Nu suntem cărți dintr-o bibliotecă publică. Sufletul nostru nu e făcut să fie dat din mână în mână până ajunge o vechitură cu pagini galbene și îndoite, cu mâzgălituri și notițe ale unor monștri, cu pete de grăsime lăsate de mâini murdare cărora le-a păsat doar cât să ne aibă, nu cât să ne și protejeze.
Suntem poveste

Toți visăm la asta, toți merităm nu doar să visăm, merităm să fim povești unice. Extraordinare. Poate vom fi răsfoiți de mâini tremurânde într-o librărie, dar, în final, visăm să fim visați. Visăm să fim luați de pe un raft cu mâini curate și intenții bune. Duși într-o casă caldă și luminoasă, citiți, înțeleși și iubiți. Visăm să oferim zâmbete și lacrimi de fericire. Visăm să fim prețuiți. Suntem cartea aia cu file albe, cu litere mari și clare, cu coperta aurie, legată frumos, la loc de cinste pe raft. Suntem pentru totdeauna.
De-asta există speranța. De-asta ne agățăm de orice fir de minune că totul va fi bine.
Nu suntem cărți dintr-o bibliotecă publică…

Foto: unsplash, pixabay
Minunata! Ne dorim si uneori ramanem doar cu dorinta din pacate