Harry Potter și Copilul Blestemat – recenzie

Când citesc Harry Potter… e ca și cum m-aș întoarce acasă după o lungă absență. E ca și cum aș reîntâlni o persoană dragă după ani de zile și ne simțim de parcă nu a trecut nici măcar o zi. Harry Potter e adolescența mea și nu găsesc cuvinte suficient de calde care să exprime ce relație am avut și am și voi avea mereu cu aceste cărți.

Când eram în clasa a noua, am pus ban pe ban și mi-am luat primele trei volume, după ce deja le citisem la prietene. Dar așa sunt eu, îmi place să am lucrul meu. M-am oprit apoi, pentru că celelalte două volume (erau doar cinci atunci) erau prea scumpe pentru bugetul meu.

Am plâns de-am pocnit după ce am terminat al treilea volum, pentru că îmi dădeam seama că nu mai am decât două de citit și apoi se termină tot. Nu știam că vor mai urma încă două, nici nu cred că întrebasem pe cineva. Știam doar că am găsit cartea în care să mă pierd de realitate, în care să mă simt în lumea mea. Nu am fost niciodată acea puștoaică populară și iubită de toată lumea. Oscilam între măscărici și sălbăticiune, de-asta preferam să fiu eu cu mine și cu cărțile mele.

Citeam în ore, în pauze (căram cartea cu mine peste tot), acasă, al cincilea volum l-am luat chiar la București, într-un soi de cantonament (eram cu o colegă la Olimpia, la canotaj. Zilele alea au fost singurele, n-am ajuns sportivă, chill). Când am mers să îmi cumpăr al treilea volum, am luat în punguță și primele două volume, ca să vedeți cam cât țineam eu la cărțile mele. :))) Aș putea spune că Harry Potter mi-a deschis apetitul pentru citit.

Când a apărut a opta poveste, nu știu de ce nu m-am entuziasmat prea tare. Probabil pentru că povestea e scrisă sub formă de piesă de teatru (că la urma urmei asta și e) și nu e „pură”, de-a lui J.K. Rowling, ci au participat și John Tiffany și Jack Thorne.

Am avut varianta digitală, în engleză, dar mi-a fost lene să citesc. V-am mai zis că eu nu citesc cărți în engleză nici să mă pici cu ceară.

Timpul a trecut, cartea a fost tradusă și în română și interesul mi s-a aprins ușor-ușor, dar am tot amânat achiziția.

IMG_20170802_133052-01-1168x2080

Când am pus în sfârșit mâna pe ea, am plimbat-o și la munte, în speranța unor dimineți însorite pe balcon, alături de o cafea. Nu s-a întâmplat așa, pentru că nu am stat mai deloc în cameră.

Dar, odată întoarsă acasă, am și dat-o gata.

Îmi place în primul rând aspectul ei. E o carte grea, masivă, cu o copertă interesantă, cartonată.  Are 320 de pagini  și fontul mare, astfel încât se citește extraordinar de repede.

Dar să vă spun și ce nu mi-a plăcut! Păi ce credeați, că-i totul lapte și miere? Mnu!

Nu m-am acomodat cu traducerea nouă! Eu am citit-o de n ori în varianta veche, cu alte nume, denumiri, poțiuni și expresii. Acum mi-a luat ceva vreme până m-am prins că Mageamiii sunt Încuiații, Poliseva e Polipoțiunea, Cazanul Găurit e Ceaunul Crăpat, Mortivorii îs Devoratorii Morții și Herpetiliana e Reptomita. Când te obișnuiești într-un fel, e tare greu să te acomodezi cu alte lucruri. Au fost și lucruri ce nu mi-am dat seama ce reprezintă, așa că le-am lăsat în plata lor și nu mi-am bătut capul prea mult.

Mi se pare că Harry e încă un copil. Un copil mare, mai nou și răzgâiat și foarte obraznic. M-a șocat când s-a răstit la un moment dat la profesoara McGonagall și i-a vorbit pe un ton total lipsit de respect. Vulcanic a fost el mereu, dar era un copil. Acum, fiind un adult la 40 de ani, dă urât să zbiere ca un apucat la un om care i-a fost alături aproape toată viața.

Ron, pe de altă parte, a fost transformat într-un măscărici (nici în adolescență nu a fost el un monument de seriozitate) care ne dă de înțeles că-i place și să tragă nițel la măsea și, una peste alta, nu prea știe pe ce lume trăiește.

Dar, lăsând astea la o parte, cartea m-a cucerit. Mă așteptam să fie diferită, să o citesc greu (nu îmi place să citesc teatru) și să nu găsesc o poveste care să se lege strâns de evenimentele din trecut. Nu a fost așa. A fost de vis, pentru mine a fost chiar a opta poveste, o continuare frumoasă și captivantă.

În mare, se urmărește povestea lui Albus Severus Potter, fiul lui Harry. Nu prea îi place postura de fiu al unei legende, relația cu tatăl său e jalnică, Harry nu știe cum să-i intre pe sub piele și, dacă mă-ntrebați pe mine, nici măcar nu încearcă prea tare până la un moment dat.

Albus se înprietenește la Hogwarts fix cu Scorpius, fiul lui Draco Malfoy, un tip absolut adorabil și sensibil, total opusul tatălui său. Bine, mie Draco mi-a plăcut întotdeauna, dar nu mulți îl înțeleg. :))) Află ei doi cumva că a fost păstrat un Girotimp (ceva cu care poți călători în timp) și, cu ajutorul nepoatei lui Amos Diggory reușesc să călătorească de câteva ori în timp, scopul fiind salvarea lui Cedric Diggory. Din păcate, planul lor nu funcționează niciodatăși fac mai mult rău decât bine. Cum ar fi salvarea lui Cedric, dar în același timp întoarcerea lui Voldemort și domnia lui asupra lumii magice. În acea lume, Cedric devine Mortivor, iar Harry moare în Bătălia de la Hogwarts. Albus nu se naște și Scorpius ajunge vedetă printre puștii de la școală (total opusul lui, în lumea din care a călătorit spre trecut). O lume în care Snape trăiește și e la fel de bun cum îl știm. El e cel care îl ajută pe Scorpius. Cred că a fost momentul care m-a emoționat cel mai tare. Snape e personajul meu preferat, cel care dă dovadă ce loialitate la cel mai înalt rang și o mare, foarte mare iubire.

Bun. Practic, fiecare schimbare măruntă pe care o fac ei în trecut zăpăcește tot prezentul și bieții (bieții? Ha ha!) băieți nu mai știu cum să facă să pună toate evenimentele în ordine.

Situația se schimbă dramatic în momentul în care Delphi Diggory își dezvăluie planul diabolic. De fapt, ea nu e o Diggory și tot ce își dorește e reîntoarcerea lui Voldemort. De ce? Citiți cartea și o să aflați.

La un moment dat, îi blochează pe Albus și pe Scorpius într-un trecut foaaaarte îndepărtat, înainte de ziua când Voldemort i-a ucis părinții lui Harry. Familiile lor au reușit să afle că sunt hai hui prin timp, dar nu au habar unde și când, pentru a-i putea salva. Dar puștii descoperă o metodă ingenioasă pentru a-i anunța pe cei din prezent unde (și când) sunt, iar ei, cu ajutorul unui alt Girotimp reușesc să ajungă acolo și să îi salveze.

Și așa am spoilărit destul, vă las pe voi să călătoriți cu ei prin trecut și viitorul schimbat de câteva ori și, de asemenea, să descoperiți care-i duda cu această Delphi.

Voi ați citit Harry Potter? V-a plăcut? Vă tentează continuarea?

Dacă ar fi după mine, ar urma încă o carte. Și apoi încă una. Un infinit de continuări, să am ce citi până ajung babette.

Pana una alta, visez și eu. 😀

Pupicici!

 

Goliciuni de iulie (2017)

Salut!

A sosit și ultima lună de vară și iată că am sosit și eu cu goliciunile lunii. Cu toate că am fost și în concediu și am stat mult pe-acasă, am reușit să consum multe multe cosmetice!

CYMERA_20170801_200713

  • am gelul de duș Rio Cocktail de prin septembrie, anul trecut. L-am folosit de câteva ori și văzând că efectul răcoritor e foarte intens, am zis să-l las pentru vara asta. Vara a venit, eu l-am folosit o dată, de două ori, de enșpe ori și am constatat că e cam slabă aroma sa, o aromă de mojito diluat. Așa că i-am cam zis pas și l-am turnat în flaconul de săpun lichid și am și acum puțin. Dar sticla fiind goală… a mers la goliciuni;
  • gelul de duș Dove a fost cumpărat anul trecut, în decembrie, din Carrefour Park Lake. Știam că mamei încă îi plac gelurile Dove, așa că am pus gheara pe el. Până la urmă nu ne-a mai plăcut nici mie nici ei, mai ales mie, care nu mai suport aproape deloc aromele dulci. A mers și el în flaconul de săpun lichid, dar înaintea celui de la Avon;
  • micuțenia aia de la Yves Rocher a venit drept cadou la o revistă. Am cumpărat revista dintr-un impuls, dar gelul (cu mango) a fost chiar fain, aroma era intensă și produsul era într-adevăr concentrat. Nu cred că aș plăti prețul întreg totuși;
  • micuțenia și mai mică e gelul de duș pe care l-am avut la Sinaia. A mai ajuns pentru fix două folosiri. Cred că am devenit mare #FanLOccitane, dar sincer vorbind (ca întotdeauna), prețurile sunt foarte mari chiar și pentru miniaturi;
  • am mai consumat o sticluță din gelul meu preferat (sau unul dintre ele), Séduis Moi de la Bourjois. E a treia oară la mine în baie și mă pregătesc intens (adică folosesc cu spor ce am la baie) pentru o nouă „rundă”. Miroase aboslut divin!

CYMERA_20170801_200144

  • doamnelor și domnilor, Head&Shoulders! Nu mai are nevoie de nicio prezentare!
  • am consumat și un șampon uscat de la Balea. Mirosea bine, a vanilie, își făcea treaba, merită banii. Mi se pare mai bun decât Batiste;
  • unul dintre deodorantele mele preferate, am mai zis. Dove Invisible. Acum am o miniatură Rexona, dar cel mai probabil voi reveni la Dove. Sunt prea bune!
  • apa de toaletă Rose Reverie de la H&M miroase cam ca Amor Amor Forbidden Kiss de la Cacharel, doar că prețul e de două ori mai mic. Miroase fain, a ceva trandafir, puțin sâmbure de ceva, puii mei, nuci, chestii. Miroase bine, în orice caz. L-am folosit seara, după duș. Pe textile își păstrează aroma chiar și zile întregi;

CYMERA_20170801_200344

  • am prostul obicei de a începe o cremă depilatoare și de a nu o consuma. Astfel am la goliciuni două creme și în fiecare mai am câte puțin, dar pentru că au trecut multe luni de când le-am deschis, mi-e teamă să le mai pun pe piele. Își fac treaba impecabil. Ambele. Recomand Farmec cu toată inima;
  • aceeași problemă și cu masca la pliculeț. De obicei, un pliculeț îmi ajunge pentru două-trei folosiri, dar iete că de data asta nu am folosit-o pe toată. Au trecut, la fel, câteva luni de când am deschis pliculețul, așa că nu o mai pun pe față.

CYMERA_20170801_201402

  • o nouă micelară Garnier. Nu mai e nimic de spus despre ea. E preferata mea;
  • crema Idéalia de la Vichy, varianta matifiantă. Am folosit-o luni bune, mi-a plăcut mult. Acum folosesc Gerovital Happiness cu afine care e minunată, așa că nu plănuiesc să plătesc prea curând aproape 100 de lei pentru o cremă de față de la Vichy;
  • am primit crema cu SPF 50 de la LRP acum doi ani, de la Cami și chiar am folosit-o intens o perioadă. A mai rămas un strop care s-a separat și a fost nevoie să o transfer la goliciuni;
  • am luat micuța cremă de mâini cu Moringa pentru mama, dar am folosit-o și eu de câteva ori. Despre The Body Shop, mai ales gama cu Moringa, numai de bine. Atât am avut de zis.

CYMERA_20170801_201703

  • am și câteva produse de machiaj! Mascara False Lash Wings Sculpt de la L’Oréal a fost un produs bun, dar se demachia cam greu, ce-i drept;
  • despre mascara Volume Glamour de la Bourjois am vorbit într-un articol (aveți opțiunea de search undeva în stânga). Mi-a plăcut și el mult de tot;
  • am iubit cu pasiune rujul Peach Club de la Bourjois. Aproape doi ani. Dar am renunțat la el pentru că deja era vechi și aproape gol. Am din nou Olé Flamingo și asta mă consolează;
  • am luat rujul de la Nyx în decembrie, din Park Lake. De atunci l-am folosit intens. Mi-a plăcut enorm de mult culoarea și efectul. Dar se consumase, nu mai lăsa pe buze decât o urmă ușor colorată. Nu exclud posibilitatea de a cumpăra unul nou cândva.

Și cam astea au fost goliciunile mele! Voi cum stați?

Pupicici!

Regii timpului – Laura Nureldin

Salut!

Azi vorbim despre o carte ce mi-a încântat ochii și sufletul săptămânile trecute. Nu, nu a durat săptămâni întregi lectura, doar că a fost concediul meu de două săptămâni la mijloc și nu am avut cum să o termin, așa că am citit jumătate înainte, jumătate după.

Pe Laura Nureldin o știu de la tv, prezintă știrile. O știu și de pe facebook, unde îi citesc cu drag postările istețe și tăioase. E o tipă superbă și extraordinar de deșteaptă și simpatică. Când am aflat că și-a lansat prima carte, am vrut musai să o citesc, știind cumva că îi voi regăsi personalitatea interesantă printre rânduri.

Nu m-am înșelat. Acum niște săptămâni am reușit să pun gheara pe Regii timpului (primul volum) – vedeți că încă e pe Cartepedia, are și o mică reducere.

CYMERA_20170803_204751

Îmi place coperta, imaginea e interesantă și exprimă cât se poate de clar ideea „poveștii”. Jumătate din ea, cu mâna în buzunarul blugilor, exprimând firea independentă și ușor rebelă. Jumătate din el, în ținuta sa antică, cu degetul întins, parcă poruncind. Jumătate din fiecare, împărțiți între două lumi, fiecare dorind și să rămână și să plece.

Mora e o profesoară de dicție în Los Angeles. Prietenul ei, Alex, e un savant care lucrează la o mașină a timpului. Îi reușește experimentul și chiar călătorește pentru scurt timp în altă perioadă.

Când Mora vrea să călătorească în Hollywood-ul din anii ’30, mașinăria dă brusc eroare și femeia ajunge în Persia Antică, pe vremea regelui Xerxes. E răpită de eunucii regelui și ajunge la palat, pentru că, ce să vezi, regele tocmai își alungase soția și căuta o nouă regină.

Mora ajunge să-l cunoască pe marele Xerxes (și să comunice cu el, pentru că studiase limbile antice și cunoștea persana) și reușește să-l apere de Artabanus, șeful Gărzilor, care încearcă să-l omoare. Regele e cumva fascinat de personalitatea ei, ba chiar o crede vrăjitoare. Pentru că o ține de mâini în momentul în care Mora se întoarce în prezent, ajunge și el în LA. Ba mai mult, moleculele li se amestecă și el poate vorbi engleza.

Regele e șocat de întâmplare, dar Alex și Mora îl lămuresc rapid. Alex încearcă să repare mașina timpului și reușește doar să îi trimită pe amândoi zilnic, pentru o scurtă perioadă, în Persia. Îndeajuns cât să rezolve ceva treburi, să se căsătorească, să strice planurile celor care vor să îl omoare pe rege (ba chiar și pe regină) pentru a ajunge pe tron.

Se îndrăgostesc. Simt emoții ce nu pot fi schimbate, se întâmplă lucruri ce nu pot fi uitate. Ar vrea să plece fiecare în lumea lui, ar vrea fiecare să rămână în lumea celuilalt. Ajung la o concluzie? Va continua relația lor?

Va reuși Alex să repare complet mașina timpului?

Dacă citiți Regii Timpului… veți afla.

Pe mine m-a captivat, am citit-o foarte repede.

Stilul Laurei e lejer și cotidian, m-a atras și nu am simțit cum au „zburat” paginile.

Spor la citit!

Pupicici!

What you buyin’? #3

Salut!

După articolul cu produsele pe care le-am luat de-acasa pentru a le utiliza în concediu, trebuie musai să scriu unul și cu produsele/cadourile/păpicile pe care le-am cumpărat în concediu pentru a le aduce acasă, spre a mă bucura atât eu cât și familia mea.

Să intrăm în pâine! Apropo de pâine, am gustat în Bușteni niște ciorbă de fasole în bol de pâine de îmi lasă gura apă și acum.

CYMERA_20170726_191222

Din Sinaia am cumpărat câteva cosmetice, din farmacia Sensiblu.

  • am cumpărat gelul spumant Sebium de la Bioderma pentru că nu am vrut să car sticloiul de 500 ml. Am căutat o variantă mai mică și am găsit cea mai bună ofertă în Sensiblu. În celelalte două farmacii era la 17-18 lei tubul de 100 ml, iar acolo era 23 sau 24 cel de 200 ml, plus că am avut cardul de fidelitate și pare-mi-se că mi-a mai scăzut puțin;
  • apa termală Oxyance e produsul lunii sau oferta lunii, ceva de genul ăsta și costa doat 15 lei tubul de 150 ml. De ce să nu profit? Am luat un tub pentru mama, pentru că eu mai am pentru încă cel puțin 3-4 luni. Deși recunosc că mi-ar fi plăcut să încerc și eu marca asta. Dar nu avea rost să închid banii într-un produs pe care îl voi folosi abia la iarnă;
  • tot în Sensiblu aveau reduceri mari la setulețele L’Occitane en Provence și bineînțeles că mi-am băgat nasul printre ele. Erau oricum destul de scumpuțe, deși erau miniaturi și erau reduse, dar am avut bafta să găsesc minunăția asta cu 21 de lei. Eu mă topesc după miniaturi și m-am îndrăgostit instant de produsele din set. Conține așa: mini gel de duș cu parfum relaxant, mini cremă de mâini (celebra lor cremă cu unt de shea), mini cremă de față (la fel, cu unt de shea), mini spray pentru pernă (un parfum de after shave vintage, miros care îmi place nemaipomenit de mult), un fel de breloc ca o pernuță și un săculeț din material textil. Foarte drăgălaș pentru un cadou. Eu mi-am apropriat sprayul pentru pernă și brelocul, restul au rămas la mama, vede ea ce face cu ele.

CYMERA_20170726_190732

  • în centru există o clădire unde e un magazin imens la etaj, fix lângă Carpați Shopping Center. De acolo am luat sticluța asta drăguță cu fix 4,5 lei pentru că mi-a plăcut atât de mult încât nu am putut să o las acolo. Vedem noi ce licori punem în ea.

CYMERA_20170726_192731

  • Din Carpați Shopping Center am luat bombonele Bucuria. Aveau enșpe mii de sortimente, nici măcar nu știam ce să iau, voiam să încerc și sortimente noi, voiam să mai gust și din cele deja cunoscute. Acum îmi pare rău că nu am luat și lapte de pasăre, bomboanele alea sunt printre preferatele mele. Aici avem cu lichior de struguri/cireșe/afine, cu alună întreagă și cremă de cacao/vanilie și câteva bomboane Clepsidra, cu mult cocos.

CYMERA_20170726_193100

  • tot din Sinaia, dar din târgul organizat în weekend pe o străduță din centru, am luat un borcan de șerbet de lămâie și o sticluță de sirop de zmeură. Produsele sunt naturale, le găsiți pe http://www.poianafermecată.ro, nu au conservanți și alte măgării, sunt făcute din fructe și zahăr. Da, știu, zahărul nu-i bun, dar măcar găsim un strop de copilărie în produsele astea;
  • am luat și un ulei esențial de lavandă, din Carpați Shopping Center pentru că în ultima vreme suntem înnebunite după lavandă. Și eu și mama.

Și cam atât cu ce-am cumpărat de la munte. Bine, mai aveam un săculeț cu lavandă, un flacon mic de mir, o brățărică de la Mânăstirea Caraiman și un kil de cașcavea, dar nu le-am pozat. 😀

Am și primit câteva chestiuțe.

CYMERA_20170726_185152

  • duduiu meu care mă răsfață mai mult decât e cazul, mi-a adus acest epilator facial care devine și o perie pentru curățarea feței. Capătul cu epilator nu l-am încercat încă, dar peria e fantastic de bună. Voiam așa ceva încă de când am văzut peria Clarisonic. Ei bine, Braunul meu își face treaba foarte bine, am folosit peria de două ori și deja simt tenul mai fin.

CYMERA_20170726_185820

  • de asemenea, pentru că m-am smiorcăit că mi-am rupt căștile, m-am pomenit că mi-a dat duduiu altele. Sper să nu le fac și lor felul, că altele nu mai pup. :)))

CYMERA_20170726_190029

  • a fost o promoție la Sephora până pe 23 dacă nu mă-nșel. Primeai 5 mostre Dior la simpla vizită în magazin. Pentru că nu am Sephora în oraș… ghici. :))) Aici am doar 4 mostre, pentru că una era de Sauvage, parfum bărbătesc, așa că a rămas la dumnealui.

Gata cu Sinaia! Urmează vizita fulger în Sun Plaza!

CYMERA_20170726_191624

  • am intrat în Sephora pentru că aveam de luat un voucher de 50 de lei pe care urma să îl folosesc chiar atunci. Nu l-am mai folosit, că nu am reușit să mă hotărăsc ce să îmi mai iau pe lângă creionul Bourjois.

CYMERA_20170726_190216

  • așa că l-am luat doar pe el și urmează să iau altceva pe voucher. 😀 L-ați văzut și în postarea anterioară, îmi place atât de mult încât trebuia să iau unul nou.

CYMERA_20170726_190939

  • nu puteam să ratez o vizită la The Body Shop pentru că aveam nevoie de pudră. M-am documentat un pic și am ajuns la concluzia că pudra pulbere e cea mai potrivită pentru mine, cea compactă fiind cam greoaie pentru ce am eu nevoie, având în vedere că e 2 în 1, adică fond de ten și pudră. Am ales numărul 2, fiind cea mai deschisă și mai rozalie. Mi se potrivește perfect. A costat 66 de lei și cantitatea cred că îmi va fi suficientă pentru vreun an;
  • aveau promoție la produsele travel size, luai 3 și plăteai doar 2. Eu aveam de gând să îmi iau două unturi mari de corp, un Virgin Mojito și un Moringa. Dar pentru că am nimerit promoția asta, am luat miniaturi pentru că nu e ca și cum s-ar muta Bucureștiul din loc și nu mai ajung acolo să cumpăr și altele. Virgin Mojito mi s-a părut o leșinătură vag mentolată, așa că am zis pas. Așa că am ales Moringa, Pinita Colada și Satsuma. Evident, m-am plictisit deja de Pinita și de Satsuma. Că așa sunt eu. Dar ele miros foarte fain, așa că să nu mă băgați în seamă; :))
  • voiam și un balsam de buze, știam că miroase foarte bine cel cu pepene, așa că am vrut să încerc și celelalte arome. Am ales varianta cu zmeură până la urmă și jur cu mâna pe fundiță că e cel mai bun balsam de buze încercat până acum. Hm, hai să zicem că-i la fel de bun ca cel albastru de la Nivea, doar că e mai dulce și miroase mai bine. Și ca efect e uau! După aproape o săptămână de purtat Rouge Edition Velvet aveam buzele franjuri. După doar o noapte, buzele au redevenit fine și hidratate.

CYMERA_20170726_191442

  • din dm aveam de gând să cumpăr mai multe nebunii, dar nu am găsit nici exfoliant, nici gel de duș cu zmeură și mentă, nici autobronzant, nici tratament pentru unghii. Așa că am cumpărat un singur gel de duș cu limetă și aloe (trebuia să mai iau vreo două, îmi place mult de tot) și balsamul de păr pe care îl folosește mama de mult timp.

CYMERA_20170726_185556

  • iar când am ajuns acasă, am găsit rujul mat de la Melkior, ruj pe care l-am câștigat la un concurs pe facebook și care a ajuns cât am fost plecată. Despre el o să vorbim peste câteva zile. Vă zic doar că-mi place!

Cam atât am cumpărat și am primit în timpul concediului meu, că o fi mult, că o fi puțin… nu știu. Dar știu sigur că sunt extrem de încântată de achiziții!

Voi ce-ați mai cumpărat bun?

Pupicici!

Ce cosmetice am luat în concediu

Salut!

Ieri am ajuns acasă după 5 zile minunate petrecute la Sinaia, orașul meu de suflet. Voi scrie în perioada următoare și partea a doua a jurnalului de Sinaia pentru că am văzut locuri noi, am mâncat în alte restaurante și am trăit experiențe noi și frumoase, ce merită povestite.

Dar până atunci, vreau să vorbim despre cosmeticele pe care le-am luat în bagaj. Nu știu cum sunteți voi, dar eu m-am săturat să car după mine șampon, gel de duș, deodorant, palete de farduri, cinșpe creioane și ditai snopul de pensule. Așa că am hotărât ca anul ăsta să iau la mine multe miniaturi, pentru a avea un bagaj mai lejer și nu atât de greu. În ceea ce privește produsele de machiaj, am respectat pe cât posibil aceeași regulă. Prea des am cărat produse care nu au fost folosite deloc. Așa că unde am avut miniaturi, le-am luat pe ele, iar în rest… strictul necesar! Să vedem!

CYMERA_20170725_144202

  • șervețelele demachiante Ivatherm au fost cadou la o revistă, am uitat care. Îmi plac mult, poate îmi fac timp să vorbim mai pe larg despre ele;
  • apa termală Avene, nelipsită de la mine din casă și bagaj. Nu e musai să fie Avene, orice apă termală funcționează la fel de bine;
  • crema Gerovital Happiness cu efect matifiant e o minune recent „apărută” la mine în arsenal. E atât de mică, ieftină și eficientă încât mă mir că nu am cumpărat-o mai demult;
  • șamponul uscat Elseve a venit cu mine pentru situații de urgență, pentru că în concediu nu am mereu 3 ore la dispoziție să îmi spăl părul și să îl las să se usuce (e lung deja, nu se mai usucă repede);
  • în „batonul” de jos am pus ulei de păr. Da, asta mi-a trecut prin minte și asta am făcut. Sticluța mea cu ulei de păr Elseve cam curge și nu voiam să risc un dezastru în bagaj. Așa că am pus câțiva stropi în roll-on-ul special creat pentru… parfum.

CYMERA_20170725_144438

  • pentru că vorbeam despre spălat părul, evident că am avut și un șampon la mine, dar a fost o miniatură. Gerovital Plant, din gama veche. Mi-a făcut o mulțime de mătreață, dar măcar am avut părul curat; :)))
  • gelul de duș face și el parte din același set primit de la Cami vara trecută și pentru care am așteptat o ocazie specială, nu voiam să consum frumusețe de produse acasă, când aveam litri întregi de gel de duș la dispoziție. E foarte mișto gelul ăsta, miroase fresh, a lămâie și verbină, e perfect pentru zilele de vară;
  • am fost plăcut surprinsă când am găsit pastă de dinți mini la Billa (mai nou Carrefour) și am luat una pentru concediu. Mi-a plăcut!
  • loțiunea de corp tot din setul cu lămâie și verbină miroase la fel de fain și hidratează frumușel;
  • mini deo stick Rexona. E la fel de bun cum mi-l aminteam eu!
  • un săpunel mic din aceeași gamă cu gelul de duș și loțiunea de corp, luat în ideea că voi consuma gelul de duș. Nu l-am consumat, așa că săpunul e întreg încă.

CYMERA_20170725_144837

Și la capitolul machiaj am fost cuminte.

  • fondul de ten Fresh Nude Foundation, aka fondul de ten preferat din ultimul an;
  • corectorul Wake Me Up de la Rimmel London, aka preferatul meu din toate timpurile;
  • pudră HD de la MUFE, varianta travel size;
  • fard pentru sprâncene The Body Shop;
  • perlele Giordani Gold pe care le folosesc pe post de blush și de care sunt nedespărțită în ultimele luni;
  • mini mascara YSL, primit în Beauty Kit-ul Marie Claire din februarie-martie;
  • ciotul rămas (mi-am luat ieri unul nou, no worries :)) ) din creionul Bourjois – nuanța 57 Up and brown;
  • minunea mea de ruj Edition Velvet în nuanța Olé Flamingo. Inițial voiam să iau și balsamul creion de la L’Oréal, dar l-am uitat. Nu a fost bai, am folosit zilnic catifelatul și a fost minunat;
  • balsamul de buze Nivea cu aromă de ce înseamnă blackberry. Coacăze negre? Whatever, e bun.

Și cam atât! Am vrut să am bagajul ușurel, să-l pot umple cu bunătățile luate din Sinaia și București. Și fix așa am făcut! Sunt mândră de mine că am reușit să cumpăr numai lucruri utile și frumoase! Dar despre asta, în episodul următor. O să fie o trilogie. :)))

Voi ce luați cu voi în călătorii?

Pupicici!

Cel care mă așteaptă – Parinoush Saniee

Salut!

Am așteptat câteva zile după ce am terminat de citit cartea pentru că pur și simplu nu mi se așezau ideile. Nici acum nu știu exact ce o să scriu despre minunăția asta de carte, dar voi încerca să redau cât mai frumos ce impresie mi-a făcut.

Pentru că eu citesc și la serviciu, încerc să aleg cărți care pot fi citite ușor, nu genul Dostoievski sau Freud. Am citit Crimă și pedeapsă și am fost în depresie. Valabil și pentru Moș Goriot și cred că aș mai avea câteva „grele”.

20068219_1609144589115999_1640848134_n

De aceea am stat un pic în cumpănă cât am ales Cel care mă așteaptă. Mă așteptam la o carte scrisă într-un stil foarte conservator, greoi. Dar având experiența cărții lui Elif Shafak, Bastarda Istanbulului, am zis să încerc. La urma urmei, e o carte despre care am auzit păreri bune. Mama m-a împins și ea să o aleg. Și bine am făcut, pentru că ideile mele preconcepute s-au făcut bucăți încă din primele pagini.

Cel care mă așteaptă spune povestea lui Masumeh, o femeie din Teheran. Acțiunea se petrece parțial în anii de dinaintea revoluției din Iran, revoluție care va avea un mare impact asupra vieții și familiei lui Masum.

Crescută într-o familie cu trei frați, unul bețiv, afemeiat și violent, altul, mare credincios posomorât care aruncă ocheade fetelor și apoi se roagă pentru iertarea păcatelor și un frate mai mic rău și violent, Masum reușește cu greu să își înduplece familia să o lase să își continue studiile. Tatăl său e singurul care o înțelege și îi ia apărarea de fiecare dată, așa că Masum își vede împlinit visul de a putea studia.

Totul se schimbă când, trecând zilnic pe lângă farmacie, îl observă pe Saeid, un student la Medicină care lucrează acolo. Se îndrăgostesc doar din câteva priviri, dar relația lor nu trece niciodată de faza scrisorelelor inocente, pentru că Ali, fratele mai mic al lui Masumeh, o urmărește tot timpul și, dându-și seama că e ceva între ei, o pârăște părinților.

Mama sa, care îmi amintește de turcoaicele din seriale, o blesteamă și aruncă incontinuu vorbe urâte. Fratele Ahmad o bate până la sânge. Tatăl e dezamăgit și dezamăgirea sa o doare mai mult decât rănile cauzate de Ahmad. E închisă în casă, i se interzice să meargă la școală sau să o vadă pe prietena ei cea mai bună, Parvaneh, considerată în parte răspunzătoare pentru „idila” lui Masumeh.

Se hotărăște ca în curând să fie măritată. Unul dintre pretendenți e un nemernic și numai printr-o minune reușește să scape de această căsătorie. Vecina lor (și amanta lui Ahmad) reușește să îi găsească un pretendent mai acătării și căsătoria se stabilește numaidecât.

Hamid face parte într-adevăr dintr-o familie bună, oameni culți, cu stare. El e chipeș și extrem de cult. Mai mult, nu numai că îi dă voie să își continue studiile, dar chiar o îndeamnă să facă asta.

Totul pare un vis frumos, nu? Măritată cu forța, da, dar are acum un soț de toată isprava.

Sau nu. Pentru că Hamid are alte preocupări și interese. Dispare cu zilele, chiar cu săptămânile de acasă, participând la întâlniri dubioase cu prietenii lui.

Dacă m-a învățat ceva cartea asta, e să nu mă mai implic în politică nici la nivel de părere.

Hamid vrea eliberarea poporului, egalitate, drepturi. Și da, ei și cei ca el reușesc să răstoarne regimul. Cu un preț extraordinar de mare, dar se reușește. La un moment dat ajunge în închisoare, dar este eliberat și considerat un erou.

Pentru puțin timp, însă, pentru că cei care odată luptau de aceeași parte a baricadei, la un moment dat se despart, fiecare dorindu-și același lucru, dar considerând că e mai bine în felul său. De-asta zic că politica are multe fețe și nu merită să dau doi bani, pentru că la un nivel mult mai înalt, jocurile sunt făcute deja.

Masum, mai mult singură, cu unul, doi, apoi trei copii, reușește să se ridice după fiecare palmă primită din partea destinului. Face orice îi stă în putință pentru a o scoate la capăt și pentru a-și vedea copiii ajunși bine.

M-a uimit determinarea cu care a trecut prin viață, felul cum a luptat cu destinul de fiecare dată. A plâns. A căzut. S-a ridicat și și-a spus că nu se poate lăsa pradă disperării. Copiii ei o aveau doar pe ea, pe Hamid nu s-a putut baza niciodată. Îi erau dragi copiii, îi era și ea dragă, dar idealurile sale erau pe primul loc, iar ei îl încurcau. Nu era un om rău, din contră! Dar prioritățile lui erau cel puțin ciudate din punctul meu de vedere. Nu pot să înțeleg cum un om poate pune altceva, orice, înaintea familiei sale.

Ajunge din nou în închisoare, dar de data asta nu mai are același noroc și este condamnat la moarte. Masum află abia după ce l-au executat. Socrul ei nu rezistă la aflarea veștii. Moare.

Din nou singură, cu trei copii. Muncește, e în stare să stoarcă pietrele pentru viitorul copiilor.

În cele din urmă, fiul cel mare emigrează ilegal în Germania cu vărul său. E primit de Parvaneh, cu a cărei fiică se însoară în cele din urmă. Fiul cel mic merge la război, dar scapă cu viață din fericire. Se însoară și el. Fiica, mezina, urmează să se căsătorească și să se mute în altă țară.

Ajunsă la peste 50 de ani, Masum e în sfârșit liniștită. Dar ceva se întâmplă. Reapare Saeid, iubirea vieții ei.

Dar vă las pe voi să aflați finalul, citind cartea.

Mi s-a părut un roman scris atât de natural, de ușor de citit, am regăsit cumva stilul Cellei Serghi și asta m-a încântat.

E genul de poveste pe care o trăiești cu toți porii pe măsură ce o citești. M-a marcat cumva, așa cum m-a marcat Pânza de Păianjen. E un roman deosebit, extrem de realist, care merită fiecare moment petrecut citindu-l.

Din nou am făcut o alegere bună. Vă invit și pe voi să citiți Cel care mă așteaptă, eu de-aici am luat-o!

Iar dacă ați citit deja, vă aștept cu păreri!

Pupicici!

 

Mască film purificatoare Gerovital Stop Acnee

Salut!

De curând, Gerovital a lansat o nouă gamă, Stop Acnee, iar eu nu puteam să nu fiu moț cocoţ și mi-am luat un produs de care aveam nevoie: o mască.

CYMERA_20170705_204017

Știți lăudata și paralăudata mască neagră, care mie mi se pare o tortură curată. Nu punem parfum pe față, dar punem molozul ăla care se ia cu puf cu tot.

Ei, masca Gerovital e tot un produs care formează un film elastic pe piele și apoi se îndepărtează prin desprinderea ușoară dinspre bărbie către frunte. Dar e mult mai blândă decât masca neagră. Adică eu nu am urlat, din contră, senzația a fost de pișcături ușoare pe măsură ce dezlipeam masca.

Produsul conține extract de ceai verde și promite să elimine impuritățile, să deblocheze porii și să mențină tenul curat și luminos.

Consistența e una foarte asemănătoare mierii, la fel și culoarea. Mirosul e foarte slab, spre inexistent. Eu percep doar o aromă extrem de slabă, ușor dulceagă și un iz vag de alcool (da, conține alcool).

Se întinde foarte ușor pe piele folosind degetele (totuși, ce bună ar fi o pensulă, ehe!), dar atenție să nu fie stratul prea gros. Pe ambalaj scrie că ar trebui să așteptăm 10-15 minute până se usucă, dar vă zic eu că durează vreo 20.

Când tenul arată ca acoperit cu o folie fină de plastic și masca e complet uscată, încep dezlipirea de la bărbie. Pur și simplu „zgârii” o margine până se dezlipește.

Îndepărtarea măștii dă o ușoară senzație „gâdilăcioasă” care îmi place. Aș aplica masca de 5 ori pe zi doar pentru senzația aia.

Nu pot să spun că văd punctele negre plesnite pe mască, dar simt instant tenul mai curat și mai fin. Aș sta numai cu mâinile pe piele, dar nu o fac. Nu-i bine. Nu faceți nici voi.

Până acum am folosit-o de 3 ori și tenul meu chiar arată și se simte bine. Parcă și fondul te ten se aplică și rezistă mai frumos, nu știu, nu e o schimbare wooooow, ia uite, am altă față, dar se simt îmbunătățiri. Și sunt sigură că va fi din ce în ce mai bine. Deja se observă că am mai puține puncte negre și asta nu poate decât să mă bucure!

Voi ați încercat ceva din noua gamă?

Pe mine mă tenta și CC Cream-ul matifiant, dar e cam închis pentru pielea mea. 😦 Dar poate niște benzi pentru îndepărtarea punctelor negre…? Vedem!

Pupicici!

Goliciuni de iunie (2017)

Salut!

Sper ca mi se iarta intarzierea, dar am motive intemeiate! Sambata am iesit cu o prietena la o bere (sau ceai, sau cappuccino, ca asa beau fetele cica =)) ) si nu am avut timp dupa serviciu sa scriu.

Iar ieri i-am dat cu reveneala dupa o saptamana calda ca un cuptor. Dar azi sunt aici, pregatita sa va arat consumatele lunii.

CYMERA_20170703_194043

  • Avem aici un balsan de par Dove. L-am primit cadou prin clubul Dove sau cum se numea. Am strans porumbei, am dat o comanda pentru un premiu (halat de baie si alte nebunii) si fiind prima comanda, am primit un set cu balsam de par si lotiune de corp. A fost ok ca produs, desi Elseve ramane preferatul absolut. Singura problema e ca se clateste foarte greu;
  • Gelul de dus cu menta Palmolive Mint Shake mi-a mancat sufletul. Nu m-a dat pe spate, mirosea exact ca bomboanele TicTac. Am hotarat ca imi place menta combinata cu altceva. Lamaie cel mai probabil. Asa, de una singura, e obositoare;
  • Celalalt gel de dus Palmolive e cu ceva fructe, fructul dragonului, zmeura, chestiute delicioase. Culmea e ca l-am mai avut acum doi ani si era exfoliant. Acesta nu a fost. Dar mirosul a fost la fel de papacios. El a fost primit intr-un premiu castigat de mama la preferatii ei, Profi. ❤

CYMERA_20170703_194241

  • Uleiul de cocos de la Rubio a fost aliatul meu in lupta cu crapaturile pielii asta iarna, apoi l-a folosit mama. Ulei de cocos. Nimic supranatural; 😀
  • Deliciosenia de lotiune de corp cu zmeura si menta (ce ziceam de menta combinata?) A fost ca o gura de aer pe caldurile astea. Am iubit-o! Nu o voi recumpara curand, totusi, pentru ca mai am jumatate de sticluta din cea cu lamaie si verbina tot de la Oriflame si planuiesc ca luna asta sa cumpar niste unturi The Body Shop, asa ca o sa fiu „nitel ocupata” cu ele;
  • Spuma colorata Venita Trendy am luat-o de la mine de la serviciu amul trecut si mi-am facut de doua ori o suvita turcoaz. Dar cand am vazut ca nu scap de culoare luni de zile, am zis pas si nu am mai folosit-o. E un produs foarte bun, dar pentru cine nu tine prea mult la culoarea actuala.

CYMERA_20170703_193917

  • Glossul Rimmel London am si uitat de cand il am. L-am primit de la Cami acum un an, doi, nu mai stiu. Mi-a placut ca nu colora prea mult buzele si totusi dadea un aer proaspat chipului. L-am folosit cu drag, in ultima vreme chiar am abuzat de el;
  • Am doua rujuri Infallible 24 de ore de la L’Oréal. In cel rosu mai am produs, dar nu stiu de de, a inceput sa faca bobite cand il pun pe buze. Probabil pentru ca e mai vechiut. Si am consumat si balsamul. Yum!
  • Am si o mostra de Vichy Dermablend 3D care chiar mi-a placut! Imi pare rau ca am irosit produs crezand ca imi trebuie mai mult pentru o aplicare (si chiar si asa am folosit mostra de 3 ori parca). Am mai avut cateva, dar parca nu mi-au placut atat de mult. 😍

Si cam astea-s goliciunile mele! Mai am cateva pe care le-am consumat zilele astea, dar vi le arat in august. Adica trisez nitel, sa imi fie cu iertare!

Pupicici!

Un bărbat și o femeie – Jojo Moyes

Eu nu am cu cine să discut despre cărțile pe care le citesc. Prietene nu mai am aici în oraș, duduiu are gusturi complet diferite de ale mele și mama nu prea are timp să citească în ultima vreme. Poate doar, din când în când, câte o clientă mă mai „prinde” citind și ne punem la tală despre cărți.

De-asta vreau să scriu mai des despre cărțile pe care le iubesc (sau nu) și să schimbăm păreri sau recomandări. Din când în când se cere o evadare din lumea cosmeticelor, pentru a ne culcuşi frumușel în viețile și în pielea altor personaje.

Că iubesc cu tot sufletul ce scrie Jojo Moyes știți deja. Am citit Ultima scrisoare de dragoste și așteptăm cu nerăbdare să apară altceva în limba română. Mi-au dat lacrimile de bucurie când au tradus Jertfa iubirii (Fata pe care ai lăsat-o in urmă), apoi Înainte să te cunosc, apoi După ce te-am pierdut. Când am văzut că urmează să apară și Un bărbat și o femeie, mi s-a făcut pielea de găină.

Am luat-o de pe Cartepedia săptămâna trecută și am purtat-o câteva zile peste tot, că nu puteam să o las din mâini.

Jojo nu prezintă întâmplări fabuloase, supranaturale, în cărțile ei nu găsim mistere și extraordinar de mult suspans.

Dar prin stilul ei dulce, calm și natural, mie reușește să îmi atingă cea mai sensibilă coardă, mă emoționează până în adâncul sufletului și de multe ori mă trezesc izbucnind în lacrimi.

IMG_20170622_171221

Un bărbat și o femeie nu face excepție. Începutul cărții mi s-a părut cam lent, cam lipsit de acțiune și mă pregăteam să spun că mă dezamăgeşte. Dar nu s-a întâmplat. Doar mă pregătea pentru întâmplările cu adevărat importante.

În „rolul” lui Jess Thomas mi-am imaginat-o pe Emilia Clarke (Louisa din Me before you și Khaleesi din Game of Thrones pentru cine nu o știe după nume, iar pentru cine o știe, da, ființa aia minunat de simpatică și dulce). Mi se pare că îi vine mănușă personajul și nu puteam să o identific pe Jess cu nimeni altcineva.

Jess Thomas, mamă singură, lucrează ca menajeră în diverse case alături de prietena ei, Nat și, pe lângă asta, ca ospătăriţă într-un bar. Are doi copii, pe Tanzie (fetița ei) și Nicky (fiul soțului ei care dăduse bir cu fugiţii în urmă cu doi ani).

Tanzie are în jur de 10 ani (nu știu dacă se specifică vârsta exactă), e un copil cuminte și pasionat de matematică.

Nicky, vreo 16 ani, e un „adolescent gotic”, introvertit, care își vopseşte părul și folosește dermatograf negru și mascara. E un copil bun si sensibil, ușor ciudăţel, de aceea își tot ia cafteală de la „puii” familiei Fisher.

Ed, 33 de ani, e anchetat pentru că a dat unei iubite (pe care voia să o vada plecată) o informație confidențială legată de un soft pe care urma să îl lanseze firma sa, iar pe baza acelei informații și, de asemenea, pe baza unui cec de 5000 de lire, fratele „iubitei” a câștigat o mulțime de bani. Astfel că el se retrage pentru o vreme în casa de vacanță din Beachfront, unde îi este menajeră Jess.

In timp ce ea şmotruieşte prin casă, el se poartă destul de urât cu ea, mitocăneşte aș putea spune, dar asta doar pentru că e pur și simplu copleșit de acea anchetă și de posibilitatea de a merge la închisoare.

Se reîntâlnesc la barul unde lucrează ea, el se îmbată groaznic și Jess e nevoită să îl ducă acasă cu un taxi, pentru a nu-l lăsa să doarmă afară, în fața barului. Când se întoarce în taxi, pe jos găsește un sul de bani, în jur de 500 de lire, bani pe care îi ia, cu gândul să îi dea omului înapoi cândva. Dar momentan se folosește de ei, pentru că…

… Tanzie, fiica ei, primește șansa de a se înscrie la un colegiu prestigios, datorită talentului ei ieșit din comun la matematică. Însă nici cu bursa primită mama ei nu se poate descurca din punct de vedere financiar (uniformă, transport etc), așa că e nevoită să renunțe. O șansă în plus apare când fetiței îi e propusă participarea la o olimpiadă de matematică ce îi poate aduce un premiu de 5000 de lire, dar care are loc în Scoția, la aproximativ 900 de kilometri de orașul lor. Așa că se folosește de banii găsiți în taxi pentru a pune la cale o călătorie cu vechiul lor Rolls (fără vignetă, asigurare, care mai e și ros de șoareci pe interior) până în Scoția, cu speranța că fetița va câștiga la olimpiadă 5000 de lire și va putea să îi restituie lui Ed cei 500 de lire.

Astfel că împachetează cele necesare și pornesc la drum, evident, cu Norman, câinele imens al fetiței.

Întâmplarea face ca poliția să îi oprească pe drum pentru că circulau fără un far, iar Ed trecea prin acel loc în același timp.

S-a oferit să îi ducă până în Scoția, așa că au încărcat bagajele în Audi-ul său nou nouţ și au pornit la drum, cu maxim 60 km/h, pentru că fetița avea rău de mișcare.

De aici pornește un drum de câteva zile, cu peripeții, sendvişuri multe, un kebab dubios și multă vomă.

Cred că voma e singurul lucru care m-a deranjat în toată povestea asta. Prea multă! De prea multe ori! În ultimele luni sunt sensibilă la subiect! Dar am trecut peste.

Inițial, lui Ed i-a părut rău că s-a oferit să transporte acea familie de necunoscuți și, în plus, un câine care îi umplea mașina de bale, păr și care trăgea vânturi.

Încetul cu încetul au început să se placă și să se întristeze la gândul că în câteva zile vor părăsi acea mașină care le-a fost cumva casă. Între Jess și Ed începe să se înfiripe o iubire timidă, dar serioasă. Ed îl ajută pe Nicky să se apere de cei care îi făceau viața un chin doar pentru că era altfel. Cu Tanzie se poartă ca un tată, îi aduce o pungă plină cu ochelari de citit când fetița își sparge ochelarii și riscă să nu vadă nimic din exercițiile de la olimpiadă. Ba mai mult, face scandal pe holuri până reușește să facă astfel încât să ajungă ochelarii la fetița deja intrată în concurs.

Cu toate că cerul stă să i se prăbușească în cap, Ed reușește să fie un adevărat sprijin pentru mica familie zăpăcită. E genul de bărbat care mie îmi inspiră încredere, care oferă un adăpost unde să-ți lași în siguranță sufletul. Cu toate problemele sale cu legea, se simte de la un kilometru că e un om bun, care nu a dorit niciodată să rănească pe cineva. De aceea refuză să le spună părinților și surorii ce probleme are, cu riscul de a-i face să creadă că e nepăsător. Sora sa e furioasă pe el că nu vrea să meargă să-și vadă tatăl foarte bolnav, dar ea nu știe că el doar nu vrea să îi dezamăgească. Nu vrea să vadă dezamăgirea în ochii bătrânului său tată… dar alături de Jess… cine știe, poate situația se schimbă. Asta trebuie să o aflați voi din carte.

Jess, draga de Jess, e genul ăla de femeie care mută munții din loc pentru cei dragi. Cu două joburi reușește să își mențină copiii mâncați și curați. Nu știu cum, dar reușește și să fie enervant de optimistă, spunând că lucrurile bune se întâmplă oamenilor buni, deși destinul tot ține să o contrazică. E și foarte orgolioasă, are acel orgoliu al săracului, preferă să îi îndoape pe copii (și pe ea însăși) cu sendvișuri făcute din pâine și cașcaval la promoție în loc să accepte ceea ce le oferă Ed (măcar de dragul copiilor). Cumva o înțeleg, pe de-o parte e vina de a-i fi șutit acei bani, pe de altă parte e gândul că deja omul a făcut destule pentru ei…

Inițial am crezut că se va termina drumul, se vor întoarce acasă și își vor continua viețile. Dar nu, călătoria ocupă cea mai mare parte a cărții, ultimele pagini fiind rezervate evenimentelor (deloc plăcute, dar shhh!) ce au loc după ce revin acasă.

Câștigă Tanzie premiul la olimpiadă?

Ce a făcut tatăl copiilor în timpul în care a fost departe de familie?

Jess și Ed continuă relația?

Află Ed despre banii pe care îi ia Jess de la el?

Vă invit să descoperiți toate astea citind cartea. E atât de sensibilă, de frumoasă și de caldă încât merită fiecare moment pe care l-am petrecut citind-o.

O găsiți pe Cartepedia, aici. Spor la citit și atenție, în a doua jumătate e alertă maximă de lacrimi, să nu ziceți că nu v-am zis!

Iar dacă ați citit-o deja, aștept impresiile!

 

Pupicici!

Later edit: până mâine (inclusiv), pe Cartepedia aveți un voucher de extradiscount! 10%! Găsiți voucherul aici.

 

 

Cel mai prost ruj scump…

… din punctul meu de vedere!!!

Îmi pare rău, nu vreau să arunc vorbe mari și rele, se știe deja că nu obișnuiesc să spun lucruri foarte nasoale despre produse și încerc să le găsesc plusuri, oricât de rele ar fi. E probabil a treia oară când dau de pământ pe blog cu un produs.

Este vorba despre celebrul Melted de la Too Faced. Am auzit enșpe laude la adresa lui, dar pentru mine pur și simplu nu funcționează. Deloc! E groaznic! Până și ieftinăciunile de la Miss Sporty îți fac surprize plăcute de cele mai multe ori, dar cu dumnealui efectiv nu am reușit să o scot la capăt și tare îmi e ciudă!

CYMERA_20170625_191234

Era 10 decembrie 2016 și am mers în Sephora cu duduiu meu, eu să îmi iau un voucher oferit de magazin cu două luni în urmă, iar el să valorifice voucherul personal. În folosul meu, evident, că nu l-am lăsat liniștit până nu mi l-a dat mie. Rău am făcut.

Ajunși la casa de marcat pentru a solicita voucherul respectiv, am observat micuțele seturi de Crăciun, expuse frumușel cât să îți ia ochii. Erau două variante, ceva cu iluminator (dar nu folosesc iluminator prea des, așa că nu avea rost să îl iau) și varianta pe care am luat-o în cele din urmă (v-am arătat și în Ho Ho Haul, dacă nu mă înșel). Setul conținea un mini ruj lichid Melted în nuanța Peony (îl încercam mai mereu când ajungeam în Sephora – bine, diverse nuanțe – și pe mână mi se părea absolut fabulos) la 5 ml, și un mini blush, de un roz dulce ca bomboana.

Setul a costat 56 de lei și am plecat de acolo cu o mutră triumfătoare, de parcă-l prinsesem pe Dumnezeu Tatăl de un picior.

Seara a venit și în loc de rujul roșu pregătit pentru Gala SuperBlog, am încercat minunăția de ruj. Culoarea? Fabuloasă. Un roz de o intensitate medie, ușor prăfuit, o nuanță care îmi venea foarte bine.

CYMERA_20170625_191530

Am intrat în sala unde se ținea festivitatea, am vorbit cu vechii amici, am făcut cunoștință cu pupăza, ne-am așezat la masă, am mai băut un pic de apă, am mai vorbit, timpul a trecut, când mi-a venit ideea de a mă uita în oglindă. Ce mi-au văzut ochii? Tot rujul meu se strânsese într-o linie de-a dreptul dezgustătoare!

Cum, mă, cum un ruj care costă 100 de lei în varianta full size poate să arate în halul ăla după… cât, o jumătate de oră?

Rujul promite o rezistență îndelungată. Unde e rezistența aia?  Ok, nu rezistă. Foarte bine! Multe rujuri nu rezistă (dar nici nu costă 100 de lei), dar să se strângă în halul ăla nu am mai pomenit.

De atunci l-am folosit exact așa cum e doar la serviciu, unde am oglinzi practic peste tot și pot să observ imediat dacă se strânge. Ori, am mai descoperit un trucușor pentru a purta rujul într-un mod decent. Aplic un strat de balsam de buze și abia pe urmă tapotez ușor buzele cu degetul „pătat” de ruj. Așa îi mențin un aspect natural și drăguț o perioadă mai mare. Și cel mai important, nu se mai strânge așa urât.

Mai mult de atât chiar nu știu ce să zic. Am tot sperat că se îmbunătățește situația, poate nu am știut eu să îl aplic, poate nu erau buzele suficient de hidratate, poate erau exfoliate, dar el se comporta la fel în orice situație.

Vestea bună e că blush-ul e absolut superb. E pigmentat, miroase frumos, arată natural și rezistă. Cu rujul, în schimb… o să mă mai chinui, că nici măcar o miniatură de 5 ml nu se consumă așa repede.

Singurele plusuri pe care i le găsesc sunt culoarea superbă și aplicatorul tip burețel (iese produsul fix prin acel burețel, nu e cu bețișor) care facilitează aplicarea. În rest, fail total. Îmi pare rău că am irosit voucherul duduiului pe așa ceva. 😦

Vouă vă place? Sunt eu mai ghinionistă?

Pupicici!