Locul prințeselor e la palat

La vârsta noastră ar fi trebuit să fim deja regine la castelul nostru, cu regi bărboși și copii capricioși de-a stânga și de-a dreapta. Dar iată că viața nu ne oferă de fiecare dată ce ne dorim, ci mai degrabă ce vrea ea. Ne place, nu ne place, tăcem din gură și zicem bogdaproste. Măcar suntem frumoase și-am citit și două cărți în viața noastră. Haha, nu, nu le punem la socoteală pe cele de povești. Sau ar trebui? Am cam crezut în povești cu zâne până acum, nu de alta…

Uite așa am ajuns la 32 de ani eu și best frienda din dotare, singure-mai-singure-decât-cucu, dar ce să zic, măcar ne-avem una pe cealaltă. Cum ne-am nimerit singure în același timp nu îmi dau seama, de obicei ea era într-o relație. Și eu eram în vreo relație cu vreun prinț. Doar că prințul nu știa, atât de secretă era. Am mai pupat și broaște, am mai și plâns râuri râuri, dar singură-singură n-am fost. Până acum. Am plâns ce-am plâns până am consumat trei tuburi de mascara și două baxuri de șervețele, apoi am trecut peste, mi-am zis că ăștia-s toți cu capul și am mers mai departe. De obicei, când sufăr cu corazonul îmi vin tot felul de idei mai mult sau mai puțin tâmpite, probabil să-mi umplu diverse goluri de prin camerele inimii. Cum prințul și-a luat catrafusele și mi-a lăsat-o nemobilată, trebuie să fac pe naiba ghem și să umplu eu cu ceva, chiar dacă sunt numai porcării. Nici nu vă dau exemple, mă râd și curcile.

Eh, de data asta am dat lovitura. Zic eu. Mi-am deschis un canal nou de youtube, Prințesele de la 21 (de la anul 2021 si clipurile le postam numai seara la ora 21:00) și am stabilit cu frienda câteva întâlniri pe lună în funcţie de cum avem timp amândouă. Ne întâlnim la mine sau la ea, depinde unde-i lumina mai bună (n-am investit încă în ringlights, suntem pe #sărăkie carevasăzică) și filmăm un mix interesant de review-uri pentru cosmetice și idei de-astea psihologico-inspiraționale, pentru motivat alte prințese ca noi să-și îndrepte coroanele și să nu mai plângă ca blegele. Recunosc, eu mă ocup mai mult de partea de beauty (ea îmi aduce produsele necesare pentru testat și eu mă dezlănțui cu laude sau, după caz, cu roșii), iar ea e pe partea motivațională și dezvoltare personală. Cea mai nouă tranșă de beauty supplies a fost destul de bogată (nu știu unde o să le mai depozitez) și a fost axată pe produse de îngrijire. Mi-a adus o cremă, o mască și niște fiole de care nu mai auzisem până atunci, dar știind că eu sunt înnebunită după acidul hialuronic și l-aș pune și pe pâine dacă s-ar putea, a adus ceva noutăți spre testare. Așadar, urma un nou vlog cu bunătăți de pus pe piele. Dar înainte de asta, le-am testat, desigur. Și eu și ea. Mie mi-a adus La Cabine Pure Hyaluronic și ea a vrut să încerce La Cabine Vitamina C. Dăduse iama iar pe site-ul Farmacia la preț mic

Cred că v-am mai povestit aici sau pe instagram că eu prefer să investesc mai degrabă într-un serum pentru ten decât într-o cremă. De ce? Serumul (fie că vorbim despre cele cu pompiță, pipetă sau fiole) este primul pas (după curățarea tenului), produsul de bază aplicat pe piele, cel care are cea mai mare eficacitate. Dacă serumul e unul eficient, crema poate fi și una cât se poate de banală. Astfel că eu în ultima vreme m-am axat pe acidul hialuronic și am tot testat produse care îl conțin.

Ce mi-a atrat atenția la fiolele La cabine a fost faptul că ele conțin 5 tipuri de acid hialuronic. Acidul hialuronic încapsulat cu masă moleculară mare, adică cel ce pătrunde în cele mai adânci straturi ale pielii, acidul hialuronic cu masă moleculară medie, acidul hialuronic acetilat cu masă moleculară mică, acidul hialuronic reticulat care protejează pielea de efectele razelor UV, dar și acidul hialuronic hidrolizat, care ajută la regenerarea celulară.

Acidul hialuronic e „ingredientul” de bază în „bucătăria” îngrijirii tenului. E potrivit pentru toate vârstele, dar mai ales pentru tenurile mature care tind să piardă din hidratarea naturală, ridurile încep să își facă apariția sau, după caz, se adâncesc…

Ce face acidul hialuronic, de fapt? E un puternic hidratant. Umectant. Se găsește în mod natural în piele, articulații, mucoase, însă după o anumită vârstă tinde să își ia tălpășița, astfel că e nevoie de ajutor din exterior. Astfel, acidul hialuronic în cosmetice ajută la hidratarea pielii, la menținerea acestei hidratări, la diminuarea ridurilor, la păstrarea aspectului fin și „plin” al pielii. Iar când într-un singur produs sunt mai multe tipuri de acid hialuronic (plus ceramide – care creează o barieră protectoare pentru piele) e de cinci ori mai bine.

Am pus toate aceste informații într-un vlog de 45 de minute în care 15 minute am vorbit eu, 10 minute a vorbit ea despre vitamina C (o să o testez și eu, apropo, vitamina C nu se poate combina cu niacinamidele pentru că se anulează efectele) și încă 25 de minute am povestit ce-am făcut noi în săptămâna respectivă (poate n-ar fi trebuit să spun chiar tot???) și am comentat un serial spaniol la modă. Nu vă spun care, vă dați voi seama… dar a fost chiloman mare, am râs și am bălmăjit o spaniolă pur telenovelistică. Spuneam amândouă că acum că ne-am hidratat corespunzător și semănăm niște prințese de-adevăratelea, putem să organizăm un city-break în Spania, să îi stălkuim puțin pe actorii ăia, în traducere liberă să mâncăm paella și să bem sangria până picăm late, știm cu toții că pe acolo „la gente esta muy loca”, vorba cântecului. Da, frate, dar noi trebuie să fim mai locas ca ea.

A avut succes. A doua zi, a treia zi nu se mai opreau mesajele și comentariile. Prințesele de la 21 erau pe val. Ciudat, n-am avut asemenea succes în viața mea. Dinuța era chiar șocată. Dar și mai șocată a fost în ziua când m-a sunat la 7 dimineața când eu sforăiam încă, spunându-mi cu respirația întretăiată că a primit un email dubios și mă întreba dacă am primit și eu. Am deschis aplicația și dubioșenia era acolo. M-am gândit „vai, Doamne, ce-am făcut?”. M-am gândit că ne-or fi dat spaniolii în judecată că am vorbit despre produsele lor sau despre serialul lor, în secolul ăsta nu m-ar mai mira nimic. Dar nu.

Curtea regală a Spaniei ne invita pentru un week-end într-un press trip la Madrid, chiar la Palacio de Oriente, pentru a „aprofunda” cunosștințele despre produsele La Cabine și pentru a fi, pentru două zile, prințese adevărate. Dios mio, panică. „Dinuță, o facem sau ba?”, am întrebat-o.

„Glumești?”, mi-a zis. „De când aștept o ocazie să evadez puțin din rutină!”. Eu cu rutina eram cam prietene, deci ideea de a zbura cu avionul, de a petrece două zile în altă țară, de a vedea locuri și oameni noi, mi se părea un pic nebunească.

Dar am făcut-o. O săptămână mai târziu, cu un bagaj mic târât după mine, am urcat în avion. Cu creierul în mațe la decolare și mațele în gât la aterizare, m-am văzut pe pământ spaniol trei ore mai târziu. Cealaltă prințesă era mai relaxată, mai zburase și înainte. Eu strângeam mâna de emoție pe gentuța din care tocmai scosesem noua mea cameră de vlogging…

Ne-au așteptat la aeroport cu limuzina. Mai erau două fete din Austria și un cuplu din Portugalia. Drumul până la palat nu mi-l amintesc, când sunt emoționată tind să mi se evapore evenimentele din memorie, dar e prins totul pe cameră. Se pare că nu-mi tăcea gura.

Era primul meu press trip şi eram fascinată. Ţin minte că am ajuns la palat şi am fost primite, la propriu, ca nişte prinţese. Serios, ne-au dat și coronițe și ne-au condus spre camera noastră. Era imensă. Regală. Copleșitoare. Cele două paturi mari erau orientate spre ferestrele imense, iar pe ele, pe paturi, aveam fiecare câte un cufăraș decorat cu stil. Desigur că imediat cum am intrat în cameră ne-am înfipt în cele două cufere și ne-am bucurat să aflăm în ele un răsfăț princiar de-a binelea. Erau pline cu produse La Cabine, să se asigure oamenii că vom încerca toată gama lor. Oh… îngrijirea pielii, răsfățul extrem după 30 de ani. Dacă până acum era machiajul la putere, după o vârstă descoperi că mai importantă e baza. Pânza pe care așterni produsele de machiaj. Dacă ea nu e impecabilă… ai făcut totul degeaba.

După un duș fierbinte și rutina completă de îngrijire și machiaj, apoi o luptă în toată regula care să se fâțâie mai întâi în fața oglinzii gigant dintre cele două ferestre, am fost însoțite într-o sală imensă ca de bal. Acolo erau câteva persoane ce activau în media, o scriitoare, un editor de la o revistă, Ana Obregón (implicată în dezvoltarea produselor La Cabine) cât și… șoc, panică și emoție… unul dintre actorii din serialul pe baza căruia ne-am hlizit noi în clipul buclucaș. Inima ne dădea brânci să ne năpustim asupra lui pentru poze și autografe, dar eram prințese, ce naiba, așa că am ridicat ușor vârful nasului, am salutat politicos și am conversat decent și delicat în timp ce inimile ne zvâcneau gata să ne rupă pieptul. Doamne, dacă ați ști cât de sexy e în realitate… uite că nu am căutat dacă e însurat sau dacă poate să își mai ia două neveste. Noi împărțim, ce naiba, am mâncat din aceeași farfurie și nu împărțim noi un soț? Doamne, că generoase mai suntem!

Încet-încet am început să ne simțim în largul nostru. Am mulțumit Cerului pentru telenovelele sud-americane pe care le-am văzut în copilărie, că de-acolo știu spaniolă. După o cină regală, o prezentare a produselor La Cabine și conversații nesfârșite, seara s-a încheiat cu un somn profund în pătucurile noastre pufoase.

Soarele ne-a trezit devreme și am strâmbat puțin din nas, dar ne-am revenit rapid și am început rutina de îngrijire. O fiolă de acid hialuronic spartă rapid și aplicată pe ten, crema hidratantă, factorul de protecție solară și un machiaj lejer, haine vaporoase și adidași în picioare, pentru că ne aștepta o zi lungă. Urma o plimbare prin oraș și eu abia așteptam să ajung la Puerta del Sol și la una din terasele din centru.

Seara a venit mai rapid decât aș fi sperat și, după o cină cu fast, a urmat o petrecere care ne-a lăsat fără flecuri la pantofi (și gândiți-vă că eu nu dansez de obicei) și părul ciufulit ca un cuib de cuci. Măcar tenul radia. De fericire și de sănătate.

A doua zi, pe la prânz, ne-am luat la revedere de la palat, unde fusesem prințese nu doar la ora 21, ci două zile întregi. Cu băgăjelele pline de produse bune-bune am urcat în avion și a urmat ceva ce cunoscusem deja: creier în mațe, mațe în gât, apoi București.

Ar fi trebuit oare să dăm coronițele jos? Nu, serios întreb. Am rămas cu ele pe cap. Oare de-aia se uitau oamenii ciudat la noi? Ori pentru că… eram frumoase, mă!

Acest articol este fictiv și este scris pentru Spring SuperBlog 2021.


3 gânduri despre “Locul prințeselor e la palat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.