Cât de super poate fi o primăvară?

Răspuns corect: cât de super vrei tu să devină! Și când vrei… ehe!

Se făcea că era încă februarie când am plecat spre serviciu și-am văzut prima floricică de corcoduș în pomul de la colțul străzii mele. Am mângâiat-o cu privirea, am fotografiat-o și m-am rugat să nu vină gerul să scuture pomii. Pentru că, așa cum a spus Cella Serghi în Pânza de păianjen, „E poate prea devreme, dar simt că nimic nu mai poate opri primăvara din drumul pe care a pornit…”

Mă uitam fermecată la acea floricică albă și delicată și mă minunam cum a trecut timpul! Unde se duc iernile când se duc? A fost o iarnă atât de scurtă și atât de simplă și fără drame inutile încât nu știu unde a fugit atât de repede încât să văd, din întâmplare, o floare mică într-un pom într-o zi întunecată de februarie. Parcă ieri făceam clătite pentru SuperBlog și mă gândeam (și încă mă gândesc, vai de capul meu de bucătăreasă) să mă prezint la Chefi la cuțite, ba chiar le spuneam asta și apropiaților. Parcă ieri făceam planuri, parcă ieri aveam visuri care s-au înmulțit încât nici nu mai știu ce să visez mai întâi. Sincer să spun, trec printr-o perioadă în care mă simt copleșită. Nu e nimic complicat sau rău, dar trebuie să-mi fac ordine prin gânduri. Planurile vechi se bat cap în cap cu gândurile noi, căldura bate și ea la ușă și, o dată cu ea deadline-uri impuse încă de anul trecut. E puțin haos, dar e frumos. Pentru prima dată în viața mea nu mai simt pe umeri poveri care să mă cocoșeze. Pentru prima dată în viață mă simt sută la sută eu.

Revenind, da, parcă ieri făceam clătite americane și lava cake pentru SuperBlog și Băneasa cu colinde pe fundal și, Doamne, cât le mulțumesc că m-au „forțat” să-mi împing limitele și să-mi descopăr talente pe care nu credeam în veci că le am. Ba chiar am făcut și cheesecake. EU! Dacă n-aveam un pui de anxietate socială chiar mă duceam să-i fac lui Scărlătescu clătite și cu ocazia asta aflam și cum îmi stă cu o farfurie în cap. :)) Dar, până una-alta, am intrat în horă și trebuie să joc. Înainte să mă înscriu (prin prezentul articol) la Spring SuperBlog, am acceptat provocarea Băneasa de a face o rețetă de mucenici muntenești. Cu alte cuvinte, e musai să mă înscriu. Ah, vedeți ce spontană am devenit? Tare mi-e drag de mine, jur. Mai ales când încep cu una, continui cu alta și concluzia e că… a. Da. Mă înscriu la Spring SuperBlog 2023.

Sper să vă mai povestesc puțin despre Maia, chiar și eu sunt curioasă cum se descurcă în orașul în care s-a mutat astă-toamnă. Și o să vă povestesc și despre mine. Și despre copilărie. Și despre iubire și drag și dor. Și despre orice mă vor provoca să povestesc cu fiecare probă ce va apărea.

Ne citim. Pwp.

Publicitate