Numai să citești

Ningea ca și acum, cu fulgi mari și curați ca sufletul de porumbiță. Păreau mici miracole dansatoare prin frigul de decembrie. Se înnoptase, luminițele orașului sclipeau vesele în așteptarea Moșului. Eu, o copilă înaltă, deșirată, blonduță, cu ochi mari, verzi și inocenți. Mi-am scuturat umerii de zăpadă și am intrat în casă. Era cald și mirosea a coji de portocală puse pe calorifer la uscat.

Îmi era atât de foame și mama s-a apucat numaidecât să pregătească de mâncare pentru cină în timp ce eu analizam cu atenție lucrușoarele pe care mi le cumpărase. Printre ele, Frumoasa din pădurea adormită, o carte subțirică, albă cu maroniu și cu desene frumoase și colorat. Am mers cu ea în bucătărie sperând că o să mi se citească povestea și… nu.

Cum aș putea uita acea zi de iarnă, când a fost prima dată când mama, prinsă cu ale casei, a refuzat să îmi citească o poveste? A fost prima zi când fata mamii cea frumoasă, dar leneșă din cale-afară, a pus mâna pe o carte și a citit-o de plăcere. A fost ziua când am realizat că a citi nu înseamnă numai a învăța pentru școală, ci înseamnă a te delecta cu o poveste, a-ți crea un univers în imaginație, a trăi mai multe vieți în mai multe lumi și epoci, dar fără a te mișca.

Aveam 9 ani și descopeream pasiunea pentru lectură.

La 12 ani am luat prima carte într-o vacanță. Oliver Twist se numea și împreună cu Martinică, ursulețul de pluș, citeam câteva pagini în fiecare seară. Era o carte veche, cu colțurile tocite și legătura slăbită. Filele erau galbene și miroseau dulce, a vechi, a hârtie trecută prin viață, prin viețile mai multor oameni, bucurându-le lumea interioară. N-aș fi lăsat-o acasă pentru nimic în lume. Nici acum nu aș pleca într-un concediu de o săptămână sau două zile fără o carte în bagaj.

Mai mult de atât, obișnuiesc să îmi comand dinainte o carte pe care mi-o doresc pentru concediu. Ce poate fi mai plăcut în tren, în sunetul roților, decât a da leneș paginile în timp ce arunc câte o privire pe geam? Nimic nu înlocuiește senzația de a răsfoi o carte, nimic nu înlocuiește mirosul unei cărți. Iar dacă am un bagaj prea mare, las acasă prosopul sau un gel de duș voluminos și cartea tot o iau. Nimic nu m-ar putea face să plec fără o lume în plus în căutarea unei lumi de vis în destinația aleasă.

O casă fără o bibliotecă pentru mine nu e la fel de primitoare. E rece. N-aș putea trăi dacă nu aș avea cărți pe lângă mine. Le privesc și parcă văd în fața ochilor toate locurile prin care am călătorit și iubirile pe care le-am trăit citindu-le. Nu există viață fără cărți. Nu aș putea înlocui niciodată o carte cu un e-book, sunt un fan declarat și înrăit al cărților în format fizic. Nu contest utilitatea e-book-urilor și felul în care ne fac viața mai ușoară mai ales când nu dispunem de mult spațiu pentru depozitare.

Dar cum aș putea eu să aranjez cărțile pe un raft, pe edituri (de curând mi-am completat colecția Khaled Hosseini de la Editura NICULESCU și tare mândră-s că le-am citit pe toate!) când toate cărțile mele ar fi într-o tabletă mică pe care o pot păstra pe măsuță lângă mine? La ce m-aș mai uita eu mândră când aș intra în cameră? Ce titluri aș mai mângâia eu cu privirea încercând să aleg ce să citesc în continuare?

E adevărat că dacă vecinul e din nou neatent și îmi pică apă din tavan s-a zis cu biblioteca mea, însă care ar fi șansele reale să se întâmple asta? Îmi asum riscul oricum. Am biblioteca în fața mea. De fiecare dată când lucrez pe laptop și îmi ridic privirea, văd cărțile. Când mă trezesc dimineața, văd cărțile. Cărțile nu sunt numai cărți, nu sunt numai povești cu care m-am delectat. Cărțile sunt, de obicei, și legate de diverse evenimente din viața mea. Fiecărui concediu, de exemplu, îi asociez o carte. Când o văd în bibliotecă, îmi amintesc de acel concediu. Fiecare etapă a vieții, fiecare stare sufletească are asociată o carte pe care o citeam în acel moment. Când o văd, îmi amintesc cât am fost de fericită sau, din contră, cât am fost de lovită de viață și ce putere am avut să trec peste. Caută asta într-un e-book! Caută starea asta, emoția asta, melancolia asta pe un display.

Motivele pentru care prefer cărțile tipărite în detrimentul celor în format digital sunt strict bazate pe emoții. Sunt prea visătoare pentru a înlocui ceva palpabil cu ceva ce se schimbă la simpla atingere a unui ecran. Mi-au plăcut mereu dovezile. Păstrez hârtii, bonuri, caiete, jurnale, flori și obiecte aparent inutile, dar care pentru mine sunt lumea întreagă. Cum aș putea, vreodată, să dau o carte pe un e-book? Apreciez evoluția tehnologiei, dar sufletul meu e încă mult prea visător pentru a îmbrățișa tehnologia în toate formele ei.

Îmi amintesc cum, tot pe vremea când aveam câțiva ani, stăteam pe lângă mama în bucătărie, mai mult încurcând-o, în timp ce la radio-ul cel mare ascultam teatru radiofonic. La asta mi-a zburat gândul când am auzit că, mai nou (pentru mine), există și audiobooks. Deși îmi place să dețin controlul și vocea naratorului m-ar influența, poate nu ar avea tonalitatea și muzicalitatea potrivite personalității mele și poate că mi-ar restrânge capacitatea de a-mi imagina, tind să accept mai bine conceptul de audiobook față de cel de e-book.

Cel mai probabil pentru un audiobook aș alege ceva din domeniul dezvoltare personală, nu ficțiune cum citesc eu de obicei pe hârtie, cu vocea din mintea mea drept narator. La drum lung, cu mașina, dacă aș conduce, ar merge și ar merge chiar bine un audiobook. Și muzica e plăcută, dar uneori te obosește, iar schimbările sunt benefice. Ieșirea din zona de confort e cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla câteodată.

Deși se spune că oamenii nu mai citesc, eu văd librăriile pline. De fiecare dată când merg în concediu, cu o carte în bagaj, intru și într-o librărie locală pentru a cumpăra o carte care să-i țină companie. Fără excepție. În toate librăriile sunt oameni, mulți oameni. Oamenii citesc.

Asta vă zic și vouă. Citiți. Cât, ce, cum și în ce format simțiți, numai citiți.

Ninge și acum, dar Maia nu mai are 9 ani, ci 34. Părul nu mai e blond, dar zâmbetul visător și pasiunea pentru cărți au rămas aceleași.

Foto: Editura NICULESCU, Pixabay.

Articol scris pentru SuperBlog 2022.

Publicitate

4 gânduri despre “Numai să citești

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.