5 motive să nu mă înscriu la Spring SuperBlog 2021

A început acum câteva zile și am zis că nu-mi trebuie. După vreo 13 ediții, 11 soldate cu diplomă de finalist (dintre care vreo 3 cu aproape-podium) și 2 în care am renunțat pe parcurs, să mă arunc iar în luptă? Nu, merci. Nu, domne! Pleacă de-aici, că nu vreau. Nu. Mai. Vreau. Pleacă. Uite, mă întorc cu spatele. Te ignor.

Am încercat să îmi pun în ordine motivele pentru care nu mai vreau. E ca într-o relație toxică, e ca în politică, lasă, mă, m-a bătut, dar m-a și iubit. Lasă, mă, a furat, dar a și făcut. Glumesc, nu e chiar așa. Dar adevărul e că e foarte greu să duci la capăt o ediție SuperBlog. Implică disciplină, documentare, timp alocat scrierii articolelor, timp pierdut cu nervii de după, timp pierdut pe la psiholog, pe la camera de gardă să-ți extragă unghia aia pe care ți-ai înfipt-o în gât după notele de la Colop (v-ați bucurat, ați crezut că v-am uitat, șoc!)… glumesc din nou, dar știți și voi, dragi colegi, cum e. Te consumă. E greu, e solicitant, dar e si frumos. Ceea ce e clar e că îți consumă timp și nervi și eu nu mai vreau să mă arunc în asta. Astfel că am pus cap la cap motivele mele, după cum urmează…

Nu trec prin cea mai bună perioadă a vieții mele. După ani de zile în care orice (să mă iertați) fâs era distribuit pe facebook, am ajuns să fiu suficient de matură încât să nu îmi mai povestesc pe internet lucrurile personale, fie că e vorba despre relații, viața de familie, chestii de-astea intime. De-asta nu știe nimeni, în afară de persoanele apropiate, mai nimic despre viața mea. Și nici n-am de gând să spun, pentru că nu e ciorba nimănui. E o perioadă mai dificilă, dar chiar și cele mai mari furtuni trec la un moment dat. A, că fac eu glume despre ce vorbesc cu prietenele mele? Ha… ha… ha. Am eu așa un talent de a face să pară că spun tot, dar de fapt arunc firimituri. Nu e doar atât viața…

Nu am timp. Exagerez. Timp e, dar prefer să îl umplu cu lucruri care doar mă bucură, nu mă și consumă. Un film, o carte, o discuție cu un om drag. Să scriu pentru SuperBlog mă bucură, dar după cum scriam și mai sus, mă și consumă psihic. Deci, de ce să mă leg la cap dacă nu mă doare?

Nu mai am energie. Brief-urile uneori încâlcite, limite de cuvinte, cuvinte cheie, deadline-uri, stres, nervi, documentare, întrebări, așteptare, f5, clasament, cu ce am greșit să îmi fac asta de bună voie și nesilită de nimeni?

Dramoletele în urma jurizărilor mă irită. Știu cine am fost. Nu îmi e rușine neapărat, dar așa mi-aș trage una peste bot când îmi amintesc ce drame erau pe grupul de pe facebook și, evident, dacă ar fi fost un protest în stradă, eu aș fi fost echivalentul ăleia de pe scenă, cu goarna. Instigatoarea. Atâta energie consumată, atâția nervi, atâtea lacrimi pentru ce? Nu spun că nu e normal să îți exprimi nemulțumirea în urma unei note proaste, nu spun că nu e normal să spui când observi nereguli, dar bătaia asta cu pumnul in piept până la epuizare, cearta cu colegii… pentru o notă! De ce? Certuri cu colegii, cu Claudia, măi oameni buni… suntem animale? Dă-le în norocul lor de note! Nu merită!

Sunt alții mai focusați ca mine. Sunt oameni care își construiesc cumva viața în jurul blogului, blogging-ul e, practic, ocupația lor, sau cel puțin a doua ocupație, oameni care câștigă din blog, oameni care dedică scrisului timp, efort, resurse… oameni care au (sau își fac) timp de pierdut cu documentarea, crearea materialelor suplimentare (video, colaje, grafice etc) care de multe ori fac diferența între sută și lungul șir de fraieri pierzători necâștigători. Și vezi că n-ai luat suta aia o dată, de două ori, de douăzeci de ori, păi mai dă-l în norocul lui de concurs și de blog, păi ce facem aici? Poftim. Nu am fost niciodată atât de focusată încât să depun 101% efort pentru articolele alea. Când s-a întâmplat să ajung sus de tot (locul 5 a fost cel mai bun) a fost pentru că am scris cu tot sufletul, nu cu toată documentarea. Dar nu poți să pui tot sufletul în toate articolele. Toată mintea și tot efortul, în schimb, da. Astfel apar oamenii care se rup în două pentru concursul ăsta, pun și suflet, rup și din orele de somn, se documentează, analizează, compun, se dedică total. Probabil de-asta apar și dramele pe grup după note (dar chiar și așa, e doar un concurs la urma urmei. Nu e viața). Eu mai ușor cu documentarea. N-am răbdare, n-am chef de asta, așa am fost mereu, cu toate că în general sunt foarte curioasă și dacă îmi pun în minte aflu și ce-ai supt de la mă-ta. Eu îmi scriu povestea și inserez tehnicul. Și nu cu povești se câștigă un concurs. Câștigi o probă, două, trei, la final se vede cine e în prima linie, în focuri. Eu n-am stare pentru așa ceva. Nu-i de mine. De fapt mă plictisesc pe parcurs și asta se vede la un moment dat. Pot să fac asta, nu mă înțelegeți greșit, dar e nevoie de scânteia aia, de momentul potrivit. Iar acel moment potrivit nu a venit la mine și nici nu știu dacă va veni vreodată în ceea ce privește SuperBlogul.

Așa că am decis să schimb tactica. Am adunat 5 motive să nu mă înscriu la SuperBlog. Ce e de făcut? E simplu. Mă înscriu oricum, în ciuda lor. A motivelor. Și vedem ce iese pe parcurs. Mărturisesc că nu am chef de scris și probabil nici nu o să scriu mare lucru, poate deloc. Să câștig? Hai mă, las-o jos că măcăne, n-ați citit ce am scris până aici?

A, voiați să vă descriu SuperBlogul? Ha ha, sunteți noi pe aici? Vedeți că au un regulament, citiți-l și voi, na, descurcați-vă, eu sunt concurent, nu organizator.

Bine, pup, pa, ne vedem.


14 gânduri despre “5 motive să nu mă înscriu la Spring SuperBlog 2021

  1. Foarte tare articolul! Apreciez tare tare sinceritatea si intr-o mare proportie sunt de acord cu tine 🙂
    Permite-mi sa fiu si geloasa pe stilul tau de a scrie 🙂 Bafta in orice propui sa faci!

  2. Foarte tare! Ai reușit sa ma păcălești! Citeam acolo și ma regăseam (de parca scrisesem eu), îți dadeam suta după care ne „omorâm” în SB – chiar de mai multe ori, practic după fiecare motiv- când colo, ce sa vezi? „ia d’acilea sucker, chiar (m) – ai crezut? 😊
    Hai succes, pa, ti pup! 🤗 😘

    1. Hahaha, multumesc mult, sa fie! Chiar nu voiam sa ma inscriu, e in totalitate real articolul. Dar m-am gandit ca nu am nimic de pierdut, nu ma obligga nimeni sa scriu pentru vreo proba.
      🙏🤗

  3. Îți țin pumnii. Sunteți câțiva din „generația mea” de SuperBloggeri (nu de vârstă) care trebuie să câștigați. Hai, tu poți și ai deja experiența necesară! Baftă, Dana! Să te văd pe podium de data asta! 💗🤗

  4. Ce tare ești! Chiar mă gândeam că nu te mai bagi, apoi am văzut finalul. Succes să ai și cât mai multe articole mișto, că oricum aprecierile cititorilor contează și nu premiile sau trofeul atât de mult! 😊

    1. Multumesc! Pai chiar asta intentionam. Adunam motive sa nu, eram ferma pe pozitii, pana mi-a picat fisa ca n-are ce sa strice dacă ma înscriu. 🤣
      Sa fie! Doamne ajuta! 🤗🙏

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.