Ceva dulce #bundetot

La început a fost lava cake. Se făcea că era o seară de week-end, într-un noiembrie ploios. Ploua, dar nu mărunțel, cum plouă toamna. Ploua cu tunete și fulgere, iar picăturile mari loveau cu furie în geamurile mele. În casă era cald și mirosea a ciocolată. Mi se făcuse poftă de ceva dulce și m-am pus pe bucătărit cu ce mai aveam prin cămară. Cea mai simplă rețetă dulce, „ce ar putea ieși prost?”, mi-am zis în timp ce cântăream ingredientele pe cântarul mic și roșu de bucătărie. Afară se dezlănțuia furtuna și înăuntru eu coceam prăjiturele.

Îmi aminteam, în timp ce amestecam de zor, topeam și turnam, de vremurile când eram mică și priveam cu nerăbdrare pișcoturile prin ușa cuptorului. Făcea mama niște pișcoturi șprițate fragede ca sufletul de bezea, pe care le mâncam fierbinți, abia scoase din cuptor. Nici nu mai așteptam să ningă cu zahăr pudră peste ele, furam câteva și le mâncam cu poftă. Cozonac cumpăram, era prea multă bătaie de cap și îți trebuia și un cuptor excelent. Al nostru ori ardea, ori nu cocea suficient. Ni se spunea că trebuie să folosim făină pentru cozonac, dar noi știam că problema era a cuptorului, nu a făinii. Desigur că foloseam făină pentru cozonac. Altfel de dulciuri care nu necesitau asemenea mobilizare de forțe aveam tot timpul în casă. Fursecuri reușea cuptorul să coacă, uneori și foi fragede. Dar cozonac mai puțin.

Vremea a trecut, cuptorul s-a schimbat, dar l-am transformat în simplu spațiu pentru depozitare. Până într-o zi când mi-am zis că eu pot. Și am aprins focul și am gătit păstrăv. De atunci nu mi-a mai fost frică de el – de cuptor adică! Desigur, lava cake nu am copt la cuptor, ca tot omul matur. Am copt-o la airfryer, pentru că voiam să demonstrez că se poate. Și s-a putut. Mi-au ieșit trei prăjituri delicioase. Bineînțeles că am postat și pe internet. „Ai făcut TU asta?!”, m-au întrebat toți din familie. Se pare că nu prea prezentam încredere în domeniul preparatelor delicate, de-aia s-or fi arătat mirați cu toții. Apoi mi-au sărit în cap: „Să ne faci și nouă ceva dulce!”. Le-am promis fursecuri. Dar întâi trebuia să testez pe mine rețeta. La timp pentru a mă asigura că am ceva #bundetot pe platou când îi voi vizita de sărbători.

M-am apucat de treabă într-o vineri după-amiază, pe o vreme de stat în casă și numărat ciucurii covorului. Am eliberat masa pentru că eu fac dezastru când gătesc. Am scos de prin frigider, sacoșe, dulapuri, cămară tot ce îmi trebuia pentru fursecurile care speram că aveau să-mi iasă delicioase ori, hai să zicem, comestibile. Dar din nou mi-am zis că n-are ce să iasă rău din moment ce foloseam numai ingrediente alese cu drag și, mai ales cu cap. De când m-am mutat nu am avut praf de făină în casă. Dar când am mers la cumpărături am știut ce să aleg, am mers pe recomandarea specialistelor din familie.

Am ales făină 000 Băneasa, din care aveam nevoie doar de 140 de grame, dar presupuneam că voi mai avea nevoie cât de curând pentru altă rețetă dulce. Am luat și un pachet mic de unt, de 100 de grame. 100 de grame de zahăr pudră, o esență de vanilie, 100 de grame de stafide, două ouă, că un praf de sare aveam deja acasă. Am cântărit făina, stafidele și zahărul pentru că erau în pachete mari. Apoi m-am apucat de treabă.

Mai întâi am amestecat untul cu zahărul pudră cu o spatulă. Apoi am adăugat câte un ou și am folosit un tel (mă rog, eu am folosit două pentru că primul era inutil) pentru a amesteca. Apoi am adăugat praful de sare și esența de vanilie. La final am încorporat făina, pe toată o dată, necernută, că nu făceam finețuri. Am amestecat din nou cu spatula până am obținut o cocă lipicioasă, apoi am încorporat și stafidele.

În tavă am așezat o hârtie de copt și am format biluțe ciudățele cu lingurița. Nu contează forma, pentru că ele la cuptor se întind și se aplatizează. Cuptorul l-am setat la 3. Nu știu să spun ce temperatură e, că-i vechi. Am vârât tava și am lăsat-o până s-au rumenit fursecurile pe margine. Apoi le-am scos din tavă și le-am lăsat să se răcească, pentru a se frăgezi. Mi-au ieșit 17 fursecuri delicioase pe care le-am mâncat în liniște, alături de o cană cu lapte cald, îndulcit cu miere. Cred că acum sunt gata pentru a face fursecuri și pentru familie.

Eu sunt gata, problema e că… ieri am făcut pancakes cu cacao și acum se ceartă și au supus votului desertul pe care să-l aduc. Se pare că mai nou par o cofetăreasă bună chiar și din puținele fotografii pe care le-am trimis. Lava cake nu vreau eu să fac, pentru că e bună doar proaspăt ieșită din… airfryer. E o luptă strânsă între fursecuri și pancakes. Oare cine va câștiga? Ce desert mă va reprezenta la masa în familie anul acesta de sărbători? Oricare ar fi, e delicios atâta timp cât gospodina gătește cu Băneasa.

Foto: Arhivă personală, Băneasa

Articol scris pentru SuperBlog 2022.

Publicitate

6 gânduri despre “Ceva dulce #bundetot

  1. Nu am fost niciodată fana fursecuri. Insaaaa, mi ai facut o pofta de pancakes si lava cake. Și nici n am voie sa mănânc momentan! 😭😭😭

    1. Pentru ca sunt clatite cele clasice, subtiri. Astea sunt pancakes americane. Clatitele clasice sunt crepes, nu pancakes, e altceva.
      Nu mai conteaza cum le spunem daca sunt bune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.