Amintirea unei lumi de basm

Pe mine m-a învățat mama să citesc când aveam vreo 6 ani. Știu, acum copiii citesc de la 3, în română, engleză și învață și o altă limbă străină seara, ca lectură ușoară. Dar na, pe vremea mea (ce bătrână mă simt!), erai un mic geniu dacă știai să citești înainte să intri în clasa-ntâi. Aproape că te aplaudau și te așteptau cu flori. Desigur, nu pentru că aș fi fost eu cine știe ce geniu m-a învățat mama să citesc, ci mi-a mărturisit după mulți ani că se săturase să îi pun în poală diverse cărți și să o bârâi la cap când îi era somnul mai dulce că vreau să îmi citească. Nici măcar nu eram înțelegătoare, îi ceream mai mereu cel mai lung basm: Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Păi nu mi-a făcut tata bine într-o seară, când m-a lăsat să analizez coperta cărții și s-a culcat? Nici măcar nu era o carte ilustrată, doar coperta avea un desen cam abstract, cu fiul împăratului pe calul înaripat. Și așa m-am uitat eu la ea până am adormit, pardon, l-am adormit pe tata, am adormit vecinii, am adormit tot orașul, până și liliecii dormeau și eu mă uitam la coperta aia cu desenul abstract roșiatic. Dar eu n-am adormit, de ce s-adorm? S-a trezit tata pe la 3 noaptea și mi-a stins lumina, așa am rămas și fără poveste și fără poză. Vedeți ce părinți? Ce să fac… am învățat până la urmă să citesc și i-am făcut eu pe micuți. Prima poveste pe care am citit-o vreodată singură a fost Frumoasa din pădurea adormită. Aveam 7 ani. Apoi am citit Prinț și cerșetor în ediția Mickey Mouse într-o cărticică mică-mică de tot, de fapt am citit primele trei rânduri, că m-am poticnit la cuvântul „cârmăciori”. Știu că era „cârnăciori” de fapt, dar atunci ar fi trebuit să ne dăm seama că e ceva în neregulă cu vederea mea. Mă rog, atunci sau când am citit „Caprele Inucări” în loc de „Caprele Irinucăi”. În fine.

Dar și când m-am pornit, oprește-mă dacă mai poți! Nu vă imaginați că am rupt cu pofta mea de lectură ușile librăriei, nu, nici măcar nu exista vreo librărie pentru copii la mine în oraș… dar aveam multe, foarte multe cărți primite de ziua mea… în fiecare an primeam diverse cărți pentru copii și le-am ignorat cu eleganță, așa că am început atunci cu ele. Eu sunt un om pasional până la… obsesie. Când îmi pică pe o carte, nu o mai las. Așa am făcut cu Basmul fetei de vizir și apoi cu preferata mea de prin clasa a șasea: În casa bunicilor, de Ionel Teodoreanu. Eram fascinată de acea carte. După ce am depășit faza Vacanța Mare cu scheciurile învățate papagalicește (rebelă de mică, voi nu faceți ca mine), am început cu replici din În casa bunicilor prin casă… „noapte bună, copiilor! Noapte bună, bunicilor! Noapte bună, noapte! Noapte bună, somn! Eu nu mai dorm. Încep. Bună dimineața, tinereță!”. Asta până i-am disperat pe toți. În plus, aveam prostul obicei de a citi la masă. Toate cărțile pe care le citeam în perioada aia au pete de salată de roșii. Dacă mă uit cu atenție, găsesc și o felie de ceapă printre pagini. Alte fete presează flori, eu presez ceapă. O prințesă, ce să zic…

Revenind, haideți să vă povestească Librarul cu papion de serviciu despre basmul cu care nu i-am lăsat pe-ai mei să doarmă.

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, basm cuprins în antologia cu același nume alături de alte basme splendide, prezintă povestea unui prințișor care și-a dorit prea mult. Basmul ne învață, prin exemplul prințului, că nu e bine să ne răzvrătim, ci să ascultăm de părinți, pentru că ei sunt mai înțelepți decât noi și întotdeauna, dar întotdeauna vor vrea tot ce e mai bine pentru noi. Mbine, uneori sunt atât de plini de creativitate încât ne mai și promit chestii aproape imposibile, să ne facă să tăcem din gură, să aibă și ei două clipe liniștiți, că na, oameni sunt. Ai mei mi-au promis un frățior care avea să vină cu barza la fereastră. Am umplut pervazul cu firimituri de pâine și zahăr (cică asta ar fi mâncat berzele, na, te pui cu gustul vietății?) până am umplut casa de furnici și n-am văzut nici aripă de barză, nici picior de frățior.

Dar să revenim, știți ce i-a promis împăratul, tatăl lui Făt-Frumos-prințișor, ca să-l facă să se oprească din plâns? Asta înainte de a fi născut! Răsfățat încă din burtică! Eeexact! Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Ăsta micu a ținut minte și, când a ajuns la vârsta adolescenței, și-a cerut darul promis, dar ce să vezi, tăticul nu-și putea ține promisiunea. Așa că a preluat feciorul frâiele propriei vieți și a mers în grajd, de unde și-a ales cel mai răpciugos cal pe care l-a îngrijit până s-a scuturat de toate boalele și a devenit un armăsar înaripat, a curățat armura și armele vechi ale împăratului și a hotărât că-i vremea să pornească la drum pentru a căuta ce i s-a promis. Vedeți voi, aici îl apreciez totuși, deși e cu dus și întors. E bine să îți urmărești visurile și să te concentrezi pe împlinirea lor, dar parcă uneori e bine să ții cont și de sufletele celor dragi. În orice caz, prințul a plecat la drum cu armăsarul său.

Au ieșit ei din împărăție și au dat de pustietate. Eu cu mâna pe suflet vă spun că eu acolo m-aș fi speriat și m-aș fi întors cu coada între picioare la palat, să mănânc orezel cu lapte și scorțișoară. Dar prințul nostru nu și nu, era focusat pe atingerea țelului.

A intrat în împărăția Gheonoaiei, a învins-o în luptă, a învins-o și pe soră-sa, Scorpia, apoi a intrat într-o pădure plină de fiare sălbatice și, ce să vezi? A ieșit teafăr și din asta. O fi considerat Universul că i-au fost date suficiente încercări, pentru că a ajuns la palatul unde a găsit ce căuta: Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. În palat trăiau trei zâne frumoase și bune.

Decide să rămână la palatul zânelor și o ia de nevastă pe cea mai mică dintre zânele surori. Celelalte or fi fost prea bătrâne pentru el, nu știu… glumesc, glumesc! Nu te pui cu pofta inimii!

Zânele i-au spus lui Făt-Frumos că poate umbla oriunde prin impărăție, dar să nu care cumva să treacă de hotare și să ajungă în Valea Plângerii. Și așa a trecut vremea, că repede mai trece timpul când te simți bine. Însă Făt-Frumos nu îmbătrânea. Până ce, într-o zi, încercând să vâneze un iepure a trecut din greșeală de hotarele împărăției zânelor și a ajuns în Valea Plângerii. Pe dată i-a venit așa un dor de părinți, de casă, de locurile în care a copilărit, încât nici zâna cu toată dragostea ei nu l-a putut convinge să rămână. Astfel, Făt-Frumos a pornit înapoi către casă. Dar toate se schimbaseră. Tărâmul Gheonoaiei și cel al Scorpiei erau deja legende, se ridicaseră orașe, nimic nu mai era cum își amintea. Trecuseră sute de ani…

În cele din urmă a ajuns la ruina care fusese cândva palatul părinților săi. Dar nu a ajuns așa cum a plecat de la zâne, ci din ce în ce mai bătrân, mai gârbovit și cu barba albă până la brâu. Însăși moartea a apărut în fața lui, i-a dat o palmă și l-a prefăcut în țărână.

Vedeți voi, aici e din nou o lecție importantă. E bine să îți urmărești țelurile, dar ține cont și de ce e în jurul tău, pentru că timpul trece pe nesimțite și te trezești dintr-o dată bătrân și nu mai contează nimic.

Voi, copiii de azi, sunteți niște norocoși. Noi aveam câteva cărți pe care le devoram. Primeam la zilele de naștere și când se putea lua pe sub mână vreo cărticică, sau când luau părinții salariul, sau când nimeream singura librărie din oraș recent aprovizionată. Voi aveți librării online, aveți ebook-uri, aveți o mulțime de librării fizice unde vă puteți face plinul de cărți cu povești pentru copii. E o lume magică. Oamenii care citesc nu trăiesc o singură viață. Trăiesc atâtea vieți câte cărți citesc. Trăiesc sute. Mii, într-o viață întreagă.

Cititul e important, copii. Ne cizelează. Ne șlefuiește, ne deschide noi lumi și orizonturi. Ne alină, ne vindecă, ne dă speranță. Dar, oricât de important ar fi să citim, niciodată nu uitați să trăiți și în lumea reală. Nu fiți ca Făt-Frumos din basm. Aveți grijă și de ce vă înconjoară, nu numai de lumea de basm în care v-ați cufundat. Trăiți în prezent și infrumusetați-l cu lumile de vis din cărți.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2021.


Un gând despre “Amintirea unei lumi de basm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.