De parcă ai avea de ales

„Îndrăgostește-te de cineva care…”, „fii cu cineva care…”, „căsătorește-te cu cineva care…” *inserați voi aici un pomelnic de calități. E plin internetul de „quote photos” în care suntem sfătuiți de cine să ne îndrăgostim.

Adevărul e că nu te îndrăgostești de cine vrei sau de cine îți propui, sau de cine e mai bine și mai convenabil. Se întâmplă pur și simplu, ori nu se întâmplă deloc. O relație se construiește, se consolidează în fiecare zi, cu fiecare gest, cu fiecare cuvânt. O iubire, însă, nu se construiește de la zero, o iubire e sau nu e.

iubire

Când vine, vine și nu te întreabă dacă vrei să iubești. Nu contează că vine din Cucuieți sau din Australia sau e vecinul de la parter, că e blond și ție îți plăceau creolii, că e tuns periuță și ție îți plăceau pletoșii, că e mai scund cu 10 cm decât ce ai fi căutat tu. Ce mai contează asta când zâmbește divin? Degeaba analizezi: se întâmplă.

De-aia e iubire, nu un contract. Nu există motive, nu există liste pro sau contra (și chiar dacă ar exista, sunt inutile). Există tremurul ăla din suflet și atât. Nu iubești pe nimeni pentru că. Iubești și atât și abia apoi iubești și că, sau că, sau… că. Și chiar și ce nu ți-ar fi plăcut până atunci… iubești, pentru că vine de la el și e atât de simpatic.

Poți să lupți cu sentimentul, dar nu ai cum să scapi, nu e ceva care trece, nu are buton de pornire-oprire. Simți și-atât. Da, poți fi îndrăgostit de persoana nepotrivită o vreme și atunci e posibil să treacă, dar doar după ce te-ai convins că nu e ce trebuie și, cumva, n-a mai rămas nici măcar cenușa.

E ceva ce te atacă din toate direcțiile până nu mai știi de capul tău. E inevitabil. Oricât ți-ai spune „stai cuminte, o să plângi”, zâmbești în continuare și privești o fotografie, visând cum ochii ăia îi vor privi pe-ai tăi într-o zi.

Iubirea nu e o sumă de calități. Nu se rezumă la atât. E pur și simplu un cumul de energii pozitive, e uneori un răspuns al Universului la rugăciunile tale, alteori e un fulger care te lovește într-o zi senină. Nu ploua, nu era furtună. Atunci de unde te-a lovit? Care erau șansele să te lovească? Nu se știe, dar s-a întâmplat.

Iubirea e atunci când simți o siguranță caldă. O liniște caldă. E atunci când un om îți devine „acasă”. Din întâmplare. Minunile există, trebuie doar să crezi în ele.

Foto: Pixabay, Canva.


6 gânduri despre “De parcă ai avea de ales

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.