis ieri un mesaj, unul clasic, din repertoriul meu.

„Emoooooooo!”

„Ce-i?”

„Mâncăm ceva împreună?”

„Dano, ai înnebunit?” (isn’t she lovely?) „Unde??”

„Acasă, omule! Fiecare la casa ei, facem videocall și ne uităm una la alta cum mestecăm. P.S. Încă sunt îndrăgostită.”

„Când nu ești tu îndrăgostită…?”

În Oltenița aproape toate restaurantele au livrare la domiciliu de câțiva ani. Din acest punct de vedere suntem și noi la nivelul orașelor mai mari. Ba chiar, câteva dintre restaurante sau pizzerii livrează și în satele din apropiere. E un lucru extraordinar, pentru că nu toți (hapciu, eu) se pricep atât de bine la gătit sau nu au avut timpul sau ocazia să învețe. O pizza la tigaie se face repede și aproape oricine o poate face, dar să fim serioși, ce e mai bun decât o pizza bună-bună de la pizzeria preferată sau acel fel de mâncare oriental pe care nici cele mai bune gospodine nu îl nimeresc mereu? Eu n-am de făcut decât să aleg.

Aveam de ales între o pizza delicioasă de la Faraon și o porție de taouk de la restaurantul libanez. Am rămas la prima variantă. La ea a fost provocarea mai mare. A ținut neapărat să comande la un restaurant de la care nu mai comandase, așa că a ales să încerce o platformă care face legătura între clienți și restaurante. A intrat pe LOKOFOOD, și-a introdus adresa și i-au rezultat restaurantele din apropiere. Vreo cinci în total. A studiat meniul cu meticulozitatea ei tipică şi a ales în sfârşit ceva care să-i și placă, dar să nu încalce principiile de bază ale dietei. Dietele astea ar trebui să fie interzise prin lege în perioadele astea, dar na…

lokofood2

Am pus și un pariu cu Ema. Pe un cocktail, când s-o putea să ieșim în oraș: teoretic, mâncarea mea și a ei urmau să ajungă cam în același timp. A ei a ajuns mai repede. Am pierdut.

Să vorbești prin videocall nu e atât de palpitant. Cu toate astea, au trecut două ore în care am turuit. Despre serviciu – mi-a spus că au promovat-o. Despre relații – mi-a spus că n-are de gând. Eu i-am spus că Romeo al meu încă nu a aflat de frumoasele-mi sentimente. Aproape mi-a trimis salată prin cameră când a început să râdă.

Nu știu când am terminat de mâncat. Mi-a priit „ieșirea” asta în fața laptopului, Oltenița-București.

Cum am fi făcut noi asta dacă restaurantele nu livrau la domiciliu? Probabil ea ar fi mâncat un ceai, iar eu răbdări prăjite cu atenție pe ambele părți.

lokofood

Ce mi se pare foarte important în perioadele mai puțin ușoare (asta ca să mă exprim drăguț) e că avem posibilitatea de a alege. Felul în care oamenii se mobilizează numaidecât și găsesc soluții pentru a face bine. LOKOFOOD susține industria ospitalității, de exemplu. E mult mai ușor să introduci o adresă și să primești recomandări de restaurante din proximitate decât să cauți pe google, să verifici dacă livrează la domiciliu, dacă, dacă, dacă. La mine în oraș e simplu oricum, toate restaurantele sunt aproape. Într-un oraș mare, în schimb, nu e atât de ușor de găsit dacă nu ai ajutoare de nădejde.

Dacă #StaiAcasă nu înseamnă că nu trebuie să te distrezi, să mănânci ceva bun în oraș, virtual, cu un prieten sau cu familia pe care n-ai mai văzut-o de când a început haosul. Sau poate sunteți cu toții acasă și vă e dor să reuniți TOATĂ familia. Îl sunați și pe bunicul pe facebook, să îi vadă pe cei mici. Sau pe mătușa, pe nașa…

lokofood3

Mă gândesc cum ar fi fost dacă s-ar fi întâmplat asta pe vremea telefonului fix și al televizoarelor alb-negru. Nici măcar rețete prea multe nu aveam atunci, darămite posibilitatea de a comanda mâncare acasă!  De ce să nu te răsfeți, dacă tot se poate?

De ce să nu încerci un restaurant nou? Sunt sigură că nimeni nu știe chiar toate restaurantele din zona în care locuiește. Acum ai ocazia să comanzi din alt loc. Cine știe ce comoară ai ratat până acum? E deja destul de greu pentru noi, măcar de-atât răsfăț să ne bucurăm. Să descoperim locuri noi, chiar dacă momentan doar de la distanță. E bine că se pot adapta. Sunt domenii în care nu sunt posibile nici lucrul de acasă, nici livrarea la domiciliu. Acele afaceri au de suferit.

Crearea unei platforme care adună cât mai multe restaurante cu home delivery face totul mult mai simplu. E un fel de mall virtual, un univers aromat al mâncărurilor. Ce-ți poți dori mai mult din acest punct de vedere? Unde mai pui că sunt anumite restaurante unde poți comanda un meniu pentru medicii care luptă direct „pe front”?

Stai acasă. Comandă ce se poate comanda. Mănâncă mai des pastele alea, pizza aia bună, o să ai timp să „le dai jos”. Fă-ți viața mai frumoasă. Fii optimist. Zâmbește. O să fie bine.

Ema, pe când o nouă „ieșeală”? Ai, că îmi e poftă de paste!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020.

Sursă foto: LOKOFOOD.


Un gând despre “Prânz cu Ema

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.