3 gânduri după Sex and the City

Când a apărut, eram prea mică. Apoi mi s-a părut cam neinteresant. I-am dat o șansă acum vreo doi ani, nu mi-a plăcut prea mult și i-am promis că-i voi da o a doua șansă la un moment dat. Am tot amânat și am amânat, m-am delectat cu Friends pentru a unșpea, a doișpea (sau a câta o fi, că le-am pierdut numărul) oară, am început din nou The Big Bang Theory, am văzut încă vreo trei mini serii plus sezoanele noi la ce mă mai uitam acum o vreme, dar Sex and the City a rămas pe undeva într-un colț al minții, adunând praf și pânze de păianjen.

Întâmplarea a făcut să îmi fie recomandat de o persoană pe care nu o pot refuza, așa că m-am apucat de el mai fără tragere de inimă… și nu l-am mai lăsat. Nu știu de când l-am început, să fie vreo două săptămâni poate… și l-am terminat acum câteva minute.

Mi-a plăcut! Mi-a plăcut atât de mult încât am vrut să scriu câteva cuvinte despre el, cu toate că deja l-a văzut toată lumea, nu e nimic nou și fierbinte ca subiect.

În primul rând, cum să nu o iubești pe Carrie? Obișnuiam să spun că actrița care o interpretează e foarte urâtă. Serios, îmi e rușine, dar așa spuneam. Mi se părea de o urâțenie… eh, episod după episod, a început să mi se pară chiar frumoasă. Iar personajul e delicios. E amuzantă, e talentată, are sufletul mare și iubitor, e blândă, e răbdătoare, e stângace ca mine (hehe). Dintre cele patru prietene, ea mi se pare cea mai umană. Miranda e foarte cinică și cam insensibilă (cel puțin la suprafață), Charlotte e mult prea sensibilă (de altfel mi se pare că ne asemănăm destul de mult) și visătoare, iar Samantha e wuhuuuuu, cam flușturatică (am zis cam? Foarte!). Dar Carrie are multe dintre calitățile și imperfecțiunile unui om normal, nu are o trăsătură care să predomine, cum au celelalte trei. E mai complexă, aș zice.

De la ea am impulsul de a scrie mai mult. Inițial m-am temut să îmi aștern latura sensibilă aici pe blog, să las „Gândurile” în secțiunea nou creată. Dacă nu o să placă (deși am primit încurajări când am anunțat că voi face asta)? Dacă sunt prea sensibilă? Dacă oamenii sunt aici doar pentru cosmetice, nu pentru texte romantice? Și așa a fost. Dar asta sunt eu. Nu am răbdarea și talentul pentru a lega un roman. Prefer textele scurte, decât să o lălăi 200 de pagini. Îmi pierd concentrarea, nu e momentul să scriu atât. Acum o știu. Așa că, ori de câte ori o să mă plesnească inspirația, voi lăsa aici câte un text scurt cu teme random. Poate iubire, poate suferință, poate mici nemulțumiri sau întâmplări cotidiene, habar nu am. Dar voi face asta. Le scriu pentru mine și sufletul meu. Sunt supapa mea. Sigur își vor găsi și ele publicul, așa cum și-a găsit articolul despre prima comandă Sinsay de când cu pandemia. Nu știu ce lipici a avut articolul ăla pe el, dar sunt sigură că se vor găsi persoane care să aprecieze și genul ăsta de texte. N-o să fiu eu următoarea Carrie Bradshaw, dar știu să scriu, așa că o să o fac.

Apoi, mi-am dat seama cât de importantă e prietenia, cât de important e să ai prietene. Obișnuiam să fiu bine eu cu mine pe vremea când eram doar un copil în viața mea. Dar de când am început să fiu și să mă simt adult, am realizat că nu pot singură. Că am nevoie de oamenii dragi. Că nu mă pot lupta singură cu monștrii din capul meu. Să fii adult e greu, nu știam cât de greu. Și încă nu sunt adult complet, la casa mea, dar abia aștept totuși. Se adună greutăți, frustrări, pur și simplu lucruri care țin de viață și pe care ai nevoie să le povestești cuiva. Nu poți fără prieteni. De-asta le mulțumesc fetelor mele că există. Că, deși la distanță, suntem aproape unele de celelalte și încă povestim ca atunci când eram mici. Rar, dar cu aceeași căldură. Povestea mea, „Nespus”, s-a născut cumva fiind toate trei la o masă într-o seară de iunie, cu cartofi prăjiți și cocktailuri și bere, cu mine povestindu-le și primind încurajări.

Există un Mr. Big pentru fiecare dintre noi și apare în cel mai neașteptat mod, în cel mai neașteptat moment posibil dacă ne dorim și ne rugăm suficient de mult. Omul perfect nu există, dar există omul perfect pentru fiecare. Care cu defecte și calități, reușește să fie „pe plus”, fix ce trebuie, când trebuie, cât trebuie. Trebuie să existe, altfel ce pisici mai facem pe planeta asta? Există iubirea aia care ne face să trecem peste orice. Pentru care luptăm cu ghearele și cu dinții, pentru care ne rugăm și pentru care iertăm și ne schimbăm și creștem și ne corectăm. Iubirea aia care merită tot efortul. Iubirea aia care nu-i doar o asociere de două persoane cu interese comune. Iubirea aia care te face să zâmbești nu doar cu gura, ci cu ochii, cu sufletul, cu toată ființa. Care te face să te întrebi de ce te-ai mulțumit cu frânturi de iluzii, dar în același timp îți răspunzi cu: „uite, de-asta. Ca să apreciez mai mult ce urma să primesc”. Eu sunt sigură de asta. Trebuie.

Bun, eu acum la ce mă mai uit? De ce toate serialele mișto se termină? De ce nu sunt toate ca Tânăr și neliniștit? Mmmm? Fetele Gilmore să fie!

Foto: Pixabay


13 gânduri despre “3 gânduri după Sex and the City

  1. Și mie mi-a plăcut foarte mult serialul. Nu l-am văzut chiar pe tot, mă uitam la televizor la el și am mai pierdut episoade, dar chiar mi-a fost drag.
    Îți recomand Anne with an E, după fetele Gilmore 😄, mie mi-a plăcut tare mult. Îți dă o stare de bucurie și de speranță 🤗

  2. Ah, ce frumos ai scris! Eu sunt inebunita dupa serial si filme, le-am vazut si revazut si am seriile pe DVD la Bucuresti. Nu mai stiu cum am facut rost de ele, de unde le-am comandat dar sunt f pretioase. Asa am patit si cu Ally McBeal

  3. Fain. Îți recomand și filmele și cărțile. Eu una am ocolit serialul până când am citit Juranlele lui Carrie și Vara la New York – două cărți ale autoarei romanului Sex and The City (Candance Bundshell)care sunt un fel de prequel în care se vorbește despre adolescența lui Carrie și cum a ajuns ea la New York.

  4. Am văzut și eu serialul când eram prin facultate. L-am devorat deși nici mie nu mi-a plăcut Carrie la început. Eu am început acum New Girl. E tare haios și realist. Și actrita care joacă rolul principal e o simpatică, un pic awkward, un pic romantica, dar super funny. 😊

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.