Străină

Mă uit la mine, dar parcă astăzi nu sunt eu,
Sunt numai o străină ce lasă de la ea mereu…

Mă simt desprinsă chiar de propriul autoportret,
De mine însămi mă simt dezlegată încet.

Aş vrea să mă audă şi să mă înţeleagă,
Dar nu face decât înainte, nepăsător să meargă…

Mă aud cum strig, îl rog să se oprească,
Îl rog să mă asculte şi să îmi vorbească…

De-aş vorbi cu pereţii, aş avea ecoul drept răspuns,
Însă el rămâne în propriile gânduri bine-ascuns.

M-am obişnuit să cred în el orbeşte
Şi am uitat să mă-ntreb… oare chiar mă iubeşte?

Întrebări fără răspuns, absenţa care doare,
Atâtea vorbe fără rost, atâtea idei neclare…

Spune că eu contez mult pentru el, dar se pare
Că sunt pe ultimul lor în topul priorităţilor sale.

Am vrut să cred că pot, am sperat cât am putut,
Nu vreau ca de iubirea asta să se vorbească la trecut…

Mă lupt cu el însuşi ca să îl câştig,
Dar… deşi iubirea-i caldă… mie îmi e frig.

(Noiembrie 2011)

Anunțuri

Post scriptum

Am promis că o să trecem împreună peste toate,

Dar oricât am vrea, ne lovim de realitate…

Am promis cândva că nu te las să mă pierzi,

Dar m-ai pierdut deja… când ai incetat să crezi.

Mi-a rămas un singur lucru: astăzi ştiu ce se simte,

Când spui „te iubesc” şi ţi se răspunde cu aceleaşi cuvinte.

Dacă simţi ceea ce simt, se numeşte iubire,

Deşi am învăţat că nu-i de-ajuns pentru fericire…

Mi-e dor să te strâng în braţe, mi-e dor să te sărut…

Îmi e atât de dor de tine, te iubesc atât de mult!

Mi-e dor de tot ce-a fost şi n-a putut fi continuat,

Mi-e dor de tot ce distanţa dintre noi mi-a luat…

(18 noiembrie 2011)

Poezie!

J’ai besoin de la permission d’haîter,

Puisque je ne l’ai jamais eu d’aimer…

 

Je nécessite de te regarder sans émotion,

-Et de l’indifférence, comme une preuve de l’ambition.

 

Dans mes yeux tu ne verras plus l’étincelle de la douceur,

Et tu sauras que ton silence a déchiré ce coeur…

 

Je n’avais rien qu’un âme et tu l’as detruit…

 

Nici nu îmi mai aduceam aminte de poezia asta, habar nu am dacă e corectă, sunt aproape sigură că nu, dar am mai făcut o încercare… pentru cine ştie franceză, corectaţi-mă, vă rog, pentru cine nu… cereţi traducerea. 😛

A fost odată

De unde oare a apărut atâta ură?

De ce privirea ta, acum, e atât de dură?

Nu pot să o îndur, e foarte greu,

Nu ştiu cine e vinovat… poate tu, poate eu?

Indiferenţa ta ucide, omoară pic cu pic,

Din tot ce s-a numit „iubire”, acum n-a mai rămas nimic.

Visul meu s-a spulberat înainte de-a fi început,

Înainte să-mi dau seama, vraja ce ne lega s-a rupt.

Pornim acum fiecare, pe drumuri diferite,

Tu ai lăsat deja în urmă amintirile iubite.

Nu-ţi mai pasă de mine, poate nici nu m-ai iubit,

Căci dacă mă iubeai, poate n-ai mai fi minţit.

Am crezut vorbele deşarte, acele şoapte goale…

Ce-ţi pasă că încă te iubesc? Ce-ţi pasă că mă doare…?

( 2004 sau 2005 )

Dragoste secretă

E noapte iar şi-o voce îmi rosteşte numele…

Simt că plâng dar nu îmi pot simţi lacrimile,

Încerc să-l strig dar ştiu că nu mă poate auzi,

Vreau să cred că ştie, oare cât mă mai pot minţi?

Întind mâna spre el, dar totu-i doar în mintea mea,

Ridic ochii şi sper că acum îl voi putea vedea…

Lacrima nevăzută, de pe obraz încerc să o alung,

Deşi n-o văd, mă doare şi în braţe aş vrea să-l strâng.

În colţul meu, tăcută, încerc să-i sorb orice cuvânt,

Chiar de nu-l văd, mă vede, fără să ştie cine sunt.

Chiar de va trece timp şi anii in suflet îşi vor pune-amprentă,

El va rămâne veşnic, prima dragoste secretă…

( Miercuri, 13. aprilie.2011, 03 a.m. )

Înger pe pământ

Ai distrus un suflet, un suflet bun şi curat,

I-ai luat fericirea, speranţele i-ai spulberat.

I-ai şters ultimul zâmbet, a plâns lacrimi amare,

Nu puteai să înţelegi că inima o doare…

Ce conta ea pentru tine? O biată copilă…

Când din cartea vieţii tale, ea era numai o filă…

Ce contau surâsul slab, ochii calzi şi vii,

Tu nu simţeai nimic şi nu cu ea voiai să fii!

Te iubea atât de mult, dar n-ai putut aprecia,

Ce conta cel mai puţin, era iubirea sa.

Ea nu merita minciuna, nici s-o părăseşti,

Nu merita trădarea, ea cerea doar s-o iubeşti.

Aşa s-a stins… gândindu-se la tine,

Visând la ochii tăi, a fost luată de ape line…

Şi a fost dusă sus, de unde te priveşte,

Căci poţi fi sigur că incă te iubeşte!

De-abia acum realizezi cât ai ţinut la ea,

Abia acum se scurge, încet, lacrima?

Abia acum începi să vezi cât de crud ai fost,

Abia acum, când orice ai face, nu mai are rost?

Şi începi să plângi şi spui că te doare?

Tu chiar crezi că soarta ţi-a fost ne-ndurătoare?

Tu chiar crezi că destinul ţi-a fost crud?

Tot ce poţi să faci e să te rogi: Cerul nu e surd!

Dar tu trebuie să ştii că iubirea nu moare,

Noi… toţi suntem trecători, dar ea nu dispare!

Uită-te spre cer: un înger te priveşte,

E îngerul tău, ce încă te iubeşte.

Îţi trimite de acolo o dulce sărutare

Şi îţi reaminteşte că dragostea nu moare.

Acel sărut unic ţi-l trimite prin vânt,

A uitat de mult că ai ucis un înger… pe Pământ!

 

( 2005 cred )

Între vis şi realitate

Ce mult aş vrea să te pot vedea,

Să-ţi simt faţa lângă a mea,

Alături să privim stelele-n noapte,

Acelaşi vânt să ne adie lin pe pleoape…

 

Ce mult aş vrea, aceleaşi locuri să le batem pas la pas,

Aceleaşi străzi, ale aceluiaşi oraş,

Aceleaşi raze să ne bucure pentru o clipă,

Acelaşi zâmbet să-mi arate cum e să fii fericită.

 

Ce mult aş vrea, ochii să ţi-i întâlnesc,

Să pot să-ţi spun cât te iubesc,

Măcar o dată, aproape să îmi fii,

Chiar dacă tot ce simt, nu ştii.

 

Ce mult aş vrea, distanţa să dispară-n noapte,

Să-mi fie ascultate acele şoapte,

Dar nu se poate, eşti departe,

Însăşi realitatea ne desparte…

 

( 5 aprilie 2011, 04 a.m. )

Papadie

Ascund un suflet mic, de papadie, sub o masca de otel,
Suflet ce-i cum nu vreau sa fie, dar il iubesc pe el.

Stau deoparte, privind doar, si sper la prima rasuflare,
Si sper, la prima adiere, papadia sa nu zboare.

M-as inchide-n fier, in flacari, intre ziduri de-as putea,
Mi-as ascunde inima-ntr-o piatra, dar tot ajunge la ea

Cu ochii-n lacrimi, iar il strig, lacrimi curse pe hartie
Si ma intreb de ce mi-a risipit… sufletul mic, de papadie..

Poezia fara nume

Nu ştii şi nici nu vei avea vreodată idee
Câte bătălii se duc într-un suflet de femeie.

În ochii-mi verzi se zbat de-a pururi, curcubee şi furtuni,
Căci eu am semănat iubire, dar praf si pulbere adun…

Un gest mă făcea fericită, eu n-am nevoie de altceva,
Dar gesturile tale toate, s-au indreptat mereu spre ea.

Un zâmbet putea muta munţii, să mă mângâie putea,
Dar zâmbetele-ţi erau rare, nu le-arătai în preajma mea…

O vorbă era poezie, suna a cântec de demult,
Visam în fiecare clipă, vorbele să ţi le-ascult…

Dar tot ce-a fost legat de tine, astăzi parcă e poveste,
Ca visul care dimineaţa, când te trezeşti, se risipeşte!