Tradiţia începe cu mine

Primul an în care gătesc singură mâncarea pentru Paște. N-am emoții, de ce aș avea? Sunt doar foarte nedumerită. Nu, că știu și meniul, dar mă tot gândesc dacă e bine ce fac sau ar trebui să gătesc ceva mai tradițional. Dar apoi mă gândesc: „am mâncat eu vreodată mâncare tradițională de Paște din dorință pură? Am iubit eu vreodată carnea de miel, pasca sau drobul?”. Niciodată. Am mâncat pentru că erau acolo. Acum, că decizia stă în mâinile mele, aleg să rup tradiția și să pornesc una nouă. „Să fie pui și chec!”, am zis și am hotărât. Am fost privită cu nedumerire şi cu sprâncene ridicate, dar na. Eu comand, eu execut. Reţeta pentru masa de Paşte era hotărâtă. Doar că…

Foto: Facebook Franke

La un moment dat am văzut pe facebook o postare a vloggerului pe care îl urmăresc de mai bine de un an, Mariciu pe numele lui de scenă. Îmi plac vlogurile lor (el, soția și cățelușa Sasha) de călătorie, dar cum călătoritul e mai dificil în această perioadă, urmăresc cu mare poftă, mâncând merdenele, clipurile în care încearcă diverse mâncăruri. Așadar, am văzut postarea pe facebook în care era nehotărât în ceea ce privește meniul pascal și, totodată, își întreba membrii Ionesquad-ului (adică pe noi, fanii) ce gătesc anul ăsta de Paște. Evident că n-am putut să-mi țin gura și am sărit eu prima: „tigaie picantă de pui și chec!”. Au sărit și vreo două țațe că nu e posibil să nu mănânc mâncare tradițională, dar mi-a răspuns și Mariciu în persoană și a spus, râzând, că nu mă crede, că fac mișto. I-am zis „Dacă nu mă crezi, te provoc să le iei pe doamna soață și pe Săshica și să veniți pe la noi de Paște!”. A acceptat provocarea. De Paște aștept să primesc oaspeți care să îmi guste tigaia picantă și să îmi dea cinci Săshici (ei nu acordă stele preparatelor gustate, ci Săshici).

„Și eu ce fac acuma? Ți-a trebuit să te dai vitează, Dănuțo?”, m-am întrebat.

Na, ce să fac? Am zis, am zis!

Adevărul e că îmi iese o tigaie picantă extraordinară. Chiar azi am gătit-o și a fost savurrrrrată cu diverse onomatopee. Ce să nu fie bun și sănătos?

În ultima perioadă ador să stau în bucătărie și am învățat o mulțime de rețete cu carne. Mi-am învins teama și am reușit să gătesc perfect cărnița de pui, porc sau vită. Dar mă ajută şi noua bucătărie cu care mă mândresc. Am schimbat de la dulapuri (aveam unele cocoţate suuus de tot şi îmi era atât de incomod!) până la bateria chiuvetei. Chiuveta Franke era deja ce trebuie, dar bateria… mmm! E mai faină decât dușul de la baie, cred că într-o zi mă spăl pe cap în chiuveta de la bucătărie. Glumesc, glumesc, n-aș face asta.

Și să vă mai spun ce plită Franke am? Păi ori gătim calumea, ori nu mai gătim deloc! Nu vă imaginați cât de greu îmi era să pornesc aragazul vechi. De cinci ori încercam în fiecare dimineață până reușeam. Altă viață acum!

Revenind, am studiat din nou rețeta și am ajuns la concluzia că e perfectă chiar și pentru o masă de sărbătoare. E un fel de mâncare primăvăratic, conține multe legume proaspete. Cum să nu fie delicios? Pun mai mult pătrunjel și-am rezolvat-o și cu aspectul festiv. Folosesc farfurii cu iepurași, poftim. Dar să vedem ce părere va avea și clanul Marician. Eu aspir la cinci Săshici, dar na… socoteala de acum poate nu se potrivește cu cea de atunci. Eu trebuie totuși să fiu optimistă!

Foto: Franke

Dar ce conține preparatul ăsta atât de special cât să îl vreau și pe masa de Paște? Am făcut azi o repetiție pentru ziua aia specială. Ah, o să iasă bine totul, sunt sigură!

Păi, mai întâi cărniță de pui. Am gătit după rețeta Jamilei, preferata mea. Am adaptat după nevoi și gusturi, dar baza e aceeași. Am condimentat un piept de pui tăiat în bucăți cu ceva amestec de condimente pentru gyros (asta am avut, asta am pus), boia de ardei iute, ulei și sare. Am lăsat la marinat vreo oră, timp în care am spălat ingredientele pentru salata de alături (salată verde, ceapă verde și ridichi) și am tăiat legumele pentru preparat: două cepe, ardei roșu, ardei verde, ardei iute roșu, cinci căței de usturoi rași și roșii pasate (suc de roșii, mai pe românește). Și ciuperci proaspete, vreo două. Da, și pătrunjel. Gata, atât. Sarea se pune? E by default sarea…

Am pus cărnița la prăjit într-o cratiță și am lăsat-o să se rumenească. Apoi am pus usturoiul și ardeiul iute tăiat feliuțe. Am adăugat ceapa și ardeii, toate tăiate bastonașe. Apoi ciupercile. Am lăsat totul să se înmoaie la foc mare (vreun sfert de oră) și am adăugat roșiile și-am mai lăsat vreo zece minute să se fiarbă cu totul. Am pus și niște sare.

Am stins focul și am presărat mult pătrunjel tocat mărunțel cum îmi toacă oamenii nervii câteodată. Atât de mărunțel.

A ieșit delicios! Și totul în maaaaximum două ore cu tot cu marinatul cărnii. În câteva minute am pregătit și salata, sare, piper, ulei, zeamă de lămâie și aia e!

De Paște o să ne mai rămână și timp de bârfă sau de plâns, depinde ce notă iau. Cu o zi înainte o să pregătesc și un chec care a fost taaaare apreciat până acum. Poate mai îndulcesc juriul, cine știe? Nu mai știu rețeta, dar vor vorbi fotografiile.

Singurul preparat tradițional pe care îl voi avea pe masa de Paște va fi oul roșu. Mă rog, vreo zece, nu unul singur. Dar să fim sinceri, asta știe toată lumea să facă.

Și cam asta e! Toate tradițiile au început prin a fi la un moment dat noutăți. Poate și tigaia mea picantă va deveni o tradiție la mine în familie.

Articolul e fictiv și e scris pentru Spring SuperBlog 2021.

Sursă foto: Franke, arhivă personală.


Un gând despre “Tradiţia începe cu mine

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.