Dana mi-a dat leapșa asta acum mult timp și am zis să o rezolv înainte să mă apuc de SuperBlog (urmează să mă înscriu), să știu că nu am restanțe.
Când bunica/mama gătea, treaba mea era să…
Stau locului și să nu ating nimic. Bucătăria e și a fost mereu teritoriul mamei. Că domnesc eu pentru o perioadă acolo e o treabă, dar va fi mereu teritoriul ei. După cum mi-a spus mereu, „tu pe ce pui mâna, strici”, treaba mea era să nu ating nimic. :))) Am fost mereu copilul ăla care făcea numai tâmpenii, soooo…
A, că nu ascultam e altă chestie.
Mirosul care mă duce direct în bucătăria bunicii/mamei este…
Sarmale. Îmi amintesc diminețile de Crăciun din copilărie, când mama se trezea pe la 5 dimineața, se întâlnea cu Moș Crăciun care îi înmâna în mare taină cadourile pentru odrasla din dotare, apoi mergea direct la bucătărie să pună la foc sarmalele așezate în oală cu o seară înainte. Trebuia să se trezească devreme, pentru că aici e obiceiul de da de pomană de sărbători și nu se cade să mergi în casa omului după prânz, când poate vrea să se odihnească și el.
Când mă trezeam eu, pe la 9-10, mirosea a sarmale în bucătărie într-o veselie. Mă așezam la masă și mă îndopam cu suc și ciocolată până era masa gata. Chiar acum când mă gândesc parcă îmi vine în nări mirosul ăla de sarmale bune bune… yum! Abia aștept Crăciunul.
Gustul care face cu mine acelaşi lucru…
Nu știu. Cartofi prăjiți? Sarmale din nou? Orez cu lapteeeee? Mi-e poftă de orez cu lapte, trebuie să fac și eu. Să învăț să fac mai întâi. Cu multă scorțișoară.
Dacă ar fi fost după mine, aș fi mâncat toată ziua numai…
Cartofi prăjiți. Chiar am mâncat într-o vară zilnic. Îmi prăjeam câte o farfurie mare prin 2001 și apoi mă uitam la Carita de Angel în timp ce mâncam. Anul următor parcă am fost cu clătitele… :)))
Deşi când eram copil mâncam cu poftă, acum nu aş mai putea mânca…
Fructe. Nu îmi plac fructele. Nu mi se face poftă de fructe de obicei. Pepene galben aș mânca. Și am mâncat mult de tot vara asta, mai ales în zilele când aveam programare la dentist și trebuia să mănânc înainte, că după n-aveam voie. Pepenele galben e și bun și sănătos și sățios.
Când eram mică mâncam tot felul de fructe. Dar acum mă strâmb la ele, să nu văăăăd! Banane mai mănânc, dar tot pentru că sunt sățioase, nu de poftă, nu de drag.
Deşi ştiam că n-ar prea fi voie, prin bucătărie obişnuiam să…
Îmi bag nasul peste tot.
Cea mai pregnantă amintire din bucătăria bunicii/mamei…
Duminicile când mama gătea și eu mă învârteam pe lângă ea. Mă jucam, desenam, coloram, vorbeam încontinuu…
Țin minte că la radio erau povești și mă deprimau groaznic. Cred că de acolo am prins ciudă pe Micul Prinț. Până la aproape 30 de ani nu am putut citi cartea aia (care mi s-a părut minunată până la urmă).
Acum, că îmi amintesc, îmi e dor. Băi, dar poveștile alea la radio erau ciumă. Le uram!
Cum? Atât? Atâââât! Ne revedem cu înscrierea la SuperBlog!
Foto: Pixabay
bibelou.wordpress.com 