Nu înțeleg teama oamenilor de a merge la dentist | Storytime

Prima amintire pe care o am dintr-un cabinet stomatologic implică o doctoriță care striga la mine să deschid gura mare-mare, cât mai mare, dar eu aveam 4-5 ani, câta gura aș fi putut să am? Parcă îmi simt și acum obrajii întinși până la refuz, încercând să țin gura deschisă. A doua amintire e de când mă întorceam acasă și urlam două ore pentru că nu aveam voie să mănânc. Nu înțelegeam exact ce îmi făcea în cabinetul ăla mic și înghesuit, dar furia pe care o aveam pentru că nu puteam mânca apoi nu se compara cu nimic.

Chiar și așa, nu îmi era frică să merg la dentist. Țin minte că mergeam cu tata mereu. Cabinetul era aproape de casă, există și azi.

Am probleme cu dinții de când mă știu, câteodată mă întreb dacă nu cumva măselele alea mi-au crescut gata găurite, că eu altfel nu mi le amintesc (glumesc, desigur). Am avut mereu grijă cu igiena, dar când „materialul e prost”…

Mă dor de când eram copil, mă dureau cele de lapte, m-au durut și cele definitive și am schimbat patru medici până acum. Sunt la al cincilea.

Prin clasa a șasea am alergat prin niște hârtoape și am luat un fier drept în gură, drept urmare am ciobit doi dinți din față. Alți medici, altă „distracție”. Pentru un amar de plombă mi-au lucrat doi medici, timp de săptămâni întregi. Și plomba au pus-o atât de aiurea încât mi-a unit cei doi dinți, nu au fost două plombe separate pentru fiecare dinte. Prin a zecea am înghițit plomba. Yep, am înghițit plomba, aplauze. Alt medic. Mi-a scos nervul la ambii dinți, mi i-a îmbrăcat frumușel, am fost bine câțiva ani. La 20 de ani mi s-a rupt dintele din față. Am mers la același medic și am rezolvat-o.

Totuși, mi-am dorit să nu mai calc pe-acolo indiferent cât m-ar durea. Nu mi-a fost niciodată frică. Mi-a fost rușine. Toată viața mi-a fost rușine să râd, să zâmbesc, să se uite cineva la mine când vorbesc. Pentru că știam că situația nu era tocmai în ordine. Dar, cumva, credeam că dacă merg la dentist, medicul o să se uite în gura mea și o să mă judece/o să mă certe/o să râdă de mine așa cum au râs copiii în adolescență. Pentru că adolescenții sunt răi de multe ori și au niște moduri de a te face să te simți prost de nici nu îți imaginezi. Nu voiam un străin care să se uite în gura mea. Mi-era groază de ideea asta. Preferam să nu zâmbesc, să vorbesc cu gura cât mai închisă, știind că am un alt dinte problematic. Să mă feresc de fotografii spontane. Asta m-a făcut să fiu timidă mereu. După ani de zile mi-am dat seama că a fost de fapt sursa timidității mele.

Până într-o dimineață de iunie 2020 când, în somn, mi-a pocnit un dinte. Pur și simplu s-a rupt. Ce era de făcut? La 6 dimineața eu căutam pe internet cabinete stomatologice în orașul meu. Din cele două opțiuni rămase, mama mi-a recomandat medicul la care a mers ea acum vreo 5 ani și de care a fost încântată. Luni dimineața am sunat și de o lună merg cel puțin săptămânal. Deja problema dintelui e rezolvată, ba chiar am continuat cu rezolvarea altor probleme dacă am trecut de jena primei vizite.

dentist 2

Și aici revin la problema oamenilor cu teama. De ce le e teamă? Ce au impresia că se întâmplă atât de groaznic într-un cabinet stomatologic? Când aud oameni în toată firea că le e teamă de dentist îmi vine să-i înjur. Nu e ca și cum trage cineva de tine, nu te bate nimeni, nu îți face absolut nimic care să te doară. Sunt oameni care merg la dentist cu starea omului care merge la spânzurătoare. Înțeleg rușinea pe care am avut-o și eu, fiind mai sensibilă din fire, dar frica nu o înțeleg și pace. Am câteva sfaturi pentru a scăpa de teama asta stupidă.

Alege cu cap

Eu m-am bazat mereu pe recomandări. Urmăresc pagina de facebook a cabinetului de ani de zile, le văd fotografiile, cunosc oameni care au mers acolo și de fiecare dată feedback-ul a fost pozitiv. În plus, aveam recomandarea mamei. Nu credeam vreodată să văd un om venind zâmbitor de la dentist. Până nu am plecat eu de-acolo râzând de-a dreptul.

Ai încredere în medic

El o să îți explice tot ce e de făcut. Dacă nu e comunicativ și nu simți că e în ordine ca om, abia atunci poți să fugi. Eu am oroare de oamenii bățoși, care nu vorbesc, care nu glumesc. Din fericire nu e cazul, din contră. Am încredere totală. Singura dată când nu m-am simțit chiar în largul meu a fost la ultima vizită, când mai era o persoană acolo (nu știu în calitate de ce, nici nu am întrebat). M-am obișnuit cu medicul meu și nu am apreciat altă pereche de ochi în gura mea.

N-are de ce să îți fie nici măcar jenă

Probabil, hahaha, nu probabil, ci sigur… sigur medicul a văzut cazuri mai rele. După cum ziceam, urmăresc pagina de facebook a cabinetului și ce văd la alții, meaaaamă! Eu sunt pistol cu apă. M-am vindecat și de rușine, gata!

Nu doare

Serios. Nu doare absolut nimic. Știi seringa aia mare cu care face anestezie? Nici măcar aia nu doare. Mă rog, pe mine nu mă doare. Simt înțepătura, dar cam atât. N-am înțeles niciodată nici frica de ace. E un ac, mama mă-sii, ce crezi că-ți face cu el, îți scoate ochii?

dentist

Și pentru că perioada asta e mai „deosebită”, suntem în plină pandemie, chiar am primit întrebări despre cum e cu „echipamentul”. Nu-i nicio problemă din punctul ăsta de vedere. Pacienții primesc halat, ciupici, scaunul și ustensilele se dezinfectează după fiecare pacient, nu consider că există vreun risc. În plus, medicii sunt „cosmonauți”. Poartă costum special, vizieră și uneori chiar două măști. Nici nu știu cum rezistă…

Mă simt 100% în siguranță, nici nu mi-a trecut prin minte că ar putea fi vreun risc.

Ca să concluzionez, dacă există o problemă, luați-vă inima în dinți și mergeți și rezolvați-o. Medicii sunt acolo pentru a vă ajuta, nu pentru a vă jupui de vii sau pentru a vă scoate măselele, colț cu colț, fără anestezie, cu un clește ruginit.

Pe mine experiența asta m-a ajutat să-mi recapăt încrederea în mine. Am înțeles în sfârșit că o problemă ca asta nu mă face mai puțin bună, mai puțin deșteaptă, că nu îmi scade valoarea ca om. E o problemă ca oricare altă problemă și are o rezolvare simplă. Băi, ce zâmbăreață am devenit! :))

 

Foto: pixabay


3 gânduri despre “Nu înțeleg teama oamenilor de a merge la dentist | Storytime

  1. pe vremea mea, adica atunci cand eram copil, toate procedurile se faceau fara anestezie, inclusiv scos de nerv la masea. durea atat de tare ca eram in pragul lesinului. de cand am schimbat stomatologul si lucreaza cu anestezie, singura chestie care m-a durut a fost o operatie, si asta pentru ca pana sa termine de cusut a trecut efectul anesteziei (am fost in operatie stomatologica vreo 4 ore). Dar multi oameni nu au mai fost de cand s-a mai modernizat dentistul si au ramas cu ideea aia ca iti lucreaza pe viu, chestie care crede-ma, durea in draci, mi se face rau numai cand imi amintesc.

    1. M-am gandit si eu la asta. Dar oamenii trebuie sa inteleaga ca nu mai e ca atunci si sa isi depaseasca fricile astea. Inteleg copiii, e teama de necunoscut, teama de straini, nu stiu. Dar oamenii maturi ar trebui sa isi adune emotiile de pe jos, sa le arunce la gunoi si sa mearga linistiti.
      Luni mi-a scos o masea, nici macar de calmant după ce a trecut efectul anesteziei nu am avut nevoie.
      Nu stiu, ma gandesc si ca am eu o toleranta foarte mare la durere. 😆

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.