Povești

Nu am scris nimic un an de zile. Un an întreg eu nici măcar nu cred că am fost eu însămi, m-am cam pierdut pe drum încercând să găsesc basme apuse. N-am făcut decât să zgârii porți demult închise și ferecate cu șapte lacăte, n-am făcut decât să mă înec în speranțe prostești și să mă lupt cu toată lumea și, cel mai grav, cu mine însămi. Am uitat cine sunt.

După exact un an, totul a trecut ca prin minune, parcă nici nu a existat. Parcă nici nu m-am zbătut ca o proastă. Parcă am renăscut. Și am renăscut cu o asemenea sete de scris, cu o asemenea poftă de viață!

Phoenixul renaşte din propria-i cenuşădar mă gândesc că, totuşi, îl doare fiecare moarte.” – Ramona-Elena Chifan

Dar și când renaște, se curăță toate tristețile. Focul, chiar și cel metaforic, purifică.

N-am știut ce să scriu, încă nu sunt în stare să scriu o carte. Sunt prea împrăștiată, ca o copilă cu obrajii rumeni și ghiozdanul strâmb, care întârzie la ora de română pentru că s-a trezit prea târziu și își cere scuze doar din priviri, iar asta e suficient. Dar pot să scriu din nou pentru SuperBlog. Fără grabă, fără griji și presiune și fără lupte inutile. Doar cu dragul de a scrie. Nu să înving. Nu să iau premii. Doar să vă spun povești. Cum pot. Cât pot. Eu asta știu să fac. Și asta o să fac.


7 gânduri despre “Povești

  1. Am simtit durerea pana la oasele sufletului specifica scorpionului, dar si taria aia. Aia cum numai noi stim c-o avem si care ne scoate din rahat. Te imbratisez. Abia astept sa iti citesc povestile. :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.